Nicu Covaci, fondatorul legendarei trupe Phoenix, a fost anunțat că nu a reușit să întrunească punctajul necesar admiterii în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România și, prin urmare, nu va primi nicio pensie.

În anul în care s-au împlinit 60 de ani de când s-a înființat trupa Phoenix, ale cărei piese au fost fredonate de mai multe generații, Nicu Covaci, fondatorul ei, a primit o palmă de la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Pentru că nu a obţinut atestatul de compozitor, el nu va primi pensie.

„Stimate domnule Nicole Covaci. Vă informăm prin prezenta că Biroul Secției de muzică jazz/pop al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România s-a întrunit în ședință și a analizat lucrarea scrisă pe care ați susținut-o în cadrul probei de examen profesional, solicitat candidaților care nu au studii superioare de specialitate. Lucrarea realizată de Dvs. a fost evaluat cu media de 7.60, ceea ce o plasează sub media de promovare (8.00), conform Regulamentului privitor la admiterea în UCMR. În conformitate cu Statutul și Regulamentul UCMR, Biroul Executiv a dispus informarea DVS. cu privire la neadmiterea solicitării de a fi primit ca membru al UCMR”, se arată în informarea semnată de Nicole Gheorghiță, vicepreședinte UCMR, în 13 martie 2023.

Ce a însemnat muzica trupei Phoenix în perioada comunistă

Cristina Anisescu, şef Serviciu Programe Educaţionale, Direcţia Cercetare, Expoziţii, Publicaţii din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precizează faptul că „în toate țările care făceau parte din fostul bloc sovietic, aria culturală şi în special muzica reprezentau un vehicul extrem de atractiv pentru regim, cu ajutorul căruia să-şi faciliteze procesul de modelare a societății. Spun asta în condițiile în care muzica era, pe de o parte apanajul regimului, căruia îi plăcea să-şi „cânte” realizările şi, de partea cealaltă, reprezenta un refugiu pentru cei care erau fizic în România, dar cu mintea şi sufletul îndreptați spre spații care ofereau mult mai multă libertate creației“.

Din această ecuație, spune Cristina Anisescu în cadrul Proiectului „Cultura d emasă în Epoca de Aur“, s-au diferențiat şi au ieşit din rândurile compromisului o serie de interpreți şi formații, încercând să valorifice orice mesaj muzical pentru a „fenta” cenzura. „Cred că merită să amintim pe cei care s-au opus culturii şi muzicii „dirijate” din birouri sau de pe stadioane, nu doar din simplul motiv al calității mult superioare față de produsele muzicale apărute în „laboratoarele” partidului unic: „Roşu şi Negru”, „Phoenix”, Anda Călugăreanu, Valeriu Sterian, Dan Andrei Aldea, „Sfinx”, „Semnal M”, „Iris”, „Compact”, „Holograf”, „Celelalte cuvinte”, „Cargo”, Alexandru Andrieş, Florian Pittiş. Acestea sunt câteva dintre cele mai importante „borne” pe care le poți vedea pe drumul muzicii rock şi folk din România, din anii ’60 şi până astăzi. Toate aceste nume s-au lansat şi au performat, în primii ani de activitate, sub cupola binecunoscutului deja „Club A”, clubul studenților de la Arhitectură, casa rock-ului românesc şi a muzicii „bune” din România. Este locul în care, generație după generație, tinerii şi-au găsit, cântat, strigat «manifestul»“.

Fuga din țară: „Poate vine Moș Crăciun“

Consilierii din cadrul Direcției Investigații CNSAS au descoperit în arhivele instituției documente inedite despre fuga membrilor trupei Phoenix în străinătate.

Nicu Covaci a plecat din țară în anul 1976, printr-o căsătorie fictivă și prin renunțarea la cetățenia română. „Contesta regimul, dar cu o oarecare finețe. Sătul de povestea asta, a hotărât să plece. Și ce face? Le lasă colegilor de trupă instrumentele, instalația de sunet și de lumină și le spune exact așa: «Rămâneți calzi, pentru că nu se știe, poate vine Moș Crăciun» și părăsește Romania“, povestește Andrei Galiță, consilier CNSAS.

Dar povestea nu se termină aici. Nicu Covaci a revenit în țară după cutremurul din martie 1977, profitând de oportunitate. Dorința sa ascunsă era aceea de a scoate din lagărul comunist și restul trupei. A stat câteva luni în țară, timp în care trupa se reunește și susține două mari concerte cu zeci de mii de spectatori , la Constanța și Tulcea.

Pe drum spre Timișoara au mai multe discuții și Nicu Covaci le-a sugerat să se vadă la el acasă, în Timișoara. La întâlnirea de la Nicu Covaci, de a doua zi, Mircea Baniciu nu a mai venit.

Au trecut câteva zile și, într-o seară frumoasă, de vară, Ovidiu Lipan Țăndărică îl tot ruga să iasă la o bere. „Hai să ieșim și noi în oraș. Hai să ieșim la Continental, să bem o bere. Stăm aici în casă. E vară..“. „Atunci, Nicu Covaci le-a spus: „OK, ieșim, dar ieșim definitiv!” Evident, ceilalți se șochează. Chiar descriu un moment în care Josef Kappl vrea să pună mâna pe telefon să o sune pe mama lui, să o anunţe, iar „Nicu Covaci rupe firul telefonului din perete, evident, de teamă să nu fie interceptată discuția ambientală, pentru că Securitatea făcea și asta, acolo unde era cazul. Și pleacă“, povestește, mai departe, Andrei Galiță, în interviul publicat integral în volumul „Phoenix. Har/Jar“.

O gravidă ascunsă în boxă

Ceea ce a urmat e fascinant, un subiect demn de un proiect cinematografic. „În boxa pregătită pentru Mircea Baniciu, Nicu Covaci spune că a luat o prietenă, o vecină de etnie germană, gravidă, care nu își dorea sub nicio formă să nască în România. Îi pune în boxe, îi închide. Chiar el spune că, din cauza numărului foarte mare de șuruburi, vreo 48, s-a ales cu răni la mâini din cauza șurubelniței“.

Ajunge la vamă, unde i se spune că mijlocul de transport o să fie controlat peste tot. El, relaxat, le răspunde: „OK, n-aveți decât!”. Dar, avea la el recuzita tentantă pentru grăniceri: vin de Recaș, cârnați de Banat și franzele calde, astfel că reușește să deturneze un pic atenția grănicerilor.

Închiși în instrumente stăteau, în poziție de yoga, membrii trupei. Tot Covaci a fost cel care le-a administrat și Valium, altfel nu crede că ar fi putut să-și ducă planul la bun sfârșit.

După ce au gtrecut granița, i-a scos din boxe. Buimaci, ei întreabă: „Unde am ajuns?”. „În Rai!”, le-a răspuns Nicu Covaci.

În primele zile ale lunii ianuarie 1990, Nicu Covaci se reîntoarce cu trenul în România. Ca om liber.