Cum încearcă PSD să controleze din umbră Guvernul Tomac: marea vulnerabilitate care schimbă succesul strategiei din 2015

Strategia Partidului Social Democrat pare destul de clară în acest moment. Social-democrații urmăresc instalarea unui guvern condus de Eugen Tomac, cu al cărui nume să nu fie asociați direct, dar în cadrul căruia să păstreze controlul asupra unor portofolii cheie: dezvoltare, transporturi, sănătate și agricultură. Sergiu Mișcoiu, profesor de Științe Politice la Universitatea Babeș-Bolyai, analizează pentru Adevărul mecanismele din spatele acestei strategii și riscurile majore pe care PSD și le asumă în noul peisaj parlamentar.

Nu este prima dată când PSD apelează la o asemenea mutare. În anul 2015, după demisia lui Victor Ponta pe fondul tragediei de la Colectiv, PSD a ajutat la instalarea guvernului „tehnocrat” condus de Dacian Cioloș. Din acea echipă făceau parte mai mulți „tehnocrați” apropiați de partid, inclusiv Vasile Dîncu, care ocupa funcția de vicepremier. Strategia a funcționat perfect atunci pentru PSD, care a criticat permanent executivul de la acea vreme și a câștigat alegerile parlamentare din anul următor cu un scor record pentru istoria recentă: peste 45%.

Între trecut și prezent: absența majorităților și criza de încredere

Astăzi, tentația repetării acestui model este evidentă, însă contextul politic este radical diferit, iar succesul unei asemenea manevre devine mult mai incert. Profesorul Sergiu Mișcoiu o serie de elemente comune între momentul 2015 și realitatea politică actuală, dar atrage atenția asupra unei diferențe fundamentale legate de calendarul electoral și de profilul premierului.

„Cea mai importantă diferență față de 2015 este că atunci ne aflam la un an de alegeri, iar guvernul Cioloș avea un termen clar până la care urma să funcționeze. Premierul nu era implicat direct în competiția politică și nu părea să aibă ambiții electorale imediate. Tocmai acest lucru a permis instalarea și tolerarea acelui guvern de către toate forțele politice reprezentate în Parlament, pentru că nu exista o miză majoră legată de persoana prim-ministrului” ,explică politologul.

Totuși, dincolo de diferențe, există punți evidente de legătură între cele două perioade, determinate în special de instabilitatea din Legislativ și de presiunea venită din societate. Politologul arată că ambele formule guvernamentale s-au născut din momente de cumpănă și pe fondul unui deficit major de legitimitate a partidelor:

„Asemănările sunt legate de absența unei majorități reale, de criza profundă de încredere în clasa politică și de faptul că schimbarea guvernului vine pe fondul unei crize. În 2015 a fost vorba despre demisia guvernului Ponta după tragedia de la Colectiv. Astăzi discutăm despre efectele alegerilor anulate, despre tensiunile politice acumulate și despre dificultățile economice care generează presiune asupra întregului sistem politic”, menționează Sergiu Mișcoiu.

Factorul AUR și pierderea monopolului pe nemulțumirea publică

În 2015, poziția PSD era mult mai simplă din punct de vedere tactic, partidul reușind să absoarbă relativ natural voturile electoratului dezamăgit de guvernările de la acel moment. Profesorul Sergiu Mișcoiu subliniază că, deși social-democrații încearcă să reproducă aceeași strategie de erodare a guvernării din opoziție, beneficiile acestui model nu mai sunt în prezent pe deplin garantate.

„În 2015, strategia PSD a fost să valideze un guvern din care nu făcea parte, să îl critice permanent și să capitalizeze electoral nemulțumirea acumulată. Strategia a funcționat, iar rezultatul s-a văzut la alegerile din 2016. Există tentația repetării aceluiași model și astăzi, însă contextul este mult mai complicat, pentru că PSD nu mai este principalul beneficiar al nemulțumirii publice”, explică politologul.

Cine este noul arhiepiscop major de Făgăraș și Alba Iulia. Alegerea, confirmată de Papa Leon

Marea vulnerabilitate a PSD în noul context politic este apariția unui competitor direct în opoziție, capabil să capteze mult mai eficient discursul anti-sistem. Sergiu Mișcoiu consideră că prezența AUR blochează accesul automat al social-democraților la resursele de imagine pe care le utilizau în trecut pentru a capitaliza nemulțumirea publică.

„Diferența fundamentală este că PSD are acum un competitor puternic în opoziție, AUR, un partid care nu a fost niciodată la guvernare și care ocupă o zonă radicală, național-populistă. În plus, PSD și-a pierdut o parte importantă din resursele retorice și simbolice pe care le folosea în trecut pentru a mobiliza electoratul nemulțumit. O parte din acest spațiu a fost deja ocupată de AUR. (...) În opoziție și în concurență cu AUR, PSD se confruntă cu o problemă strategică serioasă. Pentru a-și face auzită vocea, ar trebui să adopte un discurs tot mai apropiat de cel al AUR. În aceste condiții, susținerea unui guvern și criticarea lui în același timp devin exerciții politice tot mai greu de susținut în fața propriului electorat”, arată Mișcoiu.

Din acest motiv, încercarea PSD de a susține la vot guvernul Tomac, dar de a se distanța ulterior de măsurile sale nepopulare, riscă să genereze o reacție negativă din partea electoratului. Sergiu Mișcoiu explică faptul că această strategie a disocierii este mult mai expusă eșecului în contextul politic actual.

„PSD va încerca, aproape sigur, jocul disocierii față de guvern. Va susține instalarea lui, dar va încerca să se delimiteze de deciziile nepopulare. Problema este că succesul acestei strategii este mult mai incert decât în trecut, nu neapărat pentru că electoratul își va aminti că PSD a fost la guvernare, ci pentru că există deja o altă forță de opoziție care poate acoperi și chiar domina acest spațiu politic”, afirmă profesorul de științe politice.

Planul din umbră al PSD

Din perspectivă strict doctrinară, un partid de talia PSD ar fi trebuit să își asume direct conducerea executivului. Totuși, temerea de uzură politică într-un context parlamentar ostil a determinat o altă strategie. Sergiu Mișcoiu explică motivele pentru care social-democrații au preferat să transfere responsabilitatea guvernării către o altă formulă executivă.

Ciprian Ciucu îl acuză pe Tomac că pregătește un guvern influențat de PSD: „Nu ne luați de proști”

„Din punct de vedere strategic, pentru PSD ar fi putut fi mai util să își asume guvernarea. Problema este că liderii partidului știu foarte bine că într-un Parlament fără majoritate stabilă orice guvern este vulnerabil. De aceea, tentația este să lase costurile guvernării pe umerii altora și să încerce să recupereze politic din opoziție. Cred că planul real este ca PSD să permită funcționarea acestui guvern, să îl erodeze treptat prin critică și delimitare și să încerce ulterior să revină în prim-plan cu o nouă propunere de premier. Din această perspectivă, numele lui Sorin Grindeanu apare ca o posibilă variantă pentru un viitor moment de reconfigurare politică”, explică Mișcoiu.

Totuși, atrage atenția profesorul de științe politice, planul PSD este unul extrem de riscant, mai ales că viitorul guvern și-ar putea forma ulterior o majoritate prin care să reducă dependența de susținerea social-democraților.

„Este însă un joc riscant. Există posibilitatea ca actuala formulă guvernamentală să își construiască în timp o altă majoritate și să reducă dependența de PSD. Avem probabil cel mai fragmentat Parlament din istoria postdecembristă. Într-un asemenea context, capacitatea oricărui partid de a controla evoluțiile politice este mult mai redusă decât în trecut, iar scenariile care păreau imposibile acum câțiva ani devin perfect plauzibile”, a explicat Sergiu Mișcoiu, profesor de Științe Politice la Universitatea Babeș-Bolyai.