Accentul pus de armata rusă pe crearea acestor formațiuni de elită, care a precedat războiul, a lipsit, de asemenea, infanteria regulată de cei mai buni soldați ai săi.

Forțele speciale sunt trupe foarte bine antrenate, rezervate pentru misiuni de mare valoare. Dar folosirea lor ca infanterie de asalt este un mod inutil de a folosi o resursă prețioasă.

Cu toate acestea, aceasta este exact greșeala pe care Moscova a făcut-o în timpul invaziei sale în Ucraina, potrivit unui raport recent privind planificarea Rusiei pentru acest război.

Problema nu a constat doar în faptul că comandourilor Spetsnaz și altor forțe de operații speciale li s-au atribuit misiuni care ar fi trebuit să revină unităților convenționale. Accentul pus de armata rusă pe crearea acestor formațiuni de elită, care a precedat războiul, a lipsit, de asemenea, infanteria regulată de cei mai buni soldați ai săi, scrie businessinsider.com.

"Lipsa unor unități eficiente de infanterie de linie a făcut ca unitățile Spetsnaz să fie desfășurate în principal ca infanterie ușoară, ceea ce a dus, de asemenea, la un nivel ridicat de pierderi în rândul acestor unități. Prin urmare, mult mai puțini Spetsnaz au fost disponibili pentru misiuni ale forțelor speciale", potrivit unui studiu privind operațiunile de război neconvențional ale Rusiei în Ucraina, realizat de Royal United Services Institute din Marea Britanie.

Spetsnaz datează de la începutul anilor 1960, când au fost însărcinați cu sabotaje, asasinate și alte misiuni menite să perturbe apărarea NATO înainte de o invazie sovietică în Europa de Vest.

Spetsnaz se deosebește de operatorii speciali occidentali prin faptul că Rusia se concentrează mai degrabă pe sarcinile speciale decât pe "caracterul special" al operatorilor înșiși, potrivit lui Mark Galeotti, expert în armata rusă.

În mod neobișnuit pentru comandouri, unitățile Spetsnaz includ recruți - sau cel puțin pe cei mai capabili -, precum și voluntari, iar în total există aproximativ 17.000 de Spetsnaz. Cei mai mulți Spetsnaz sunt repartizați la GRU, agenția de informații militare a Rusiei, mai degrabă decât la armata propriu-zisă. De asemenea, agențiile federale rusești dispun de unități Spetsnaz care acționează, în general, ca forțe de răspuns rapid.

Abia în 2012, Rusia a format o unitate mai apropiată de conceptul occidental de forțe de operațiuni speciale. Comandamentul Forțelor pentru Operațiuni Speciale (KSSO) este o forță de nivel strategic atribuită Ministerului Apărării și cuprinde aproximativ 2.500 de voluntari. Trupele sale au participat deja la lupte , inclusiv în Siria.

Raportul RUSI se concentrează asupra operațiunilor pe care Rusia le-a desfășurat, în unele cazuri timp de ani de zile, pentru a submina instituțiile ucrainene. Acesta detaliază nu numai defectele structurale, ci și utilizarea tactică abuzivă a forțelor speciale rusești în timpul invaziei propriu-zise.

Invazia din februarie 2022 a atribuit roluri-cheie unităților de comando Spetsnaz. Conform doctrinei rusești actuale, forțele speciale ar fi trebuit să intre primele pentru a perturba apărarea ucraineană, alături de operațiuni secrete desfășurate de agenți ai principalei agenții de informații a Rusiei, FSB, care se aflau deja în Ucraina, inclusiv în guvernul și armata ucraineană.

În schimb, invazia a început cu unități aeropurtate care încercau să captureze locații cheie din care parașutiștii urmau să se desfășoare în evantai și să securizeze Kievul înainte de a fi înlocuiți de coloane mecanizate.

Dar unde erau forțele speciale? "Majoritatea Spetsnaz s-au desfășurat în roluri convenționale de recunoaștere în fața" acestor coloane, potrivit raportului.

Mai degrabă decât să opereze în spatele liniilor inamice, forțele KSSO au fost însărcinate cu pacificarea teritoriului ucrainean capturat, în colaborare cu Rosgvardia, sau garda națională, rusă și cecenă. (Unitățile Rosgvardia nu fac parte din forțele armate ale Rusiei și funcționează ca forțe de securitate internă). Aceasta ar fi inclus capturarea liderilor ucraineni și securizarea infrastructurii critice.

Liderii ruși erau atât de încrezători într-o victorie rapidă, încât elementele lor de sprijin închiriaseră deja apartamente în apropierea unor locuri cheie din Kiev unde ar fi trebuit să opereze forțele lor speciale, se arată în raport.

Când asaltul aerian asupra Kievului a eșuat și coloanele de tancuri s-au blocat, forțele speciale au fost lăsate în derivă. "Când ocuparea unei mari părți din teritoriul țintă a eșuat, aceste trupe nu au fost nici în poziția de a-și îndeplini rolul tradițional, nici capabile să îndeplinească rolul specificat în planul de invazie", au scris cercetătorii RUSI.

Prin natura lor, forțele speciale ar trebui să fie adaptabile, așa că poate că ar fi putut să își folosească capacitățile unice pentru alte misiuni în Ucraina. Dar în primele zile de război, stângăcia tactică și rigiditatea infanteriei de linie rusești au devenit evidente. Soluția Kremlinului a fost să folosească unități de elită - parașutiști, infanterie navală și forțe speciale - ca trupe de asalt.

"Cu toate acestea, odată ce armata rusă s-a aflat în lupte grele, deficitul de infanterie a devenit o problemă serioasă", se arată în raport. Comandanții ruși au trimis atunci unități Spetsnaz pentru a opera ca infanterie ușoară, ceea ce a crescut numărul de pierderi și a lăsat mai puține unități Spetsnaz disponibile pentru misiunile lor desemnate.

În mod ironic, abordarea forțelor speciale de către armata rusă în ultimii ani a agravat problema din Ucraina. Eforturile de a mări dimensiunea acestor unități Spetsnaz au atras crema soldaților voluntari contractați care au început să înlocuiască recruții adesea reticenți care au constituit cea mai mare parte a armatei sovietice.

"Extinderea unităților Spetsnaz a contribuit la o lipsă de infanterie contractuală competentă pentru armata rusă în sens larg - deoarece majoritatea infanteriștilor competenți au fost împinși către Spetsnaz și unitățile aeropurtate", se arată în raportul RUSI.

Tensiunile dintre forțele de elită și unitățile convenționale nu sunt neobișnuite. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, criticii s-au plâns că devierea celor mai buni recruți către diviziile aeropurtate americane și britanice a dus la o infanterie de linie mai puțin competentă. Aceste unități aeropurtate și-au câștigat reputații legendare pentru curaj și iscusință în bătălii în care trupele lor antrenate și echipate cu costuri ridicate nu erau destinate să lupte.

Deturnarea soldaților talentați către unități de elită este, de asemenea, o problemă pentru armata americană, dar problema Rusiei este mai mare și mai urgentă. Având în vedere pierderile tot mai mari în Ucraina, armata rusă ar putea fi nevoită în cele din urmă să aleagă între menținerea unei capacități de operații speciale sau reconstruirea infanteriei sale regulate demoralizate.