Eforturile disperate din Italia pentru a preveni căderea Guvernului Draghi constituie doar cea mai recentă furtună politică din Europa legată de încercarea lui Vladimir Putin de a testa rezistenţa Occidentului. De altfel, ministrul de Externe al Italiei, Luigi Di Maio, a sugerat că Putin va fi cel care va sărbători căderea unui alt guvern occidental dacă Mario Draghi nu va trece de votul de încredere din Parlamentul de la Roma, prevăzut să aibă loc miercuri.

„O barcă fără cârmă merge în derivă”, a spus Ferruccio Resta, preşedintele Conferinţei Rectorilor Universităţilor Italiene. Este o metaforă care s-ar putea aplica, spre satisfacţia lui Putin, în mare parte a Europei în contextul în care guvernele sunt supuse unor presiuni crescânde din cauza costurilor domestice resimţite în urma războiului din Ucraina.

O eventuală revoltă împotriva sancţiunilor impuse Rusiei din cauza agresiunii sale din Ucraina s-ar potrivi cu aşteptările lui Putin, convins că timpul curge în favoarea lui pe măsura acumulării problemelor economice în Occident. Liderul de la Kremlin crede că scumpirea carburanţilor, urmată de creşterea inflaţiei, poate duce la un şoc letal pentru politicienii vestici.

Este prea devreme pentru emiterea unei opinii definitive asupra unei potenţiale reacţii electorale în Europa în urma creşterii inflaţiei. Luni, şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, i-a îndemnat pe europeni să „reziste” exploziei preţului la energie şi alimente. „Este un test de rezistenţă pentru societăţile noastre. Sunt sigur că Putin mizează pe oboseala democraţiilor. Sunt sigur că el crede că democraţiile sunt slabe. Societăţile europene nu îşi pot permite să fie obosite. Desigur că există o creştere a preţurilor la energie şi la alimente. Aceasta este consecinţă directă a acestui război (declanşat de Putin, n. red.). Din fericire, nu am fost bombardaţi, nu a trebuit să ne părăsim locuinţele. Dar întreaga lume suportă consecinţele acestui război”, a declarat Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe.

În Franţa, Emmanuel Macron s-a trezit slăbit, dacă nu amuţit, de pierderea majorităţii parlamentare în favoarea unor partide care au manifestat simpatii faţă de Rusia lui Putin. În Spania, în perspectiva alegerilor de anul viitor, socialiştii tocmai au fost înfrânţi în Andaluzia, fieful lor electoral.

În Estonia, premierul Kaja Kallas a refăcut coaliţia guvernamentală după o dispută pe tema inflaţiei, care a ajuns la 19%, cea mai ridicată din zona euro. Preţul curentului electric a ajuns la un nivel record în micuţa republică baltică devenită membră UE şi NATO în doar câţiva ani de la obţinerea independenţei pe fondul destrămării Uniunii Sovietice. Situaţia rămâne instabilă pe scena politică estonă în contextul apropierii alegerilor.

În Polonia, Partidul Lege şi Justiţie (PiS) riscă să piardă în scrutinul din toamna anului viitor. Însă opoziţia poloneză se opune cu aceeaşi înverşunare precum PiS Rusiei lui Putin. În Bulgaria, un guvern pro-occidental tocmai a fost dat jos. Colac peste pupăză, Guvernul lui Boris Johnson, unul dintre cei mai importanţi susţinători ai Ucrainei, s-a autosabotat, probabil spre dezamăgirea lui Volodimir Zelenski.

Politicianul european care s-a descurcat recent cel mai bine la urne este probabil Viktor Orbán, văzut de mulţi drept un aliat al lui Putin. Şi Orbán se laudă frecvent cu relaţia pe care o are cu liderul de la Kremlin. El nu şi-a ascuns niciodată nemulţumirile faţă de sancţiuni, comparându-le cu „un glonţ în plămâni”.

Intenţiile lui Putin ar putea deveni clare joi, când Gazprom ar trebui să reia livrările prin Nord Stream 1 după o pauză de 11 zile pentru lucrări de mentenanţă. Semnele nu sunt bune. Gazprom a invocat deja clauza de forţă majoră pentru a se absolvi de responsabilitate în ceea ce priveşte reducerile masive ale livrărilor sale de gaze către Europa, după care a dat de înţeles că va relua furnizările, însă la o capacitate mai mică, de aproximativ 160 milioane metri cubi pe zi.

„Plecăm de la ipoteza că nu va fi repus în funcţiune”, le-a spus unor jurnalişti comisarul european pentru Buget, Johannes Hahn. De la Berlin, ministrul german al Economiei, Robert Habeck, a denunţat un atac asupra ţării sale.

Klaus Müller, şeful autorităţii germane de reglementare a energiei, estimează o triplare a costului gazelor pentru consumatorii casnici până în 2023, de la 1.500 la 4.500 de euro anual. Thomas Matussek, un fost ambasador al Germaniei în Marea Britanie, a declarat luni pentru BBC că există riscul ca ţara sa să intre în cea mai gravă criză economică de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.

Deşi ne luptăm cu un val de căldură, totuşi iarna bate la uşă. Se aşteaptă să fie una dintre cele mai grele ierni în Germania, ţară care depinde în mare măsură de gaze ruseşti. O situaţie de care ar putea profita Putin pentru a pune presiuni. Ori livrările de gaze ruseşti spre Europa sunt acum la un sfert din livrările obişnuite. O luptă titanică între Germania şi Rusia s-ar putea profila.

În schimb, unele ţări europene sunt mai bine protejate. Italia, de exemplu, şi-a făcut stocul în proporţie de 65% şi este pe cale să îşi atingă obiectivul de 90% în octombrie, după cum a declarat ministrul Tranziţiei Ecologice Roberto Cingolani.

Rusia a oprit livrările de gaze către Polonia, Bulgaria, Finlanda şi Olanda şi a redus livrările către alte opt ţări europene. Enagas le-a transmis spaniolilor că nu au de ce să se teamă de o întrerupere a gazelor dinspre Rusia, deoarece poate accesa gaze din altă parte.

Aici e riscul Rusiei. Ar putea rămâne dezamăgită în încercarea de a dărâma rezistenţa europenilor prin oprirea livărilor de energie. Însă Putin are o singură şansă în acest sens şi dacă eşuează, atunci va rămâne fără principala sa sursă de venit. În cazul unor stocuri suficiente pentru a rezista până în vara anului viitor, Occidentul ar putea ajunge pe puncul de a se elibera de dependenţa sa de gazele ruseşti.

Fiona Hill, fostă consilieră pentru Rusia şi Afaceri Europene în Consiliul de Securitate Naţională de la Casa Albă, apreciază că Putin se supune la rândul său unor riscuri electorale în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2024. Liderul de la Kremlin vrea să dea impresia că noi nu avem timp, când de fapt ceasul ticăie pentru el, comentează jurnalistul Patrick Wintour în „The Guardian”.