La 9 februarie 1967 a avut loc premiera lungmetrajului „Dacii”, primul film regizat de Sergiu Nicolaescu, în stilul superproducțiilor hollywoodiene în decor antic. Spectaculosul bătăliilor, riturile barbare ale dacilor care implică sacrificii umane, senzualitatea exhibată de prezența sclavelor sexuale de la curtea lui Domițian nu au trecut cu vederea culturnicilor regimului.

„Dacii“ este filmul istoric cel mai puțin afectat de ideologia regimului dintre toate titlurile care alcătuiesc proiectul „epopeii naționale cinematografice”. „Cu toate acestea, se pot recunoaște în film mulți din tropii ideologici ai vulgatei istoriografice ceaușiste“, spune Bogdan Jitea, expert IICCMER.

„Distanțarea treptată de URSS inițiată de Gheorghe Gheorghiu-Dej în ultimii ani ai regimului său și continuată cu aplomb sporit de Ceaușescu a avut ca principal efect recuperarea în scop propagandistic a istoriei naționale, miza fiind asigurarea legitimității interne. În plan cinematografic, această tendință s-a tradus în programul politic al «epopeii naționale cinematografice», ce-și propunea să proiecteze pe marele ecran principalele momente ale trecutului național din perspectiva tezelor istoriografiei oficiale. După debutul «Tudor» din 1963, „epopeea națională cinematografică” continuă cu «Dacii», film istoric realizat în stilul sword and sandal al superproducțiilor hollywoodiene în decor antic, precum Ben Hur (1959) sau Cleopatra (1963“), scrie expertul IICCMER.

Imagini de la turnarea filmului Colecție Cineclic

Însă, ceea ce diferențiază „Dacii“ de filmele istorice ulterioare este accentul său pronunțat comercial care tinde să estompeze toate tonuri teziste. Spectaculosul bătăliilor, riturile barbare ale dacilor care implică sacrificii umane, senzualitatea exhibată de prezența sclavelor sexuale de la curtea lui Domițian nu au trecut cu vederea spectatorilor din țară și mai cu seamă culturnicilor regimului.

Filmul, criticat pentru caracterul cosmopolit

În ședinţa Comisiei ideologice a CC al PCR din 23 mai 1968, s-au făcut auzite mai multe reacțiile de dezaprobare asupra caracterului cosmopolit al filmului. Astfel, George Ivaşcu, redactor şef la Contemporanul, critica filmul lui Nicolaescu pentru lipsa de specific național: „Eu merg până acolo să spun că pentru străini filmul „Dacii“ n a apărut ca un film cu caracteristici româneşti, ca o producţie naţională românească, ci apare ca un efort de a face filme de mare succes şi de altfel titlul cu care circulă la Paris explică aproape totul [Les Guerriers, într-o versiune ușor modificată, cu câteva scene de luptă suplimentare]. Pe când Cruciaţii [film din 1960 în regia lui Aleksander Ford] poartă amprenta că e polonez. Adică, s ar putea spune că acest film „Dacii“ putea să fie imaginat şi de francezi şi de alţii»”.

Subiectul filmului „Dacii“

În anul 87 după Hristos, pe malul sudic al Dunării, sosesc armatele romane. Între împăratul Domițian și generalii săi, Severus și Fuscus, există divergenţe. Caius Attius, tatăl lui Severus, se opune războiului împotriva dacilor. El trece Dunărea în fruntea unei solii de pace, dar este ucis de Remaxos, un oştean dac. Romanii se hotărăsc să atace. În fruntea legiunii a V-a, generalul Fuscus intră în Dacia.

În acest timp, lângă cetatea Argidava, în faţa lui Decebal şi a căpeteniilor dace se desfăşoară întrecerea tinerilor. Cotyso, fiul lui Decebal, este unul dintre concurenţi. Apare însă Remaxos, care anunță că romanii au trecut Dunărea. Va fi război. După legile pământului, cel mai bun dintre tineri trebuie sacrificat, pentru a duce zeilor dorinţa dacilor de a învinge. Cotyso, câştigătorul întrecerii, va fi cel sacrificat. Cetatea este atacată şi cucerită de romani, cu pierderi numeroase însă.

Decebal îi trimite lui Domiţian o solie cu daruri alegorice, simbolizând mândria şi libertatea dacilor, dar romanii le tălmăcesc ca o dovadă de supunere și îl trimit la Sarmisegetusa pe generalul Severus, pentru a impune condiţiile păcii. Aici află de la Decebal că tatăl său, Caius era dac. Tot acum o cunoaşte pe fiica lui Decebal, Meda, de care se îndrăgostește. Deşi are motive să fie legat de daci, onoarea îi cere să continue lupta alături de romani.

În absenţa lui, ambițiosul Fuscus decimează armatele lui Severus, pe care îl consideră trădător. El speră astfel să-i ia locul lui Domiţian. Dar Severus se întoarce. În duelul care are loc între ei, Fuscus este ucis. În fruntea legiunilor romane, Severus înaintează spre armata dacilor. Cei doi conducători, Severus şi Decebal, se luptă în faţa soldaţilor, ca doi bărbaţi adevăraţi. Severus este învins. Bătălia cea mare abia acum începe.