Cum și-a semnat România sărăcia: adevăratul motiv pentru care americanii au trimis miliarde în Europa și de ce noi am refuzat

Intervenția americană de după al Doilea Război Mondial se poate spune că a scos Europa din ruine și a salvat-o de expansiunea comunismului. Este vorba despre celebrul Plan Marshall care a pompat în economia europeană câteva miliarde de dolari. Nu și fără interese economice.

Pierderile economice cauzate de al Doilea Război Mondial au fost devastatoare la nivel global, reprezentând cel mai costisitor conflict din istoria omenirii până la acea dată. Acestea au inclus distrugerea infrastructurii, reducerea producției industriale și agricole, precum și o scădere dramatică a nivelului de trai. Se estimează că aproximativ 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața la nivel global. Dintre aceștia, o parte semnificativă au fost civili, victime ale bombardamentelor, foametei, bolilor și Holocaustului.

Orașe întregi din Europa și Asia au fost rase de pe fața pământului, infrastructura feroviară, rutieră, industrială și portuară fiind distrusă în mare parte în țări precum Germania, Uniunea Sovietică, Polonia și Japonia. Costurile directe și indirecte ale războiului au fost astronomice, afectând economiile tuturor statelor participante. Polonia, de exemplu, a estimat pagubele provocate de ocupația nazistă la peste 1.300 de miliarde de euro în valoare actualizată. Nu mai vorbim de state care au fost obligate la plata unor despăgubiri de război uriașe. Europa, în special, era distrusă. Țări întregi au fost transformate în mormane de ruine din cauza bombardamentelor.

Totul era dublat de un șoc demografic incredibil, mai ales în Germania și URSS. Pericolul nu era reprezentat doar de foamete, boli și colapsul economic. Ideologia comunistă era un pericol iminentă care riscă să se infiltreze și să acapareze toată această lume distrusă de război. Atunci s-a născut ideea providențială a secretarului de stat american George C. Marshall, care a propus ca Statele Unite să acorde un ajutor masiv Europei postbelice. Pentru mulți contemporani dar și istorici, era evident că americanii nu o fac pe-a bunul samaritean, gratuit. Ajutorul dat Europei venea la pachet cu beneficii uriașe pentru SUA. Chiar și în aceste condiții, Planul Marshall, cum a ajuns să fie cunoscut în istorie aceste ajutor dat Europei, a schimbat complet istoria continentală.

Ideea care a salvat Europa de sărăcie. Ce-au au avut de câștigat americanii

Așa cum am precizat Europa era devastată după al Doilea Război Mondial. Continentul era în pericol și la nivel ideologic și politic. Controlul Uniunii Sovietice asupra Europei de Est și vulnerabilitatea țărilor din Europa de Vest la expansionismul sovietic au amplificat sentimentul de criză. Ideile socialiste prindeau de minune în cartierele sărace ale Germaniei, Franței, Angliei, Italiei. Americanii au sesizat pericolul și au acționat. Pe 5 iunie 1947, secretarul de stat, generalul George Marshall ținea un discurs la Universitatea Harvard.

Acolo a lansat ideea ca Statele Unite să ofere asistență economică și să ajute, printr-un plan bine pus la punct, reconstrucția economică a Europei. Ideea era simplă, dar profund strategică. SUA urmau să ofere ajutor financiar masiv pentru reconstrucția Europei, cu scopul de a stimula creșterea economică și de a preveni extinderea influenței comuniste, în special din partea Uniunea Sovietică. „Politica noastră nu este îndreptată împotriva niciunei țări sau doctrine, ci împotriva foametei, sărăciei, disperării și haosului ”, preciza George Marshall.

Pe 19 decembrie 1947, președintele Harry Truman a trimis Congresului un mesaj pentru a pune în practică ideile lui Marshall privind ajutorarea Europei. Congresul a adoptat cu o majoritate covârșitoare „Legea Cooperării Economice din 1948”, iar pe 3 aprilie același an, președintele Truman a semnat actul care a devenit cunoscut sub numele de Planul Marshall.

Programul, cunoscut oficial ca „European Recovery Program” a fost implementat între 1948 și 1952. În această perioadă, peste 13 miliarde de dolari (echivalentul a sute de miliarde în prezent) au fost distribuiți către 16 țări europene, inclusiv Franța, Germania de Vest, Italia și Regatul Unit. Propriu-zis mare parte din țările vest europene, dar și din sudul și nordul continentului. Efectele economice ale Planului Marshall au fost rapide și vizibile. Industria europeană a fost revitalizată, producția agricolă a crescut, iar infrastructura, de la căi ferate la porturi, a fost refăcută și modernizată.

În doar câțiva ani, nivelul producției industriale în multe țări a depășit nivelul de dinainte de război. „Fără Planul Marshall, redresarea economică a Europei ar fi fost mult mai lentă și mai instabilă”, preciza istoricul britanic Alan Milward. Evident, în spatele mărinimiei americane s-au aflat și interese economice.

Propriu-zis, de pe urma Planului Marshall, SUA a avut mult de câștigat. De altfel, criticii Planului Marshall, spun că de fapt în spatele atitudinii de „bun samaritean” al SUA, americanii aveau un plan mult mai pragmatic, acela de a face profit.

Reunirea, al treilea obiectiv major al României după integrarea în UE şi NATO. Interviu cu deputatul PMP Constantin Codreanu

Unii istorici susțin că scopul principal nu a fost altruismul, ci extinderea piețelor pentru produsele americane și consolidarea influenței SUA în Europa. Alții subliniază că redresarea economică ar fi avut loc oricum, chiar și fără intervenția americană. „Nu a fost doar un act de generozitate, ci o investiție calculată în dominarea economică a lumii occidentale”, preciza istoricul american Gabriel Kolko. „Planul Marshall a fost, în esență, un program de creare a piețelor pentru surplusul de producție american”, adăuga și Joyce Kolko, soția specialistului american, la rândul ei, un istoric cunoscut.

La rândul său, istoricul Walter LaFeber era convins că „ajutorul american a venit cu condiții , deschiderea economiilor europene către comerțul și capitalul american”.

Șah la Uniunea Sovietică

Mai mult decât atât, sunt destule voci autorizate care vorbesc despre Planul Marsahll ca o armă ideologică și economică îndreptată împotriva URSS, în contextul Războiului Rece. Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial , la nivel mondial s-au conturat două super-puteri: SUA și URSS. Erau marii învingători. Iar lupta pentru dominație mondiale urma să se dea între cele două super-state. Pe de o parte americanii deveneau campionii democrației, în timp ce sovieticii visau la extinderea socialismului la nivel global. Interesele erau evidente, piețe de desfacere, surse de materie primă, prestigiu internațional, forță militară și în cele din urmă dominație globală.

Primul scop al Planului Marshall era de a opri extinderea comunismului în Europa. „Planul Marshall a fost o armă esențială în arsenalul Războiului Rece”, preciza istoricul John Lewis Gaddis

O Europă sărăcită și distrusă de război era extrem de vulnerabilă. Planul Marshall a venit să consolideze democrația și să alunge ideile comuniste. Măcar dincolo de zidul Berlinului. Propriu-zis, dincolo de reconstrucția economică, Planul Marshall a avut un rol esențial în configurarea lumii postbelice. El a contribuit la consolidarea blocului occidental și la delimitarea clară între Vest și Est, în contextul începutului Războiului Rece. „Ajutorul economic a fost inseparabil de obiectivul politic de a opri expansiunea comunismului”, adăuga și Michael J. Hogan

România a rămas în lumea a treia

Evident, sovieticilor nu le-a plăcut modul în care americanii au jucat în Europa de Vest cu ajutorul Planului Marshall. Din contră exista riscul ca această inițiativă să „smintească” și state europene din spatele Cortinei de Fier. Polonia sau Cehoslovacia, de exemplu. Așa că sovieticii s-au răzbunat în felul lor: au refuzat să participe la Planul Marshall și i-au obligat și pe năpăstuiții lor vasali să facă același lucru, deși cu jumătate de gură. Sovieticii au denunțat Planul Marshall ca fiind imperialist. Aveau și eu partea lor de dreptate. „La început noi, la ministerul de Externe, am vrut să propunem să participe toate țările socialiste, dar ne-am dat seama repede că nu e corect. Ei (americanii) ne atrăgeau în compania lor, oricum, o companie supusă. Am fi depins de ei, dar nu am fi primit nimic cum se cuvine...”, spunea fostul ministru de externe al URSS, Molotov, citat în lucrarea ”Conversații cu Molotov. În cercul puterii comuniste” .

„Planul Marshall” pentru Ucraina. Întâlnire importantă în Elveţia pentru viitorul ţării: participă zeci de lideri europeni

Cu toate acestea Europa s-a divizat nu doar geografic, ci și ideologic dar și economic. Statele care nu au beneficiat de Planul Marshall s-au dezvoltat mult mai greu. Să luăm exemplul României. Țara a suferit pierderi umane masive în al Doilea Război Mondial, estimate la aproximativ 800.000 de militari (morți, răniți și dispăruți). Teritorial, a pierdut definitiv Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța în favoarea URSS. Economic, țara a fost devastată, pierzând resurse importante prin bombardamente și obligații de război. Nu mai vorbim de faptul că, sub presiunea Armatei Roșii care se afla pe teritoriul țării, la putere s-au infiltrat comuniștii.

Devenită „vasală” a URSS , prin guverne impuse de la Moscova, România s-a văzut nevoită să refuze Planul Marshall, în tandem cu rușii.

Pe 20 iunie 1947 agențiile propagandistice ruse, afirmau că Planul Marshall reprezintă „o nouă formă de imperialism”. Pe 11 iulie 1947 Gh. Tătărăscu, ministrul de externe al unei Românii tot mai sovietizate, dădea cu piciorul Planului Marshall, refuzând participarea unei țări distruse de război.

„Poziția românească faţă de Planul Marshall este definită de concepţia URSS privind reconstrucţia Europei”, se arăta în ziarul Universul.

România era scoasă de la masa bogaților, iar occidentalii au continuat procedurile de implementare a Planului Marshall. La Paris, pe 12 iulie 1947, a avut loc o nouă conferinţă cu scopul de a crea o Comisie Economică Europeană însărcinată cu elaborarea raportului-răspuns adresat lui George Marshall. Alături de Marea Britanie şi Franţa, alte 14 ţări acceptă invitaţia.