Comoara ascunsă de o familie poloneză care a fugit în România, găsită după 80 de ani

Drama familiei Glazewski s-a declanșat pe 17 septembrie 1939. În timp ce Polonia era deja atacată dinspre vest de trupele Germaniei naziste, dinspre est a invadat Armata Roșie. Vestea i-a surprins pe membrii familiei în timp ce luau prânzul la reședința lor de lângă Liov (teritoriu aflat astăzi în vestul Ucrainei). Deoarece granița cu România era situată la numai câțiva kilometri distanță, aceștia au luat decizia de a se refugia imediat.

Totuși, înainte de a trece frontiera în România cu speranța că vor reveni într-o bună zi, Gustav Glazewski și frații lui au decis să pună la adăpost bunurile de valoare. Ei au îngropat armele de vânătoare, bijuteriile, argintăria și alte obiecte prețioase într-o pădure din vecinătatea proprietății tatălui lor, Adam Glazewski.

Bătrânul Adam a ales însă să nu plece. A rămas în Liov, oraș intrat sub ocupație sovietică, unde și-a trăit tot restul zilelor ascuns într-un beci, fără să-și mai revadă vreodată fiii, care s-au răspândit în diverse colțuri ale lumii. Momentul sosirii sovieticilor la moșie a fost unul extrem de dramatic, după cum a relatat ulterior nepotul său, Jan Glazewski:

„Rușii au ajuns pe proprietatea familiei la aproximativ o lună după plecarea fraților. Voiau să-l omoare pe bunicul meu. Îi ucideau pe marii proprietari de pământ din întregul district... La vremea aceea, muncitorii îl ascunseseră. Dar l-au găsit și l-au dus cu forța în pădure. Muncitorii au mers în urma lor și au spus: «Nu-l împușcați, s-a purtat bine cu noi»” – Jan Glazewski.

De pe meleagurile poloneze până în Africa de Sud

După refugiul din 1939 și un traseu marcat de numeroase obstacole și întreruperi, Gustav Glazewski – care avea studii de agricultură finalizate în Franța înainte de izbucnirea războiului – a aflat că Africa de Sud oferea oportunități agricole promițătoare. Prin urmare, s-a îmbarcat la Cairo împreună cu soția și cele trei fiice, ajungând pe pământ sud-african în anul 1947. Cel mai mic copil al familiei, Jan, a venit pe lume în 1953, în localitatea Paarl.

Viața lui Jan Glazewski în Africa de Sud a fost marcată de încercări medicale severe încă din primii ani: s-a născut cu hemofilie, iar în decursul anilor '80 a fost infectat cu HIV din cauza unei transfuzii cu sânge contaminat. În pofida acestor greutăți, și-a construit o carieră academică remarcabilă ca profesor de drept la Universitatea din Cape Town. Acolo s-a specializat în legislația schimbărilor climatice, drept maritim și dreptul mediului, având o contribuție directă la introducerea dreptului la un mediu sănătos în Constituția Africii de Sud.

Dincolo de activitatea universitară, Jan a rămas profund fascinat de trecutul familiei sale. Poveștile despre refugiul în România și despre bunurile îngropate în pădure erau teme constante de discuție cu tatăl său, pe care l-a rugat neîncetat să îi dezvăluie locația exactă a ascunzătorii. În 1989, la o jumătate de secol de la părăsirea Poloniei și fără să mai fi călcat vreodată pe acele meleaguri, Gustav a cedat insistențelor. Folosind o veche mașină de scris, a redactat câteva instrucțiuni și a desenat o hartă bazându-se exclusiv pe memorie. Pe schiță figura un indiciu destul de sumar: „Acolo unde începe pădurea, trebuie să sapi după argintul nostru”.

„Tatăl meu îmbătrânea și eu tot îl întrebam. A desenat totul din memorie, la jumătate de secol după ce a plecat”, a explicat fostul cadru didactic universitar.

O descoperire neprețuită, la opt decenii distanță

Momentul prielnic pentru expediție a sosit în 2019, când Jan Glazewski s-a pensionat la vârsta de 69 de ani și a dispus de timpul necesar pentru a pleca în vestul Ucrainei. Înarmat cu harta din 1989, un detector de metale și sprijinit de câțiva localnici ucraineni, fostul profesor a reușit să localizeze tezaurul în octombrie 2019, la opt decenii de când fusese ascuns, conform news.uct.ac.za.

Cu mâinile tremurând de emoție, a dezgropat mai multe seturi de argintărie, o casetă de bijuterii și o linguriță de botez gravată. Deși valoarea financiară a bunurilor este estimată la câteva mii de dolari, încărcătura lor sentimentală este incalculabilă. Printre obiectele recuperate s-au numărat și lucruri împachetate chiar de mama sa în 1939. Cum aceasta a încetat din viață când Jan avea doar șapte ani, descoperirea i-a oferit prilejul emoționant de a atinge din nou obiectele pe care ea le avusese în mâini înainte de abandonarea căminului.

Amploarea descoperirii l-a luat prin surprindere chiar și pe el:

„Tatăl meu nu mi-a spus ce anume fusese îngropat. Cel mai mare regret al meu este că nu l-am întrebat mai multe. Îmi imaginam că voi găsi aceeași gen de argintărie de familie pe care o avem pe polița șemineului. Dar ceea ce am descoperit m-a surprins: în primul rând, era vorba despre o cantitate foarte mare de obiecte, iar în al doilea rând, unele proveneau din generații îndepărtate ale familiei. M-aș fi bucurat să găsesc chiar și numai o linguriță, dar am găsit mult mai mult de atât” – Jan Glazewski.

Dincolo de recuperarea fizică a bunurilor, succesul operațiunii a reprezentat și onorarea unui angajament moral față de părintele său, pe care îl convinsese cu greu să aștearnă pe hârtie detaliile ascunzătorii. „Am simțit că mi-am îndeplinit un vis din copilărie de a găsi această comoară, dar cel mai important, mi-am respectat promisiunea făcută tatălui meu”, a mărturisit acesta.

Întreaga aventură a căutării argintăriei, împletită cu istoria familiei sale poloneze și cu încercările propriei sale vieți, a fost transpusă de Jan Glazewski în volumul autobiografic Blood & Silver („Sânge și argint”), lansat în anul 2022. Ulterior, cartea a cunoscut și o adaptare pentru scenă: piesa de teatru, regizată de Fred Abrahamse și adaptată de acesta în colaborare cu actorul David Muller (cel care joacă rolul lui Glazewski), a avut premiera în iulie 2025, pe scena Baxter Masambe Theatre din Cape Town.

Explorează subiectele:

Jan Glazewski comoară Ucraina

Distribuie Distribuie Comentarii