Elena Rareș, soția lui Petru Rareș, fiul nelegitim al marelui domnitor moldovean Ștefan Cel Mare, a avut un rol esențial în relația soțului său cu Imperiul Otoman.

Născută în 1490 în Serbia, Elena Rareș provenea dintr-o familie nobilă, fiind fiica prințului sârb Jovan Branković, care a condus Serbia între anii 1496-1502. Iar mama sa era nobila Jelena Jakšić. Sora sa vitregă, Despina Milița, a fost soția domnitorului Neagoe Basarab. Elena a avut parte de o educație aleasă, învățând inclusiv mai multe limbi străine, fapt ce avea să îi fie de mare ajutor mai târziu.

În 1527, pe tronul Moldovei a urcat Petru Rareș, iar după doi ani prima sa soție, Maria, a murit. După un an, în 1530, Petru Rareș a cunoscut-o pe Elena, îndrăgostindu-se de ea și căsătorindu-se. Împreună, cei doi au avut patru copii, trei băieți și o fată.

În 1538 a luat sfârșit prima domnie a lui Petru Rareș, după ce oștile turcești conduse personal de sultanul Suleyman Magnificul au intrat în Moldova și l-au înlăturat de pe tron, punându-l în loc pe Ștefan Lăcustă. Petru Rareș stârnise nemulțumirea Imperiului Otoman prin politica sa independentă.

Scrisoarea care l-a mișcat pe sultan

Prevăzător, Petru Rareș și-a trimis cu mai multe săptămâni înainte soția și copiii în Cetatea Ciceului, acolo unde s-a refugiat și el după ce a fost trădat de boieri.

”Doamna Elena, soția lui Petru Rareș, a avut un rol esențial în revenirea acestuia pe tronul Moldovei. Ea a fost cea care i-a scris o scrisoare sultanului Suleyman Magnificul, scrisoare prin care Petru Rareș își arăta pocăința legat de faptele pe care le săvârșise anterior și spunea că va fi supus către turci în cazul în care va fi susținut să revină pe tronul Moldovei. Iar scrisoarea foarte bine pusă la punct l-a mișcat pe sultan, care a acceptat să îl primească pe Petru Rareș la Constantinopol în primăvara lui 1540”, spune profesorul de istorie Constantin Vasilescu.

La Constantinopol, Petru Rareș a reușit, și cu cheltuieli foarte mari, să îl convingă pe Suleyman Magnificul să îl susțină. Un sprijin neașteptat a venit la finalul lui 1540, când Ștefan Lăcustă a fost asasinat de către boieri , iar pe tron a fost pus Alexandru Cornea, fără ca sultanul să fie informat.

În ianuarie 1541, cu susținerea lui Suleyman Magnificul, Petru Rareș a pornit spre Moldova, executându-l mai întâi pe Alexandru Cornea și alegând aceeași soartă pentru boierii care îl trădaseră în 1538.

Domnie liniștită, și datorită sfaturilor soției

În martie 1541, Petru Rareș a redevenit domn al Moldovei și timp de cinci ani a avut parte de o domnie liniștită și fără incidente, inclusiv datorită sfaturilor soției sale, care i-a fost și consilier foarte avizat. Doamna Elena a ctitorit mai multe lăcașe de cult la Botoșani și Suceava.

”După ce Petru Rareș a murit în 1546, Doamna Elena a devenit regentă, mai întâi cu Iliaș, primul fiu, iar ulterior cu Ștefan, al doilea copil, până în 1552. Numai că Ștefan s-a lepădat de credința sa, alegând să treacă la mahomedanism, fiind ucis ulterior de către boierii revoltați”, mai precizează Constantin Vasilescu.

Cum doamna Elena dorea neapărat să aibă cumva urmași la tron, l-a susținut pe boierul Joldea să ajungă pe tronul Moldovei , oferindu-i și mâna fiicei sale Ruxandra. Numai că, sprijinit de polonezi, Alexandru Lăpușneanu l-a dat jos de pe tron pe Joldea și căsătorindu-se chiar el cu fiica Elenei Rareș.

Numai că, după ce a organizat un complet ce viza urcarea pe tronul Moldovei a lui Constantin, cel de-al treilea fiu al său, doamna Elena a fost ucisă în 1553 chiar din porunca lui Alexandru Lăpușneanu, ginerele său.

A fost ulterior înmormântată în biserica Mănăstirii Probota, alături de Petru Rareș.