Grăsimea de pe burtă, sau viscerală, adică cea care se află adânc în abdomen și se înfășoară în jurul organelor vitale, este considerată cea mai periculoasă. Este cea care poate duce la probleme grave precum accident vascular cerebral, unele tipuri de cancer, diabet de tip 2 și multe altele.

Până la un anumit nivel, această grăsime viscerală protejează organele, însă atunci când e prea multă, aceasta devine periculoasă pentru sănătate.

Oricine poate avea grăsime viscerală și este cauzată de câteva lucruri, cum ar fi o alimentație proastă, exerciții fizice insuficiente, stres și somn insuficient. „Câtă grăsime viscerală puteți și ar trebui să pierdeți va depinde de situația individuală”, ne spune dr. Hector Perez, chirurg general și șef certificat de către Bariatric Journal.

„Dacă ești supraponderal sau obez, atunci chiar și o mică pieredere de grăsime viscerală poate ajuta la îmbunătățirea sănătății generale. Pentru cei care au o greutate sănătoasă, totuși, pierderea prea multă grăsime viscerală poate fi de fapt nesănătoasă. Acest lucru se datorează faptului că grăsimea viscerală ajută la protejarea organelor. Așa că, dacă pierzi prea mult din ea, s-ar putea să fii expus unui risc mai mare de a dezvolta probleme de sănătate”, mai spune el, arată Eat This .

De ce e important să pierdem excesul de grăsime viscerală

Pierderea grăsimii viscerale este importantă pentru a ajuta la menținerea sănătății generale. Dar uneori poate fi chiar dificilă. „Dacă te chinui să pierzi grăsimea viscerală, nu dispera. Există o serie de strategii pe care le poți încerca, cum ar fi creșterea intensității și duratei exercițiilor fizice, sau adăugarea mai multor grăsimi și fibre sănătoase în dietă. De asemenea, ar ajuta să discuți cu medicul despre medicamente sau alte tratamente care ar putea fi disponibile pentru a te ajuta să pierzi grăsimea viscerală”, spune dr. Dev Batra, radiolog vascular și intervenționist certificat Dual-Board la Dallas Vein Institute.

Experții dezvăluie motivele pentru care este atât de dificil să peirdem acea grăsimeviscerală. „Este dificil să ținști grăsimea viscerală cu exerciții fizice. Grăsimea viscerală este situată adânc în cavitatea abdominală și înconjoară organele, așa că nu este posibil să o reduci cu exerciții”, spune medicul Dev Batra.

„Studiile au arătat că poți ajuta la reducerea grăsimii viscerale sau la prevenirea creșterii acesteia atât prin activitate în aer liber (cum ar fi mersul rapid), cât și prin antrenament de forță (exerciții cu greutăți). Exercițiile pentru abdomen pot întări mușchii abdominali, dar nu vor atinge grăsimea viscerală. Exercițiul poate ajuta, de asemenea, să împiedice grăsimea să revină”, arată Harvard Health.

De ce nu putem scăpa de grăsimea viscerală

„Pacienții vor să știe de ce nu pot face doar abdomene pentru a topi grăsimea. Când faci abdomene, întărești mușchii abdomenului, dar asta nu vizează în mod special grăsimea sau pielea lăsată de pe burtă. De asemenea, este important să înțelegem că locul în care câștigăm sau pierdem grăsime este influențat de genetica noastră”, spune psihologul și dieteticianul înregistrat de la Cleveland Clinic, dr. David Creel. Deși genetica poate fi un obstacol și nu putem observa să ne reducem grăsimea, dr. Creel spune că există încă strategii pe care le putem folosi pentru a reduce grăsimea de pe burtă.

Lisa Richards, nutriționist și autoare a dietei Candida, spune că în general, carbohidrații rafinați au multe efecte secundare negative pentru sănătatea noastră , iar grăsimea viscerală este doar una dintre ele. „Pâinea albă și îmbogățită în special au suferit un proces de rafinare în care fibrele și nutrienții benefici. sunt îndepărtați și, eventual, înlocuiți cu versiuni sintetice. Acești carbohidrați rafinați duc la creșteri rapide a glicemiei și inflamații, ambele care împiedică pierderea în greutate și dăunează sănătății. Cel mai bine este să folosești pâine integrală sau alte tipuri de pâine din cereale integrale care nu au fost rafinate”, spune ea.

Cât de importantă este dieta

O regulă generală despre care mai vorbește nutriționista este să te uiți la lista de ingrediente și să eviți orice pâine care este îmbogățită cu diferiți nutrienți. „O dietă bogată în proteine ​​poate ajuta la reducerea și prevenirea grăsimii viscerale. Proteina slabă stimulează metabolismul și mărește sațietatea. Un metabolism crescut va duce la pierderea în greutate, iar a avea o senzație de sațietate va preveni supraalimentarea și răsfățarea cu alimente bogate în calorii și cu zahăr. Alimentele bogate în proteine ​​care trebuie consumate pentru a pierde grăsimea viscerală includ carnea de pasăre slabă, peștele, nucile, ouăle, brânza de vaci cu conținut scăzut de grăsimi, iaurtul grecesc, chia, lintea și quinoa”, mai spune nutriționista.

Afecțiuni medicale care pot crește riscul de a acumula grăsime viscerală

„Se știe că o cantitate mare de grăsime viscerală este asociată cu rezistența la insulină, care poate duce la intoleranță la glucoză și diabet de tip 2. Cercetătorii au descoperit că există o proteină numită proteină de legare a retinolului 4 (RBP4) care s-a dovedit că crește rezistența la insulină”, afirmă Diabetes.co.uk.

De asemenea, grăsimea viscerală est asociată cu diferite disfuncții metbolice sau de altă natură, din organism.

„Grăsimea viscerală este cea mai semnificativă variabilă care se corelează cu disfuncția metabolică la femeile cu SOP. Datele noastre susțin ipoteza că grăsimea viscerală fie provoacă rezistență la insulină, fie este un efect foarte precoce al acesteia. De asemenea, implică faptul că reducerea grăsimii viscerale ar trebui să reducă rezistența la insulină, ceea ce poate explica observațiile conform cărora exercițiile fizice și pierderea în greutate par a fi intervenții mai eficiente decât tratamentele farmacologice. Cea mai bună măsură antropometrică a rezistenței la insulină este circumferința taliei”, constată un studiu publicat în Biblioteca Națională de Medicină.

Ce rol are genetica

„Un alt motiv pentru care cineva ar putea avea dificultăți în a pierde grăsimea viscerală este genetica”, spune dr. Perez. „La fel cum unii oameni sunt predispuși să aibă mai multă grăsime corporală în general, alții pot avea mai multe șanse să stocheze grăsime viscerală. Acest lucru se datorează unor lucruri precum genele și hormonii, care pot afecta modul în care corpul nostru stochează și utilizează grăsimea. Deci, dacă dacă ai antecedente familiale de obezitate sau alte afecțiuni legate de grăsimea viscerală, s-ar putea să îți fie mai greu să o pierzi”, mai arată medicul.

Grăsimea acumulată în partea inferioară a corpului (forma de pară) este subcutanată, în timp ce grăsimea din zona abdominală (forma mărului) este în mare parte viscerală. Mai mulți facori determină locul unde se va depozita grsimea, respectiv subcutanat sau visceral, mai arată Harvard Health. Inclusiv ereditatea și hormonii joacă un rol aici.

Cercetătorii și clinicienii încearcă să coreleze depozitul de grăsimeviscerală cu riscurile pentru sănătate și să monitorizeze schimbările care apar odată cu vârsta și creșterea sau pierderea în greutate.

Grăsimea pe care o poți ciupi este grăsimea subcutanată. Grăsimea din interiorul burticii (grăsimea viscerală) poate fi văzută și măsurată, dar nu ciupită.”

Stresul, rol important

Potrivit unui studiu realizat de Yale, stresul poate cauza grăsime viscerală. Atunci când te stresezi prea mult produci un hormon care este menit să-ți protejeze corpul de traume, dar prea mult poate duce la excesul de grăsime viscerală. „Cortizolul afectează distribuția grăsimii, determinând ca grăsimea să fie stocată central, în jurul organelor. Expunerea la cortizol poate crește grăsimea viscerală - grăsimea din jurul organelor - la animale. Persoanele cu boli asociate cu expunerea extremă la cortizol, cum ar fi depresia recurentă severă și boala Cushing. bolii au și cantități excesive de grăsime viscerală”, arată studiul.

Toată lumea este expusă la stres, dar unii oameni pot secreta mai mult cortizol decât alții și pot secreta cortizol de fiecare dată când se confruntă cu același factor de stres, adaugă studiul.

„Este posibil ca o expunere mai mare la condiții stresante sau la vulnerabilitatea psihologică la stres să-i fi determinat să reacționeze exagerat la factorii de stres în viața lor de zi cu zi. Astfel, au avut astfel încât au avut o expunere mai îndelugată la stres și, implicit, la cortizol. Acesta, la rândul său, determină acumularea de grăsime abdominală.