Pe Reddit, sute de comentarii privind propunerea AUR de intonarea zilnică a imnului și rostirea rugăciunii „Tatăl nostru” în școli scot din ecoul politic o dezbatere mai serioasă despre stat laic, libertatea de conștiință, timpul de învățare și formalismul fără efect.

Sursă foto: Shutterstock

„David nu știe încă dacă e bine sau nu să spunem «Tatăl nostru». Cu imnul nu are o problemă. Cânta și el când era mic. Clasele cu 34 de elevi sunt ok. Așa era și pe vremea lui. Și au ieșit oameni. Deci, nu m-am hotărât încă dacă ne întoarcem pe vremea lui Ceaușescu sau în Evul Mediu. Mă voi gândi și eu. NOAPTEA MINȚII,” scrie o profesoară de engleză pe pagina sa de Facebook.

Un părinte îi răspunde printr-un comentariu stufos. Dincolo de discuția despre imn și rugăciune, problema e capacitatea școlilor, spune acesta: clase de 34 plus, comasări, ore scurtate la 35 de minute, schimbul trei care se termină spre ora 20.00, posibile reduceri iarna pentru economie, lipsă de profesori la specializări „intensive” și ore neacoperite, în timp ce copiii „au doar unde să meargă, transport gratuit, să și cânte sau să se roage”. În opinia sa, discuția simbolică deturnează atenția de la problemele logistice.

„Credința nu se face cu forța”

„O mică fereastră într-o guvernare AUR. Într-un cuvânt. teocrație”, spune cineva, rezumând îngrijorarea că religia devine pârghie politică. Altcineva completează: „Opiniile lor personale nu contează. Religia e doar una din pârghiile pe care le-ar folosi pentru control și imagine.” Iar alt utilizator mută accentul de pe religie: „Să nu ne păcălim, o asemenea măsură înseamnă doar CONTROLUL populației.”

Vin și mărturisiri personale privind efectul invers al obligativității. „La grădiniță țin minte că mereu ne rugam dimineața, la ora de prânz și înainte să plecăm. Grădi de stat, în spatele blocului. Am urât atât de mult acest lucru că acum nu mai vreau să am nimic de-a face cu religia.” În același registru, alt utilizator spune că „dacă m-ar fi pus cineva să cânt imnul în fiecare dimineață, 100% ar fi avut efectul opus”. Altfel spus, formalismul zilnic produce respingere, nu atașament.

Constituția și școala publică

„Îmi explică cineva cum aceasta lege e, în primul rând, constituțională. Ultima oară când am răsfoit Constituția, România era în continuare stat laic”, spune un internaut. Alt comentariu merge mai departe: „Propunerea asta e neconstituțională pentru că încalcă libertatea religioasă garantată. Nu poți să impui o practică religioasă în școala publică.” Obiecția acestora: libertatea de conștiință nu se armonizează cu rugăciunea obligatorie.

Câțiva utilizatori amintesc că intonarea imnului „e deja prevăzută de art. 10 lit. g) din Legea 75/1994, doar că nimeni nu face asta”. Altcineva confirmă. „Parcă și prin 2010 a fost o încercare să facă obligatorie”. Concluzia lor? Problema nu e lipsa normelor, ci lipsa aplicării și prioritizarea simbolurilor în locul funcționării de zi cu zi.

Cine nu e creștin, unde intră?

„Și cei care nu sunt creștini ce fac?” întreabă un utilizator. Altul detaliază impactul practic. „Pe lângă faptul că orele durează 50 de minute în care profesorul trebuie să predea cât de mult poate, mai trebuie și să stea să recite imnul și să spună «Tatăl nostru». Și dacă există copii sau profesori de altă religie sau naționalitate. Îi obligi și pe ei să se conformeze.”

De asemenea, pe Reddit, apar relatări concrete din clase. „Într-o perioadă cântam imnul dimineața, înainte să începem. În altă școală spuneam o rugăciune la final de zi, 10 secunde. Nu a ținut mult. Erau ideile unei profesoare de religie și ale unei conduceri cu reguli foarte stricte. Nu s-a tradus în calitate mai bună a școlii.”

Un alt comentariu amintește cum stăteau lucrurile în trecut. „Nu a mai fost mai demult o tentativă cu imnul României. Nu i-a păsat aproape nimănui, iar cei cărora le-a păsat au uitat într-o lună.”

„Țara arde și baba se piaptănă.”

Pe Thread apar ironii, dar în spatele lor stă aceeași idee. „Dacă insistați cu religia în școli, eu insist cu ANAF în biserici.” „Pledge of Allegiance. fix asta e, doar că nu-i duce capul să vină cu ceva original.” „Asta e opoziția din politica românească. Țara arde și baba se piaptănă.”

Amintim că AUR vrea ca elevii și profesorii să cânte imnul și să recite „Tatăl nostru” la începutul cursurilor. Partidul a înregistrat proiectul de lege în Parlament pe 1 septembrie 2025 (Pl-x nr. 236/2025) și l-a depus pentru avizare la Consiliul Economic și Social în zilele următoare. Conform inițiativei, preșcolarii, elevii și cadrele didactice ar urma să înceapă ziua cu intonarea Imnului Național și rostirea rugăciunii „Tatăl nostru”. Participarea este opțională, iar cei care refuză trebuie doar să notifice scris directorul școlii – fără justificare și fără consecințe. Dacă un profesor refuză, elevii sunt supravegheați de un alt cadru didactic. Expunerea de motive invocă «necesitatea repunerii simbolurilor naționale și spirituale» pentru coeziunea educațională, în condițiile unui «vid formativ» în absența ritualurilor. Inițiativa este semnată de deputata AUR Cristina-Emanuela Dascălu și colegii săi parlamentari.