Zborul cu un bombardier invizibil B-2 Spirit nu înseamnă doar tehnologie de vârf și muniție de precizie. Înainte de a decola într-o misiune care poate dura peste 40 de ore, piloții Forțelor Aeriene ale SUA trec printr-un regim de pregătire intens care depășește antrenamentul militar clasic. Dieta, somnul și capacitatea de a-și menține vigilența în condiții extreme devin factori esențiali pentru succesul unei misiuni intercontinentale, scrie Reuters.

Bombardierul B-2/ FOTO:X

B-2 Spirit – un aparat construit de Northrop Grumman și evaluat la aproximativ 2 miliarde de dolari per aeronavă – a fost implicat recent în loviturile aeriene asupra infrastructurii nucleare iraniene. Avionul, cu o anvergură de peste 52 de metri și un profil radar aproape inexistent, este operat de o echipă formată din doar două persoane. Efortul pe care îl presupune o asemenea misiune implică o combinație rară de rezistență fizică, precizie tehnică și capacitate psihică.

„Facem studii de somn, analizăm în detaliu nutriția – ce ne ajută să rămânem treji, ce ne permite să ne odihnim. Este parte din antrenament,” spune generalul în rezervă Steve Basham, fost pilot pe B-2, care a zburat timp de nouă ani cu acest aparat și a ocupat până în 2024 funcția de comandant adjunct al Comandamentului European al SUA.

Un sandwich fad, semințe de floarea-soarelui între mese și un ritual de 40 de ore

Chiar și alegerea meselor este calibrată. Piloții sunt instruiți să consume alimente ușor digerabile, având în vedere că aeronava este dotată doar cu o toaletă chimică. „Sandwich-uri din carne de curcan, fără brânză, cu pâine integrală. Cât mai simplu posibil,” a detaliat Basham.

La bord, există un mic spațiu amenajat pentru odihnă, un pat de campanie improvizat, iar între mese – pentru menținerea vigilenței – piloții recurg uneori la semințe de floarea-soarelui. Zborurile pot atinge distanțe de peste 9650 de kilometri fără realimentare, dar majoritatea misiunilor implică realimentări multiple în aer, operațiuni care devin tot mai dificile pe măsură ce oboseala se acumulează.

Realimentare în orb și zbor la limită

„Realimentarea se face aproape orbește,” explică Basham. Piloții nu pot vedea brațul care se extinde dintr-un rezervor plin cu kerosen atașat la B-2, aflat la 5 metri în spatele capului lor. În schimb, se bazează pe indicii vizuale de la luminile rezervorului și pe punctele de referință memorate. Noaptea, în special în zborurile fără lună, sarcina devine ceea ce Basham a numit „inerent periculoasă”.

După ore întregi de zbor, în care adrenalina susține concentrarea, urmează momente în care reflexele sunt testate la limită. „Ai nevoie de o ultimă realimentare, când ești deja epuizat,” adaugă el.

Tehnologie invizibilă, dar dependentă de oameni

Deși este considerat un simbol al supremației tehnologice americane – reducând semnătura infraroșu, radar și acustică – B-2 nu poate opera fără o rețea globală de personal tehnic, specialiști în planificare și echipe de mentenanță. În plus, echipajul format din doar două persoane – spre deosebire de echipele mai mari de la bombardierele B-1B sau B-52 – preia o responsabilitate enormă în zboruri de durată.

Sistemul de zbor asistat de computer („fly-by-wire”), complet digital, a fost îmbunătățit de la lansarea aparatului în 1989. În primii ani, software-ul întârzia comenzile piloților, mai ales în timpul realimentărilor. Actualizările au îmbunătățit timpul de reacție, dar provocarea zborului în formație strânsă la altitudine mare rămâne.

Zeci de ore în aer, zeci de ținte lovite

În timpul operațiunii „Allied Force” din 1999, B-2 a zburat misiuni de 31 de ore din Missouri până în Kosovo, lovind o treime din țintele desemnate în primele opt săptămâni. În Irak, același model de aeronavă a lansat peste 680.000 kg de muniție în cadrul a 49 de misiuni.

Dar performanța are un cost: întreținerea unui singur avion B-2 se ridică la circa 65.000 de dolari pe oră, comparabil cu 60.000 pentru B-1, potrivit datelor Pentagonului. În următoarele decenii, Forțele Aeriene ale SUA intenționează să înlocuiască flotele B-2 și B-1 cu cel puțin 100 de bombardiere de ultimă generație B-21 Raider.

„Pare simplu când vezi bombardierele decolând, dar nu este deloc așa,” a spus Basham. „Aceste misiuni nu pot fi realizate fără un aparat funcțional perfect, planificatori în întreaga lume și o echipă incredibilă în spatele fiecărui zbor.”