Cum a amanetat Ciolacu viitorul țării: PSD a îndatorat România cu 4.600 lei pe secundă

Politicile populiste și iresponsabile promovate de PSD și Marcel Ciolacu au împins România pe marginea prăpastiei financiare, cu o datorie publică ce a atins pragul critic de 60% din PIB. Într-un ritm halucinant de îndatorare, care depășește 400 de milioane de lei în fiecare zi, statul român a ajuns captivul agențiilor de rating și riscă incapacitatea de plată, avertizează profesorul de economie mondială Christian Năsulea, care compară deciziile guvernamentale cu împrumuturile falimentare la IFN-uri.

Managementul economic dezastruos din ultimii ani, marcat de obsesia electorală a PSD de a cumpăra bunăvoința publicului pe datorie, se vede cel mai clar în modul în care au fost gestionate pensiile în plină criză de deficit bugetar. Profesorul Christian Năsulea, expert în politici publice, desființează deciziile luate de Marcel Ciolacu, catalogându-le drept un exemplu clasic de politică economică pro-ciclică falimentară.

Indexarea pensiilor din ultimii ani a fost un manual de școală al abordării pro-ciclice. Domnul Ciolacu a dat măriri de pensii din bani pe care statul nu îi avea. A luat, practic, de la nepoți ca să dea la bunici, garantând menținerea unei inflații ridicate. E ca și cum te-ai împrumuta cu dobânzi uriașe la un IFN ca să te simți bine pe moment, ignorând că împrumutul acela te va falimenta. Când s-au dat bani pe datorie, s-a tăiat din investiții, din educație și din viitorul economic al țării. Niciun politician nu are curajul să spună adevărul: veniturile vor trebui să sufere o ajustare dacă vrem să oprim această spirală distructivă. - Christian Năsulea

Avertismentul piețelor internaționale față de guvernarea PSD

Dimensiunea dezastrului bugetar este monitorizată acum prin „Vitezometrul datoriei publice”, un instrument creat încă din 2022, dar lansat recent pe piață tocmai pentru a dubla semnalele de alarmă trase de instituții internaționale de prestigiu, agenții de rating, companii de consultanță și giganți financiari precum J.P. Morgan. Toate aceste entități privesc cu maximă îngrijorare ceea ce este perceput, în esență, drept revenirea unui guvern PSD la Palatul Victoria.

Vulnerabilitatea extremă a României în fața creditorilor externi a generat recent un episod fără precedent și chiar ușor ironic. În chiar ziua în care noul guvern primea votul de învestitură, agenția de rating Moody's a recurs la un gest complet atipic: a trimis o scrisoare oficială statului român. În acest document, ministrul de Finanțe, domnul Nazare, era nominalizat direct drept o piesă critică și absolut necesară pentru păstrarea direcției fiscal-bugetare și menținerea ratingului de țară.

Profesorul Năsulea subliniază cât de regretabil și neobișnuit este faptul că România a ajuns într-o postură atât de precară încât depinde vital de deciziile acestor agenții, fiind nevoită să negocieze direct păstrarea calificativului financiar pentru a evita consecințe economice catastrofale.

De altfel, însuși „Vitezometrul” finanțelor publice a putut deveni funcțional abia anul acesta datorită schimbărilor făcute la Ministerul de Finanțe sub conducerea lui Nazare. Până recent, instituția nu publica datele într-un format coerent, care să permită procesarea automată de către un algoritm. În lunile următoare, pe baza noilor seturi de date descoperite la Finanțe, instrumentul va fi extins pentru a diagnostica defalcat, pe fiecare minister și domeniu de activitate, unde s-a produs mai exact explozia cheltuielilor din ultimii ani care a îngenuncheat bugetul.

Perfuzia de 4.600 de lei pe secundă și iluzia creșterii economice

Cum a ajuns România de la o datorie publică de sub 35% din PIB, înainte de pandemie, la depășirea pragului de 60% într-un interval atât de scurt? Deși puterea de cumpărare și nivelul de trai au crescut incontestabil în ultimul deceniu, ruptura s-a produs după șocul pandemic din 2020. În loc să frâneze cheltuielile masive și să reevalueze situația, guvernanții au preferat să alimenteze o creștere economică falsă, bazată exclusiv pe datorie. De teama de a nu deconta electoral sfârșitul perioadei de abundență, politicienii au evitat măsurile nepopulare, au spulberat spațiul fiscal câștigat anterior și au sacrificat stabilitatea pe termen lung pentru voturi imediate.

Rezultatul acestei politici iresponsabile este că, astăzi, România se împrumută cu peste 4.600 de lei în fiecare secundă, adică aproximativ 400 de milioane de lei zilnic. Mai grav este că această sumă reprezintă o estimare conservatoare, o rotunjire în jos generată de algoritm pentru cel mai optimist scenariu; în realitate, în anumite momente, ritmul îndatorării este mult mai alert. Fără această perfuzie financiară continuă, statul român ar intra direct în incapacitate de plată, fiind imposibil să oprești brusc împrumuturile când datoria a ajuns la 60% din tot ce produce economia într-un an.

Pentru a înțelege proporțiile reale ale dezastrului, Christian Năsulea propune raportarea datoriei nu la PIB — un indicator care poate fi înșelător —, ci la veniturile efective încasate de buget.

Raportarea strict la PIB ne poate induce în eroare. Datoria publică a României reprezintă în acest moment echivalentul tuturor veniturilor încasate de stat pe aproape doi ani (peste 20 de luni). Dacă statul nu ar mai cheltui absolut niciun leu pentru școli, spitale sau salarii și ar direcționa 100% din încasări doar pentru stingerea datoriei, i-ar lua aproape doi ani să o achite. Mai mult, dacă analizăm deficitul raportat la veniturile colectate, vedem că statul român trebuie să împrumute încă o cincime până la un sfert din banii pe care reușește să-i adune, doar pentru a menține sistemul în funcțiune așa cum e - adică un sistem care funcționează deja cu grave restanțe în educație, sănătate și infrastructură. - Christian Năsulea

Spectrul falimentului grecesc și capcana majorării taxelor

Cu un deficit bugetar care a ajuns să reprezinte 22,2% din veniturile totale ale statului, România nu își mai poate permite derapaje demne de o țară bananieră, ci trebuie să se comporte ca un stat dezvoltat. Totuși, salvarea nu poate veni din creșterea taxelor. Într-o economie care deja stagnează aproape de cota zero, orice povară fiscală suplimentară va anula șansele de redresare și va arunca țara direct în recesiune.

Riscul de a repeta scenariul Greciei devine tot mai palpabil. Statul elen s-a prăbușit tocmai pentru că a refuzat reformele evidente până în ultimul moment, fiind forțat ulterior la tăieri brutale pentru a atinge excedentul bugetar. În mod similar, guvernele de la București au refuzat să taie în carne vie, preferând să cumpere timp prin credite cu dobânzi împovărătoare.

Potrivit economistului, în plină eră a inteligenței artificiale, soluția corectă — aplicată deja de majoritatea statelor europene — este restructurarea aparatului bugetar, central și local, prin eliminarea a zeci de mii de posturi inutile. O tăiere rapidă a cheltuielilor publice ar fi oferit un semnal pozitiv agențiilor de rating și ar fi prevenit creșterile de TVA, însă clasa politică din România duce lipsă de curaj și amână constant inevitabilul.

La această paralizie contribuie și arhitectura defectuoasă a statului. Bâlbâielile legate de cifre nu sunt neapărat rodul unei conspirații sau al unei opacități intenționate, ci rezultatul unei grave probleme de proiectare instituțională. Multe ministere și administrații nu ascund datele cu rea-credință, ci pur și simplu nu le dețin într-o formă coerentă, deoarece structurile lor slabe și contraproductive îi blochează chiar și pe funcționarii bine intenționați. Din acest motiv, reformele structurale și obiectivele majore, precum aderarea la OCDE, sunt vitale pentru a scoate România din logica improvizației.

PSD în indexul populismului și iluzia vândută de extremiști

Dezastrul economic se suprapune peste o tendință politică îngrijorătoare la nivel european, relevată de Indicele Populismului, un studiu publicat de think tank-ul suedez Timbro împreună cu rețeaua EPICENTER. Datele arată că, în timp ce extrema stângă își conservă retorica socialistă, dreapta radicală a renunțat la neoliberalism în favoarea protecționismului și a intervenționismului de stat.

În acest clasament internațional al populismului, scorul ridicat al României este alimentat direct și de prezența PSD în această categorie largă. Deși Christian Năsulea nuanțează că PSD nu este o formațiune extremistă, ci mai degrabă una moderată, partidul înglobează evidente elemente populiste care trag România în jos.

La polul radical, convergența extremelor demonstrează că spectrul politic din secolul XX nu este o linie dreaptă, ci un cerc în care stânga și dreapta radicală fuzionează în autoritarism. Deși formațiunile extremiste de dreapta defilează în campanii cu promisiuni de libertate economică și reduceri de taxe, scopul lor istoric real este doar confiscarea puterii și restrângerea libertăților.

În Parlamentul României, reprezentanții AUR au un număr considerabil de mandate, dar nu au venit cu nicio inițiativă legislativă serioasă care să extindă libertatea economică sau să reducă povara fiscală. Propunerile lor s-au rezumat mai degrabă la legi absurde sau simbolice. Acesta este motivul pentru care ei sunt criticați de cei mai mulți economiști. Promit multe, dar când este să vină cu inițiative serioase se lasă așteptați degeaba. Este o capcană în care cad mulți cetățeni: speranța pusă în formațiuni care promit totul, dar nu livrează absolut nimic concret pentru bunăstarea economică a țării. Și la fel se întâmplă și în alte țări, dacă ne raportăm la partide similare cu AUR. - Christian Năsulea

În loc să concureze cu Franța sau Germania pentru „locul de la coadă” în privința ascensiunii radicalismului, România trebuie să înțeleagă că partidele populiste își trădează întotdeauna propriul electorat imediat ce ajung la putere. Salvarea economiei nu va veni de la falși salvatori extremiști, complet lipsiți de capacitate administrativă, ci exclusiv printr-o reformă profundă, lucidă și asumată a statului român.

Explorează subiectele:

datorie publicăPSDChristian Năsulea

Distribuie Distribuie Comentarii