Consilierul prezidențial Radu Burnete a publicat duminică, 25 ianuarie, un text după Forumul Economic de la Davos, concluzionând că „lumea de după 1945 nu mai există. Lumea care vine nu e încă definită.”

Radu Burnete a fost prezent la Davos alături de ministrul afacerilor externe, Oana Țoiu, ministrul investițiilor și proiectelor europene, Dragoș Pîslaru și ministrul energiei, Bogdan Ivan.

Radu Burnete descrie colapsul ordinii internaționale stabilite după 1945 și tranziția către o lume multipolară dominată de incertitudine, mercantilism și forță brută.

Analiza sa, bazată pe discuțiile de la Davos 2026, evidențiază retragerea globalizării și apariția unor noi bariere comerciale, în timp ce automatizarea și robotica avansată devin soluțiile principale pentru economiile care se confruntă cu scăderea imigrației.

În acest context volatil, consilierul prezidențial pledează pentru o strategie a „pesimismului instituțional”, argumentând că România trebuie să abandoneze nostalgia pentru trecut și să își consolideze reziliența internă prin reforme administrative profunde, putere militară și o unitate europeană capabilă să trateze de la egal la egal cu giganții globali.

Concluzia sa este că supraviețuirea și prosperitatea țării depind de capacitatea de a construi instituții moderne pe „cărămizile” vechii ordini, în ciuda dificultății extreme pe care o presupune transformarea birocratică în raport cu ambițiile tehnologice actuale.

„Diplomație economică”

Burnete punctează că diplomația țării trebuie reinventată, întrucât „trăim dintr-o mitologie comunistă când zice-se că eram mare exportator”.

„Exportam produse ieftine și proaste la prețuri necompetitive, unor țări captive care nu prea aveau de ales. Astăzi România exportă bunuri de aproximativ 93 de miliarde de euro anual (sau 100 de miliarde de dolari), față de circa 11 miliarde de dolari în 1989 — o creștere de aproape 10 ori în termeni nominali, dar incomparabil mai mare ca valoare adăugată și diversitate”, explică acesta pe pagina sa.

Consilierul prezidențial consideră că România ar trebui să fie mai prezentă și agresivă comercial, fiind nevoie de o adevărată agenție de comerț și investiții.

„Ne trebuie o agenție care să poată duce companiile românești pe noi piețe și care să poată atrage investiții străine programat, calculat, acolo unde e nevoie. Există modele și se poate face în 1-2 ani. Este prinsă în programul de guvernare și se lucrează la ea.

Camera de Comerț a României trebuie ajutată (și ea trebuie să se ajute pe sine) să fie mai prezentă în principalele noastre piețe. Să fie prezentă acolo cu oameni și resurse. Să facă un lucru pe care puțini l-au făcut: să cultive gustul comerțului internațional și al expansiunii în rândul companiilor noastre.

Suntem un popor foarte inventiv și descurcăreț, dar nu avem negustoria în sânge și nici impulsul de a cuceri piețe noi. E ceva ce se poate educa și aici școlile noastre economice au un rol important de jucat. Și ele trebuie să pregătească oameni pentru noua lume”, adaugă acesta.

Acesta subliniază că ambasadele românești sunt în prezent subfinanțate și lipsite de personal suficient, situație ce trebuie corectată imediat ce echilibrul bugetar o va permite.

Burnete oferă exemplul delegației de la Davos 2026 ca dovadă că politicieni din partide diferite pot colabora eficient, însă avertizează că adevărata provocare este menținerea acestei unități și la București, unde presiunile electorale tind să fragmenteze agenda de stat.

„Companii mai puternice, private și publice”

De asemenea, Radu Burnete transmite că este nevoie de mai multe companii românești care să investească în afara țării, iar cele private au nevoie de finanțare și de încurajare.

„Cu o diplomație întărită și cu mai multe resurse companiile noastre vor ști că are cine să le apere dacă dau de jurisdicții complicate. Merită o discuție dacă un fond suveran sau o mică parte din banii economisiți în Pilonul 2 pot sprijini această expansiune regională a companiilor noastre.

Este o discuție care se mai poartă în anumite locuri, dar pe care o voi sugera Guvernului și Autorității de Supraveghere Financiară”, subliniază consilierul prezidențial.

Radu Burnete propune o reformă radicală a companiilor de stat, pledând pentru transformarea lor din entități „repetente” pe piața internă în jucători performanți la nivel regional.

Esențială în acest proces este depolitizarea totală, printr-un acord politic care să pună capăt numirilor bazate pe carnetul de partid și să asigure independența conducerii, astfel încât aceste companii să producă influență și bunăstare reală pentru țară.

„Coeziune internă”

Radu Burnete dezvăluie că, atunci când a anunțat că merge la Davos, cele mai multe mesaje primite au fost „critice, de la cele viscerale și pline de ură, la cele benigne și inutile”.

„Suntem prea des autodistructivi. Desigur, democrația este zgomotoasă și mereu va fi așa, dar coerența internă înseamnă să avem puțin mai multă răbdare unii cu ceilalți”, subliniază acesta.

Burnete precizează că coerența internă a României depinde de o justiție reformată care să elimine privilegiile și de reducerea inegalităților sociale pentru a combate sentimentul de excludere.

Modernizarea statului necesită servicii publice de calitate, susținute de o reformă administrativă și de o digitalizare accelerată, cu accent pe finalizarea ecosistemului de identitate electronică și semnătură digitală în cursul acestui an.

În plan fiscal, reducerea deficitului bugetar sub pragul de 3-4% este vitală pentru securitatea națională, fiind necesar un acord politic prin care împrumuturile să finanțeze exclusiv investițiile strategice și apărarea, nu cheltuielile curente, protejând astfel țara de volatilitatea internațională.

„Puterea militară”

Consilierul prezidențial a scris și că România trebuie să-și consolideze puterea militară, având în vedere lumea care devine „mai periculoasă”, fiind „iresponsabil să nu te poți apăra”.

„Să luăm exemplul vecinilor noștri finlandezi pe care l-a evidențiat la Davos președintele Stubb. Cu o populație de puțin peste 5 milioane, Finlanda poate mobiliza în câteva săptămâni 280.000 de soldați și are aproximativ 900.000 de rezerviști. Această cultură a apărării s-a născut din trauma Războiului de Iarnă (1939-40), când 300.000 de finlandezi au ținut piept timp de luni de zile la peste 600.000 de soldați sovietici”, a transmis acesta.

În continuare, acesta compară bugetul din PIB pe care Finlanda îl alocă apărării, față de România. Potrivit lui Radu Burnete, Finlanda cheltuie 2,4% din PIB pe apărare, în timp ce România cheltuie 2,25% (cu angajamentul de a ajunge la 5% în următorii ani).

„Dar capacitatea de mobilizare pe care o are Finlanda — 280.000 din 5,5 milioane — ar însemna pentru noi aproximativ 1 milion de oameni mobilizabili din 19 milioane. Un reper util”, continuă acesta.

Instrumentul SAFE este considerat vital pentru securitatea națională, subliniind ideea că relevanța României în Uniunea Europeană și în cadrul alianțelor depinde direct de capacitatea sa militară.

„Educație, cercetare, AI, robotizare”

Radu Burnete respinge „neo-pășunismul” și nostalgia pentru un trecut idealizat, argumentând că prosperitatea economică a României depinde de adoptarea tehnologiilor de vârf precum AI, robotica și rachetele reutilizabile.

„Nu confundați acest lucru cu preocupările legitime pentru reziliența lanțurilor de aprovizionare — pe care chiar elitele de la Davos le îmbrățișează acum sub denumirea de «autonomie strategică».

Diferența este între diversificarea inteligentă a surselor și nostalgia pentru o autarhie care nu a existat niciodată. Tot Musk vorbea despre cum în următorul deceniu vom avea centre de date în spațiu datorită rachetelor reutilizabile și noi glorificăm o închipuită viață ca în secolul XIX?”, transmite acesta.

Ca soluție concretă, acesta propune replicarea modelului finlandez VTT prin fuzionarea centrelor de cercetare românești într-un ecosistem unic.

Acest campus de inovare ar urma să integreze cercetători, antreprenori și fonduri de investiții, transformând cercetarea aplicată într-un motor economic real, capabil să răspundă nevoilor actuale ale societății.

„Europa”

Nu în ultimul rând, conslierul prezidențial punctează că România trebuie să susțină consolidarea și unitatea Uniunii Europene pentru ca aceasta să poată concura de la egal la egal cu Statele Unite și China.

„Avem populație mare, tehnologie, companii extraordinare, resurse financiare și o piață internă mai mare decât cea americană. Ceea ce lipsește Europei este să acționeze concertat. Zelenskyy a exprimat această frustrare cu franchețe la Davos, numind continentul un caleidoscop fragmentat de puteri mici și mijlocii.

Dacă ascultăm de naționaliști vom ajunge o Europă de pigmei pe care SUA și China îi vor manevra după bunul plac”, adaugă acesta.

Acesta afirmă că o Uniune Europeană puternică și reformată reprezintă principala garanție de securitate pentru România, facilitând totodată sprijinul pentru Ucraina și protecția în fața presiunilor externe.

Totuși, Radu Burnete avertizează că integrarea mai profundă nu trebuie să transforme statele mai mici în simpli executanți ai deciziilor luate la Bruxelles; prin urmare, România trebuie să treacă de la simpla prezență la masa negocierilor la o participare activă și influentă în definirea politicilor comune.

„Lumea de după 1945 nu mai există”

La final, Radu Burnete apreciază că România are o poziție geografică la intersecția a trei spații strategice, o populație educată și adaptabilă, dar și o experiență recentă de tranziție.

„Mă întorc la imaginea cu care am început: călătorul prin Roma care vede cărămizi vechi refolosite în construcții noi. Ce «cărămizi» avem noi, românii, pe care le putem refolosi în noua ordine mondială? Avem o poziție geografică la intersecția a trei spații strategice. Avem o populație educată (încă) și adaptabilă.

Avem o experiență recentă de tranziție — poate cea mai dramatică din Europa de Est — care ne-a învățat că schimbarea este posibilă, chiar dacă dureroasă. Avem Dunărea, Marea Neagră, terenuri agricole și resurse energetice. Și avem, în ciuda aparențelor, o capacitate de a ne reinventa când contextul o cere.

Lumea de după 1945 nu mai există. Lumea care vine nu e încă definită. În acest interval — care poate dura ani sau decenii — țările care vor prospera sunt cele care își vor folosi vechile «cărămizi» pentru a construi ceva nou, nu cele care vor plânge după clădirea dărâmată. România are de ales”, transmite acesta.