Cum a transformat Moscova negocierile de la Abu Dhabi într-o victorie fără pace

Deși Moscova continuă ofensiva militară în Ucraina și vorbește deschis despre distrugerea infrastructurii civile, a podurilor și a capacităților de producere a energiei electrice, diplomația rusă a obținut un avantaj major la masa tratativelor. Potrivit unei analize publicate în Moscow Times de fostul diplomat rus Boris Bondarev, situația de după întâlnirea de la Abu Dhabi ilustrează un paradox tot mai evident: cele mai puternice state ale lumii caută să evite confruntarea cu o putere mult mai puțin influentă și nu reușesc să își definească limpede propriile interese strategice.

Negocieri de pace la Abu Dhabi

Negocieri Rusia-Ucraina-SUA, la Abu Dhabi Foto: X@citarnyknihy

În interiorul Ministerului rus de Externe exista un obicei ironic, amintește Bondarev: diplomații întorși din deplasări oficiale își anunțau colegii că au bifat „o nouă mare victorie a diplomației ruse”, luând peste picior superiorii obișnuiți să transforme orice pas minor într-un succes istoric. De această dată, susține fostul oficial, reuniunea din Emiratele Arabe Unite poate fi privită fără urmă de ironie drept un câștig real pentru Kremlin.

Motivul nu ține de vreo apropiere a păcii, ci de readucerea pe agendă a împărțirii lumii în sfere de influență. Obiectivul urmărit de ani buni de Moscova – acela de a muta discuțiile spre așa-numitele „cauze profunde ale războiului”, formulă prin care pretinde dreptul de a controla sau influența deciziile politice ale vecinilor – pare acum mult mai aproape de îndeplinire.

Cum a încercat Moscova să scoată Ucraina și Europa din ecuație

Deși prezentată oficial ca o reuniune trilaterală, întâlnirea de la Abu Dhabi a constat, în practică, în negocieri între Rusia și Ucraina mediate de Statele Unite. Potrivit lui Bondarev, delegația rusă a urmărit să răstoarne acest format, cerând practic excluderea Ucrainei din dezbaterile privind securitatea europeană și transformarea dialogului mediat de Washington într-o negociere bilaterală directă între Rusia și SUA.

Un asemenea aranjament ar lăsa pe dinafară nu doar Kievul, ci și capitalele europene, chiar în discuțiile care privesc propria lor securitate. În viziunea Moscovei, viitorul Europei ar urma să fie tranșat exclusiv între Rusia și Statele Unite, fără participarea directă a statelor de pe continent.

Fostul diplomat îi reproșează emisarilor americani Steve Witkoff și Jared Kushner că au acceptat această perspectivă fără a lămuri suficient poziția Washingtonului, expunând administrația americană riscului de a-și abandona propriile principii de politică externă. În plus, notează Bondarev, abordarea Casei Albe a suferit o schimbare radicală: dacă inițial Donald Trump prezenta războiul din Ucraina drept un conflict regional pe care cele două țări trebuie să îl rezolve singure, negocierile s-au extins acum asupra reorganizării întregului sistem de securitate european și a angajamentelor americane pe continent. Astfel, Washingtonul a ajuns de la ideea neimplicării directe la plasarea securității Europei în centrul propriei sale politici externe.

Ezitările Washingtonului și capcana de la Istanbul

În evaluarea lui Bondarev, Kremlinul nu a avut nevoie de o strategie diplomatică sofisticată pentru a prelua inițiativa. Administrația Trump este descrisă drept una dispusă să accepte cu ușurință cadrul de discuție propus de Moscova, în speranța obținerii mai rapide a unui armistițiu.

Nici statele europene nu sunt la prima cedare în fața presiunilor rusești. Fostul diplomat amintește episodul din mai 2025, când Ucraina și partenerii săi europeni au amenințat Rusia cu noi sancțiuni dacă Vladimir Putin nu acceptă un armistițiu general de 30 de zile. Liderul de la Kremlin a evitat un răspuns direct și a contrapropus organizarea unor discuții la Istanbul. Deși Kievul a primit inițiativa cu rezerve, guvernele europene s-au grăbit să o susțină, trecând peste îngrijorările ucrainene. Drept urmare, amenințarea sancțiunilor și cererea de încetare a focului au fost abandonate rapid, armistițiul nu s-a concretizat, iar Occidentul nu a învățat nimic din acel eșec.

Pentru Bondarev, blocajul fundamental constă în refuzul liderilor americani și europeni de a privi în față amenințarea reală reprezentată de agresiunea rusă. Răspunsul adecvat la presiunile Moscovei ar fi o strategie orientată spre eliminarea acestei amenințări, ceea ce ar cere din partea Occidentului eforturi substanțiale, asumarea unor costuri și responsabilitatea de a contribui la înfrângerea strategică a Rusiei.

De ce nu are Europa un loc la masa negocierilor

Tentativele liderilor europeni de a obține o prezență directă la Abu Dhabi le-au scos la iveală tocmai vulnerabilitatea diplomatică, apreciază fostul oficial rus. Excluși din discuțiile principale, reprezentanții europeni s-au văzut nevoiți să se mulțumească doar cu întâlniri preliminare alături de oficialii americani și ucraineni.

Uniunea Europeană ar fi putut adopta o poziție mult mai fermă, anunțând o delegație comună europeno-ucraineană, consideră Bondarev. Chiar dacă o astfel de mutare ar fi atras nemulțumirea Moscovei și acuzații că Bruxelles-ul s-a aliniat deschis Kievului, acest lucru nu ar fi schimbat nimic în substanță, din moment ce Kremlinul pretinde deja că poartă un război împotriva NATO și a puterilor europene.

Adevărata slăbiciune a Europei rezidă însă în prăpastia dintre discursuri și fapte. Deși liderii continentului invocă constant reînarmarea, întărirea capacităților militare și autonomia strategică, acțiunile concrete rămân mult sub nivelul ambițiilor anunțate. Această lipsă de consecvență le subminează credibilitatea și îi permite lui Vladimir Putin să le ignore avertismentele. Pentru a nu mai fi ocolită la negocieri, Europa trebuie să își contureze propria strategie și să o aplice indiferent de opțiunile altor puteri.

Umbra istoriei și alegerea dintre „război și rușine”

Lipsa unei reacții ferme după continuarea atacurilor rusești asupra Ucrainei îl determină pe Bondarev să compare actuala clasă politică occidentală cu figuri istorice precum Otto von Bismarck, Charles de Gaulle, Winston Churchill, Franklin Roosevelt, Ronald Reagan sau Margaret Thatcher, sugerând că liderii de astăzi nu se ridică la nivelul viziunii și hotărârii acestora.

În loc să accepte sacrificii temporare care să garanteze o pace durabilă, Statele Unite și Europa par să prefere avantajele imediate, riscând să piardă atât confortul de moment, cât și securitatea pe termen lung.

Concluzia fostului diplomat este că Occidentul nu se confruntă cu un destin inevitabil, ci cu o lipsă de voință politică în fața agresiunii, având de ales între a rezista presiunilor sau a ceda. În acest context, el invocă avertismentul trimis de Winston Churchill fostului premier britanic David Lloyd George în august 1938, chiar înaintea Conferinței de la München: „Cred că în următoarele săptămâni va trebui să alegem între război și rușine și am foarte puține îndoieli cu privire la decizia care va fi luată”. Aproape un secol mai târziu, lasă să se înțeleagă Bondarev, nici el nu mai are prea multe dubii asupra opțiunii pe care o vor face liderii occidentali.

Explorează subiectele:

Boris Bondarev negocieri Ucraina sfere de influență


Citește și:

populare
astăzi

1 Așa o fi? / Picanterii de la Antena 3, dezvăluite de un fost jurnalist

2 „Du-te, femeie, acasă!” / Antena 3, amendată din nou de CNA pentru aberațiile lui Gâdea

3 O tranzacție care dă de gândit, și cu iz de Rusia, într-o zonă cu potențial militar

4 Tăcere după trilaterala Trump-Putin-Xi: ce prevede documentul publicat de China

5 Realitatea paralelă pe care o văd rușii la televizor. Ce au relatat propagandiștii Kremlinului despre întâlnirea Putin-Trump-Xi