În urmă cu doi ani, Moscova privea confruntarea dintre SUA și Germania față de gazoductul Nord Stream 2 ca pe un test de turnesol al puterii transatlantice, relatează CNN. Raționamentul Rusiei: dacă Washingtonul blochează Nord Stream 2, atunci asta ar dovedi că puterea europeană nu mai vine dinspre Berlin, ci dinspre Casa Albă.

În urmă cu doi ani, Moscova privea confruntarea dintre SUA și Germania față de gazoductul Nord Stream 2 ca pe un test de turnesol al puterii transatlantice. Rusia a investit masiv în conducta submarină care o leagă de Germania și dorea să crească vânzările globale și să intensifice pârghia economică asupra Europei și a industriilor sale grele avide de energie. Statele Unite nu doreau ca noua aprovizionare submarină de mare capacitate să înlocuiască vechile linii terestre care tranzitau Ucraina, oferind venituri vitale conducerii de la Kiev din ce în ce mai înclinate spre vest.

Raționamentul Rusiei: dacă Washingtonul blochează Nord Stream 2 , atunci asta ar dovedi că puterea europeană nu mai vine dinspre Berlin, ci dinspre Casa Albă.

Doi ani mai târziu, interpretarea acestei dinamici transatlantice post- Angela Merkel - mai ales în urma invaziei eșuate a președintelui rus Vladimir Putin în Ucraina - a devenit una dintre cele mai presante chestiuni politice care frământă Kremlinul.

Moment rar de leadership

Prin refuzul său de a se lăsa „împins" să meargă singur în privința trimiterii tancurilor în Ucraina - menținându-și punctul de vedere și solicitându-i președintelui american Joe Biden să i se alăture în această întreprindere ce riscă să atragă mânia lui Putin - cancelarul german Olaf Scholz a arătat că dinamica transatlantică a puterii s-a schimbat.

Europa a reacționat lent la fisurile profunde din politica americană: deceniile de încredere relativ nezdruncinată în SUA au fost substituite unui pragmatism european încăpățânat - iar Germania este în frunte.

Fostul cancelar Merkel a fost busola morală a Europei. Scholz a descoperit o fermitate neașteptată în coaliția sa de guvernare de tip semafor, și a obținut aplauze furtunoase în Bundestag miercuri, când a manifestat un moment rar de leadership de oțel.

La summitul din martie anul trecut, liderii NATO convenit să echipeze, să înarmeze și să instruiască Ucraina conform standardelor NATO. Mesajul către Moscova a fost fără echivoc: în următorii ani, Ucraina va arăta și va lupta ca și cum ar fi în NATO.

Pe de altă parte, metamorfozarea Ucrainei - de la moștenirea sovietică la clona NATO - nu ține doar de mecanismele sau chiar diplomația prin care se obțin tancuri, vehicule de luptă, apărare aeriană și artilerie, ci și de alinierea populației - aproape un miliard de oameni în statele membre NATO - la deciziile politicienilor.

„Aveți încredere în noi, nu vă vom pune în pericol”, a subliniat cancelarul german în Parlament, punctând maniera în care a gestionat până acum guvernul său agresiunea Rusiei; în plus, temerile legate de o iarnă geroasă și de un colaps economic nu s-au adeverit. „Guvernul s-a ocupat de criză”, a spus el, adăugând: „Ne aflăm într-o poziție mult mai bună”.

Aplauzele care au însoțit discursului său atent elaborat au vorbit la fel de grăitor ca și cuvintele sale. Pe scurt, Scholz a făcut ceea ce trebuie pentru Germania, antrenând o populație de regulă refractară la război și la proiectarea propriei puteri, care este și profund divizată cu privire la cât de mult ajutor ar trebui oferit Ucrainei.

Scepticism la Moscova

Dacă noua vigoare a lui Scholz pare să fi smuls o fărâmă de influență asupra Americii în privința războiului din Ucraina, totuși cei de la Moscova nu sunt prea convinși.

În opinia lui Andrei Kortunov, directorul general al Consiliului rus pentru Afaceri Internaționale, la Moscova, „cei mai mulți oameni cred că Biden este cel care dă ordine”.

De fapt, în loc ca Germania să aibă mai multă influență, „leadership-ul american pare mai puternic ca niciodată”, notează el.

Cu toate acestea, diplomații ruși și-au transmis animozitatea față de Occident în arena publică de ambele părți ale Atlanticului.

Ambasadorul Rusiei în Germania a declarat că decizia Berlinului de a trimite tancuri este „extrem de periculoasă”, acuzându-l pe Scholz că refuză „să recunoască responsabilitatea istorică a acesteia [a Germaniei] față de poporul nostru pentru crimele oribile ale nazismului”. În același timp, omologul său de la Washington a acuzat Casa Albă de „provocare flagrantă”, iar pe Biden de intenția de „înfrângere strategică” a Rusiei.

Dmitri Medvedev, fostul președinte rus și vicepreședinte al consiliului rus de securitate națională, a subliniat că Rusia nu se va lăsa niciodată învinsă și că va folosi arme nucleare dacă va fi amenințată.

Curios este că la Kremlin declarațiile sunt mai puțin belicoase, semnalând că Putin scade temperatura în ce privește escaladarea nucleară.

Reacționând la decizia lui Biden și Scholz privind tancurile, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a spus că mărește „tensiunea pe continent, dar nu poate împiedica Rusia să atingă obiectivele noastre".

Berlinul vrea să fie la butoane

Mesajele contradictori stârnesc confuzie în mintea unor moscoviți cu care CNN a stat de vorbă după anunțurile lui Biden și Scholz privind tancurile. Unii au spus că Rusia va câștiga oricum, ei plasând SUA și Germania în categoria învinșilor, totuși o proporție semnificativă a lor a spus că își face griji din cauza războiului, fiind totodată consternată de numărul mare de morți și frustrată că Putin le-a ignorat îngrijorările.

Cât de mult conștientizează Scholz slăbirea popularității lui Putin sau măsura în care crede că este relevantă în acest moment este neclar - totuși, acțiunile sale actuale ar putea contribui la slăbirea controlului de fier al lui Putin asupra puterii.

După ce a întârziat să recunoască amenințarea din partea Rusiei, să schimbe politica Germaniei, să revigoreze armata și să accelereze livrările de arme către Ucraina, pragmaticul Scholz semnalează în prezent că Germania este un jucător activ - și că vrea fie la butoane.

Cancelarul german a precizat că Germania va „coordona” livrările de Leopard 2 ale aliaților către Ucraina, o putere pe care o are prin legislația germană care interzice unei țări ce cumpără tehnică de luptă să o transfere unui stat terț.

Cu Scholz la cârma diplomației, președintele ucrainean Volodimir Zelensky și-ar putea vedea îngrădite ambițiile sale de a restabili întreaga suveranitate a Ucrainei, inclusiv Crimeea, înainte de negocieri de pace cu Putin. Cancelarul german a fost în fruntea liderilor prieteni care doresc ca războiul să se termine cât mai repede și stabilitatea economică să revină în Europa.

Dezbateri mai îndelungate cu privire la următoarele mișcări militare în ce privește Ucraina ar putea să apară și probabil îi vor semnala lui Zelenski că livrările de arme vor depinde mai mult de frânele Germaniei și vor fi în mai mică măsură dirijate unilateral de Washington.

Deși poate că această schimbare în dinamica puterii nu va schimba modul în care războiul este purtat, ar putea avea totuși impact asupra contururilor finale ale unui acord de pace și ar putea modela un armistițiu durabil.