Costul căutării fără precedent a submersibilului dispărut Titan s-ar putea ridica la milioane de dolari, spun experții citați de AP, potrivit yahoo.com.

Avioane, nave de suprafață și roboți de mare adâncime au început căutările după momentul în care Titan a fost dat dispărut.

Căutările s-au întins pe 96 de ore. Totul s-a desfășurat contra cronometru, în speranța că submersibilul va fi găsit înainte ca rezervele de oxigen ale ocupanților să se epuizeze.

Speranțele s-au frânt joi, când oficialii au anunțat că submersibilul a fost distrus de o implozie catastrofală, în care și-au pierdut viața toți cei cinci oameni aflați de la bord.

O căutare cu roboți operați de la distanță, trimiși să scaneze fundul mării, în căutarea de dovezi care ar putea face lumină în privința imploziei a continuat după găsirea rămășițelor Titanului.

O operațiune amplă și foarte costisitoare

Căutările au vizat o zonă de mii de mile, cu o adâncime de patru kilometri și jumătate și au implicat Paza de Coastă americană, Paza de Coastă canadiană, Marina americană și alte agenții și entități private.

O căutare oceanică comparabilă cu cea a Titanului nu există, a declarat Norman Polmar, istoric naval, potrivit AP.

Numai costul orar al avioanelor implicate în căutări se ridică la zeci de mii de dolari.

Unele agenții pot solicita rambursări, în tip ce alte entități implicate în căutare, precum Garda de Coastă a SUA - a cărei cheltuieli cu această operațiune se ridică la milioane de dolari - au interdicție, prin legea federală, să colecteze rambursarea aferentă oricărui serviciu de căutare sau salvare.