Într-o după-amiază toridă de mai, în Manhattan, juriul care delibera în procesul privind plățile ilegale către actrița de filme pentru adulți Stormy Daniels anunța, pe neașteptate, revenirea în sală. Era ziua a doua de deliberări, iar în fața tribunalului, reporterii se pregăteau pentru o lungă așteptare. Dar în câteva minute, totul avea să se schimbe: Donald Trump devenea primul fost președinte al SUA condamnat penal — de 34 de ori, pe tot atâtea capete de acuzare.

Un an mai târziu, Trump nu doar că nu este marginalizat politic, ci a recâștigat Casa Albă. Iar traiectoria sa judiciară, departe de a fi o vulnerabilitate, s-a transformat într-o platformă de redefinire a puterii prezidențiale, constată BBC.

Trei decizii-cheie ale Curții Supreme, una după alta, i-au întărit poziția: imunitate largă pentru foștii președinți, anularea deciziei care îl declara neeligibil pentru funcția prezidențială din cauza tentativelor de răsturnare a rezultatului alegerilor din 2020 și, în final, limitarea drastică a capacității judecătorilor federali de a bloca politicile executive. Toate aceste victorii conturează un peisaj constituțional profund modificat, în care președintele își extinde prerogativele în dauna celorlalte puteri.

Atac frontal la independența judecătorească

Judecători federali, atât în funcție cât și retrași, vorbesc astăzi despre o presiune fără precedent asupra sistemului judiciar. John E. Jones III, fost judecător în Pennsylvania numit de un președinte republican, avertizează: „Instanțele de district sunt supuse unui atac direct din partea administrației. Nu am mai văzut așa ceva”.

Etichetele utilizate de Trump la adresa magistraților – „monștri”, „trădători”, „lunatici”, „dușmani ai Americii” – sunt completate de amenințări cu destituirea sau procese împotriva celor care blochează inițiativele Casei Albe. Stephen Miller, arhitectul politicilor executive ale administrației și vocea ideologică a acesteia, a declarat că „tirania judiciară” este cea mai gravă amenințare la adresa democrației americane. Iar retorica virulentă pare să fi atins efectul scontat, scrie BBC.

Cifrele compilate de US Marshals Service, care are sarcina de a proteja sistemul judiciar, arată că, până la jumătatea lunii iunie, au existat peste 400 de amenințări împotriva a aproape 300 de judecători - depășind totalul pentru întregul an 2022. Unele dintre amenințări implică publicarea de informații personale despre o persoană sau despre familia acesteia, ceea ce riscă să o expună atacurilor. Alte forme de intimidare din acest an au fost și mai sinistre.

Unii au fost vizați de atacuri simbolice: comenzi false de pizza sub numele fiului ucis al judecătoarei Esther Salas, alții — de amenințări directe cu moartea.

Judecătoarea Nancy Gertner, fost magistrat federal și profesor la Harvard Law School, spune tranșant: „Retorica inflamatoare a administrației dă undă verde celor care simt că trebuie să își facă singuri dreptate. Liderii știu asta.”

Ordine executive în avalanșă, limite constituționale în recul

Trump a semnat, într-un singur an, mai multe ordine executive decât predecesorul său în patru. Multe dintre ele vizează chestiuni sensibile: imigrația, cetățenia, reglementările climatice. În mod legal, președintele poate emite astfel de ordine în baza Articolului II al Constituției, dar atunci când conținutul lor atinge limitele drepturilor fundamentale sau riscă să încalce Constituția, singura cale de contestare rămâne instanța.

Aceasta este miza reală a deciziei recente a Curții Supreme, care restrânge drastic puterea judecătorilor federali de a bloca temporar aplicarea acestor măsuri — o victorie strategică pentru Trump, care a numit trei dintre actualii membri ai instanței supreme și a consolidat astfel o majoritate conservatoare durabilă.

O justiție împinsă la margine

De cealaltă parte, instanțele continuă să reziste. La doar câteva zile după hotărârea Curții Supreme, un judecător federal a blocat aplicarea unui ordin executiv ce interzicea dreptul la cetățenie pentru copiii născuți din părinți fără acte. A fost una dintre multele decizii care alimentează conflictul deschis între ramura executivă și cea judecătorească.

Un alt episod emblematic: administrația a tergiversat, timp de două luni, repatrierea unui cetățean deportat ilegal, Kilmar Ábrego García, în ciuda unei decizii clare a Curții Supreme. Chiar și procurorul general, Pam Bondi, a declarat public: „Nu se va întoarce în țara noastră.” Pentru criticii președintelui, acesta este semnul clar al unui dispreț instituționalizat față de autoritatea justiției.

Reconfigurarea arhitecturii democratice

Profesorul Laurence Tribe, unul dintre cei mai respectați constituționaliști americani, avertizează că „sistemul este dezechilibrat. Congresul și-a abandonat rolul de supraveghere, iar justiția este delegitimată sistematic. Ne îndreptăm spre o criză constituțională.”

După Watergate, Congresul american a intervenit pentru a reechilibra puterea executivului. Dar multe dintre acele măsuri s-au bazat pe norme nescrise: publicarea declarațiilor fiscale, evitarea conflictelor de interese. Norme pe care Trump le-a ignorat cu desăvârșire. Astăzi, balanța puterilor în statul american – președinte, Congres, instanțe – se înclină vizibil spre o singură direcție.

Ce urmează: o justiție asediată sau o democrație metamorfozată?

Rămâne întrebarea-cheie: este aceasta o derivă personală, legată strict de figura lui Donald Trump? Sau asistăm, de fapt, la o mutație profundă a modului în care este concepută puterea în SUA? Se intreaba BBC.

Într-un sistem unde alegerile nu mai garantează singurul tip de control asupra unui lider, iar impeachment-ul s-a dovedit ineficient în două rânduri, instanțele rămân ultimele bastioane ale controlului constituțional. Pentru cât timp?