Cu câteva săptămâni în urmă, rapoarte din presa europeană au dezvăluit arestarea a trei tineri implicați în planificarea unui atac terorist care viza personalități politice, printre care și prim-ministrul belgian Bart De Wever, folosind drone încărcate cu explozivi. Cei trei erau născuți în anii 2001, 2002 și 2007.

Când poliția din Anvers i-a arestat pe cei trei tineri suspectați că plănuiau „un atac terorist inspirat de ideologia jihadistă” împotriva prim-ministrului belgian, vechea rană s-a redeschis. Perchezițiile efectuate în apropierea locuinței lui De Wever au scos la iveală materiale asemănătoare unei bombe improvizate, o geantă plină cu bile de oțel și o imprimantă 3D despre care se presupune că a fost folosită pentru pregătirea unei drone destinate atacului.

Această întâmplare a trezit în rândul multor belgieni un sentiment neliniștitor de deja-vu. Doar anul trecut, cinci persoane au fost condamnate pentru planificarea unui atac asupra lui De Wever în 2023, pe vremea când era încă primar al orașului Anvers. Procurorii federali belgieni au deschis numai în acest an 80 de anchete legate de terorism, un număr care depășește totalul investigațiilor din 2024. Iar acest lucru a redeschis dosarul islamului politic în Europa.

De ce este în recul Frăția Musulmană la nivel global?

Într-un articol publicat la sfârșitul lunii octombrie, cotidianul The Brussels Times amintește de un forum anual despre islamul politic pe care l-a găzduit împreună cu Centrul Trends pentru Cercetare și Consultanță. La scurt timp după aceea a avut loc „conspirația jihadistă” de asasinare a prim-ministrului Bart De Wever. În cadrul forumului, analiștii au prezentat un studiu cuprinzător care trasează harta declinului global al uneia dintre cele mai organizate rețele de islam politic: Frăția Musulmană.

Ziarul belgian atrage atenția asupra unui punct îngrijorător, o contradicție stranie: în timp ce influența oficială a mișcărilor islamiste scade, strălucirea lor ideologică continuă să inspire acte de violență în Europa.

La cel de-al cincilea forum despre islamul politic, Centrul Trends a lansat Indicele de putere internațională al Frăției Musulmane, un proiect ambițios care cartografiază influența globală a organizației în 50 de țări. Rezultatele au fost surprinzătoare: puterea totală a Frăției a scăzut de la 64% în 2021 la 48% în 2023, ceea ce a făcut ca aceasta să treacă din categoria influenței puternice în cea a influenței medii.

Studiul arată că acest recul se datorează diminuării influenței mediatice a Frăției, diviziunilor interne profunde apărute după moartea liderului lor Ibrahim Munir și creșterii izolării sale internaționale. De asemenea, reconcilierile dintre Egipt, Turcia și statele din Golf au contribuit la erodarea suplimentară a pozițiilor lor concrete pe teren.

Ca parte a aceluiași indice, Centrul Trends a analizat 1,67 milioane de postări pe platforma X, concluzionând că pozițiile ostile față de Frăția Musulmană reprezintă 81,8% din totalul interacțiunilor. După ce ani de zile a excelat în mobilizarea online, mișcarea se confruntă acum cu o reacție digitală virulentă, care reflectă pierderea credibilității sale în realitate.

Noile fețe ale islamului politic

Și totuși, paradoxul rămâne: dacă Frăția Musulmană este în declin, de ce continuă să izbucnească atacuri inspirate de ideologia jihadistă în Europa? The Brussels Times scrie că răspunsul ar putea sta în ceea ce experții numesc faza post-organizațională a islamului politic, o etapă în care structurile formale se prăbușesc, dar narațiunile lor rămân vii, fiind reinterpretate de indivizi și mici rețele descentralizate.

Probabil că tocmai acest lucru l-a determinat pe cercetătorul francez Gilles Kepel să denumească această fază „jihad atmosferic” – o formă de jihad difuz și omniprezent, care nu mai depinde de organizații sau de apartenență formală, ci se hrănește din aerul încărcat de nemulțumiri digitale, frustrări personale și sentimentul unei victime globale.

Această nouă radicalizare împrumută adesea discursul înfiorător al „Statului Islamic” (ISIS), inspirându-se în același timp din islamul politic pe care Frăția Musulmană îl promova odinioară. Rezultatul este o amenințare hibridă: mai puțin ierarhică, mai emoțională și mult mai greu de anticipat.

Documentul de informații al serviciilor franceze, desecretizat în mai anul trecut, privind activitățile Frăției Musulmane, conturează o imagine sumbră a unei țări subminate din interior de o organizație care a creat o rețea extinsă de activități. În total, există 139 de lăcașuri de cult aparținând „Musulmanilor din Franța”, considerate expresia principală a Frăției Musulmane în țară.

În timp ce Uniunea Musulmanilor din Franța, afiliată Frăției, declară că are în subordine doar 53 de asociații, documentul menționează că probele adunate indică existența a aproximativ 280 de asociații legate de mișcare, active în multiple sectoare ale vieții islamice (religios, caritabil, educațional, profesional, pentru tineret, financiar).

Raportul de informații – potrivit cotidianului Le Figaro – arată, de exemplu, că Frăția Musulmană a reușit să profite de ceea ce este cunoscut drept fonduri de waqf (donații religioase), exploatate pe scară largă la sfârșitul primului deceniu al anilor 2000, precum și de companii de investiții imobiliare. Proiectele „Musulmanilor din Franța” au beneficiat de finanțare externă din Qatar până în 2019.

Fragmentare sau dispariție?

Dr. Wael Saleh, analist specializat în islam politic la Centrul Trends, afirmă că „islamul politic nu a dispărut, ci s-a fragmentat. Nu mai este vorba despre o singură organizație centrală, ci despre o ideologie dispersată, care se adaptează la nemulțumirile sociale și la crizele de identitate”.

Belgium, care în trecut a fost una dintre țările cu cel mai mare număr de combatanți străini plecați în Siria raportat la populație, rămâne deosebit de vulnerabilă la acest tip de propagare ideologică. Anvers, orașul prim-ministrului De Wever, reflectă perfect acest conflict dublu din Europa: un oraș al multiculturalismului vibrant și, uneori, al tentațiilor extremiste, după cum notează ziarul.

Poate că complotul recent care îl viza pe prim-ministrul Belgiei a eșuat, însă el scoate la lumină o realitate mai amplă, legată de consecințele islamului politic în Europa, mult timp după prăbușirea structurilor sale organizaționale.

În timp ce cercetătorii de la Trends monitorizează reculul ideologic, serviciile de securitate europene sunt nevoite să facă față transformărilor sale: indivizi izolați radicalizați online, celule descentralizate inspirate de resturile ISIS sau de „fantoma” Frăției Musulmane și o narațiune a nedreptății care refuză să dispară.

În cele din urmă, declinul influenței Frăției Musulmane nu pare să marcheze sfârșitul islamului politic, ci transformarea lui într-o entitate mai greu de prins în cadre, într-o ideologie care nu mai este ancorată în moschei sau în mișcări formale, ci plutește liber în eterul digital, radicalizând mințile, algoritm după algoritm.

Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (Foundation for Defense of Democracies – FDD), cu sediul la Washington, subliniază că Frăția Musulmană a fost fondată în urmă cu aproape un secol și a demonstrat o capacitate remarcabilă de adaptare în medii politice foarte diferite. Provocarea cu care se confruntă factorii de decizie occidentali nu constă în a elimina organizația, ci în a-și concentra eforturile asupra acelor spații în care ea reprezintă o amenințare mai clară.

Frăția se bazează pe sprijinul extern, în special pe cel venit din partea Qatarului, care îi joacă rolul de principal sponsor, după cum afirmă cercetătoarea Natalie Ecanow din cadrul FDD. Ea subliniază că cea mai importantă contribuție a Qatarului în „dosarul Frăției” constă în susținerea constantă a numeroase proiecte ale acesteia în Europa Occidentală și în Africa de Nord.

Centrul European pentru Drept și Justiție (European Centre for Law and Justice – ECLJ) afirmă într-un raport: „În Europa, Frăția Musulmană a ales o strategie de influență pe termen lung – sau chiar o politică de infiltrare – susținută de un cadru ideologic adaptat. În loc să formeze partide politice clar identificate sau să se implice direct în politica electorală, Consiliul Musulmanilor din Europa (CEM), cu sediul la Bruxelles din 2007, coordonează și implementează strategia de influență a organizației în toate statele și instituțiile europene și își ține în mod regulat reuniunile la Istanbul, unde Turcia îi oferă sprijinul logistic necesar.”

Distribuie Distribuie Comentarii