Cunoscutul expert în piața muncii, Cătălin Ghinăraru, a explicat pentru „Adevărul” că structura economei românești este total diferită de cea vestică, în sensul în care la noi nu există suficiente locuri de muncă pentru persoanele cu studii superioare care ies din facultăți. Asta deși, în continuare, suntem pe ultimele locuri din UE la ponderea absolvenților de învățământ superior în totalul absolvenților.

Economia României a crescut de circa două ori de la momentul aderării la UE, în 2007, avansând patru poziții în clasamentul statelor membre, de pe locul 16, în anul 2010, până pe locul 12, în anul 2022, arată o analiză realizată de AmCham, una dintre organizațiile cele mai importante din mediul de afaceri.

Dezvoltarea economică este concentrată mai ales în zonele unde există și universități, precum și clustere de IT&C și servicii financiare, primul loc fiind ocupat de regiunea București-Ilfov. Productivitatea muncii a crescut și ea în raport cu țările din regiune, chiar dacă ne situăm tot în urma țărilor dezvoltate.

Emigrație și scăderea populației

Însă, populația țării a scăzut cu un milion de persoane între 2010 și 2020, iar estimările arată că va mai scădea cu încă un milion până în 2030, reprezentând populația activă cu vârste între 15 și 64 de ani.

Practic, analiza arată că nivelul ridicat el emigrării reprezintă una dintre cauzele deficitului actual de forță de muncă, 70% dintre emigranții români reprezintă forță de muncă activă cu vârsta cuprinsă între 15-44 de ani.

O altă problemă a noastră este că avem o rată ridicată de părăsire timpurie a școlii, cea mai mare din Uniunea Europeană, respectiv 15,3% în anul 2021 față de 9,7% media UE. „Potrivit Raportului de țară pentru România 2022 (CE, 2022), efectele pandemiei de COVID-19 au crescut riscul de părăsire timpurie a școlii, care îi afectează, în mod special, pe cei din grupurile dezavantajate, inclusiv pe cei din mediul rural. Rata tinerilor NEET a rămas una dintre cele mai ridicate din UE și a crescut cu 3,2 pp între 2020 și 2021, în România, de la 14,8% la 18,0%. Acest lucru evidențiază progresul limitat al României în abordarea provocărilor privind sistemul educațional. În plus, ponderea adulților care participă la activități educaționale este printre cele mai scăzute din UE, respectiv 4,9% în 2021 și doar 28% au competențe digitale de bază (comparativ cu media UE de 54% în 2021)”, se mai arată în analiză.

Aproape 40% nu lucrează în domeniile pentru care s-au pregătit

Mai mult decât atât, persistă penuria de forță de muncă și discrepanțele dintre competențele cerute. Aproximativ 36% dintre angajați nu lucrează în domeniul studiilor lor, în condițiile în care media UE este de 28,6%.

”Aceste date reflectă realitatea de pe piața muncii din România. Sigur că este important ca un tânăr care termină facultatea să lucreze în specialitatea pentru care s-a pregătit, pentru că, în primul rând, este vorba de o investiție care se face de la bugetul de stat – o parte din învățământul superior românesc este finanțat de stat – si ar trebui ca această investiție să se recupereze”, a punctat Cătălin Ghinăraru, expert în piața muncii, cercetător științific la Institutul Național de Cercetare în Domeniul Muncii și Protecției Sociale.

Din păcate, adaugă acesta, nu se întâmplă așa pentru că structura economei este cu totul alta și nu există suficiente locuri de muncă pentru persoanele cu studii superioare care ies din facultăți, deși, în continuare, suntem pe ultimele locuri din UE la ponderea absolvenților de învățământ superior în totalul absolvenților. „Dar, chiar și la acest număr mai mic, există această neconcordanță între cerere și oferta de muncă. Adică între ceea ce produce învățământul și ce poate oferi economia și piața românească”.

Schimbarea acestei situații ar trebui să fie pe agenda autorităților care ar trebui să elaboreze politici publice în acest sens. ”Urmează finalizarea unui proiect al unei platforme care se numește Reconect și care va lucra la acest aspect. Este un proiect implementat cu finanțare nerambursabilă din fonduri europene. Deci, va exista o platformă IT care va pune împreună toate bazele de date care-i privesc pe absolvenți și va permite o mai bună orientare profesională a acestora și o urmărire a parcursului de carieră. E important să vedem ce se întâmplă ca să putem interveni”, mai spune Ghinăraru.

Economia românească nu are locuri pentru licențiați

Realitatea economică însă rămâne hotărâtoare, subliniază expertul: „Structura economiei românești este cea care este. Modificările structurale sunt dificile și apar în timp. Din păcate, la noi a existat o logică – să spunem – aparte a ofertei de muncă, adică a oamenilor care au mers pe ideea că, dacă urmăm studii superioare automat vom găsi și un loc de muncă cu studii superioare. Ori, nu se întâmplă așa. Economia românească nu generează atât de multe locuri de muncă pentru studii superioare. Sectoarele care sunt dominante nu au nevoie de așa ceva. Iar anticipările care s-au făcut – tot la nivel european – arată că, în continuare, economia va fi dominată de aceleași tipuri de sectoare care nu generează foarte multe locuri cu studii superioare”, atrage atenția Cătălin Ghinăraru.

De aceea se și produce o concentrare a acestor absolvenți în sectoare de non-market, adică în sectoarele non-concurențiale ale economiei: ”Noi avem o foarte mare concentrare a acestor absolvenți în administrație, în învățământ, în sănătate. E adevărat că avem sectoare avansate, foarte productive, cu venituri foarte mari – cum este IT&C, inginerie – dar acolo s-au produs mutații ale proceselor tehnologice care au făcut să nu mai fie nevoie de atât de multă forță de muncă”, explică Ghinăraru.

Nevoie crescută de forță de muncă există în HoReCa, de exemplu, mai spune expertul: ”Iar vara trecută a fost o criză generalizată în acest sector. Dar acolo nu se caută absolvenți de Oxford. Nu sunt joburi cu o valoare adăugată ridicată. La fel, există cerere de angajați în retail, în construcții”.

Economia românească a trecut prin tot felul de perioade de transformare, în care anumite sectoare care aveau valoare adăugată mare – dar care nu erau foarte competitive – au dispărut: ”Am ajuns să fim o economie dominată de sectoare cu valoare adăugată scăzută sau medie. Printre cei mai mari angajatori de la noi sunt retailerii și depozitele, distribuția. Aceasta arată posibilitatea noastră de a rezista la presiunile competitive din piața unică a fost redusă și că acum va mai trece un timp până la constituirea unei structuri a economiei care să permită absorbția absolvenților cu studii superioare în ocupațiile pentru care s-au pregătit. Până acum logica indivizilor a fost paralelă cu logica cererii pe piața forței de muncă”.

Unde trebuie căutată munca nedeclarată

Tot din perspectiva problemelor structurale la nivelul pieței muncii din România, mai notează analiza mai sus citată, se observă faptul că ponderea populației inactive în populația totală este a doua din UE, după Italia, iar pandemia de COVID-19 a avut ca efect creșterea populației inactive cu aproximativ 400.000 de persoane.

În plus, ponderea ridicată a muncii nedeclarate, estimată la 1,4 milioane de persoane – reprezentând 25% din totalul de 5,1 milioane de salariați cu normă întreagă -, are un impact negativ asupra ofertei de forță de muncă și asupra datelor oficiale despre piața muncii.

Fenomenul „muncii la negru” este mai răspândit decât am putea crede, a comentat Ghinăraru: „Și asta pentru că nu luăm în considerare foarte multe sectoare, subsectoare ale muncii nedeclarate. Un astfel de sector este entertainment-ul, unde se câștigă sume foarte mari de bani care scapă oricărei taxări, oricărei fiscalizări. Așa-numitul fenomen al nunților, botezurilor. Apoi sectorul construcțiilor, al instalațiilor. Și nu este vorba doar de munca la negru, ci și de oameni care vor ajunge la vârsta de pensie și nu vor avea niciun an de stagiu de cotizare. Sau foarte puțini ani.”

Cum e în alte țări? „În România, există o toleranță – ca să spunem așa - la acest fenomen. Acolo unde toleranța este zero – și din partea autorităților, dar și a publicului- indivizii sunt mai reticenți în a declara ceea ce ar putea să conducă la o supradimensionare – în cazul nostru – și o subdimensionare – în alte cazuri. Deci, la noi dacă întrebi nu direct, ci indirect despre munca nedeclarată, oamenii răspund deschis și atunci apare fenomenul ca foarte răspândit. Nu este departe de realitate, dar s-ar putea să fie puțin umflat. În alte state – nordice, de exemplu – toleranța este zero și dacă folosește cineva, pe o stradă, un instalator ”la negru”, a doua zi se trezește cu organele fiscale la poartă, pentru că pârăsc vecinii. La noi, același instalator e folosit ”la negru” pe o stradă întreagă și nu reclamă nimeni”, conchide expertul în piața muncii.

Având în vedere un deficit de forță de muncă estimat la 145.000 persoane și o productivitate medie a muncii de 30.000 de euro (fără a ține cont de particularitățile la nivel de industrie sau profesie), se mai arată în analiză, impactul economic al deficitului de muncă, în ceea ce privește productivitatea pierdută, este de 4,4 miliarde de euro, în anul 2022.

Până în 2026, impactul economic este estimat să ajungă la 9,5 miliarde de euro. În plus, din perspectiva veniturilor fiscale către bugetul de stat, asociate deficitului de muncă, se remarcă un impact de 1,1 miliarde de euro pentru 2022, dar care poate ajunge la 2,4 miliarde de euro până în 2026.

Ce propun angajatorii

l Creșterea atractivității anumitor sectoare sau profesii prin creșterea salariilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă.

l Creșterea atractivității condițiilor de viață și de muncă în țară.

l Crearea unei politici active privind migrația care să cumuleze prognozele/datele oficiale, sistemele de recunoaștere a calificărilor și capacităților, politicile anti-discriminare și atragerea diasporei.

l Îmbunătățirea serviciilor de potrivire/mediere a locurilor de muncă.

l Pregătirea angajaților pentru schimbările la nivelul pieței muncii, prin evaluarea continuă a nevoilor și învățarea și perfecționarea pe tot parcursul vieții.

l Abordarea barierelor de pe piața muncii pentru diferite grupuri, de exemplu șomeri de lungă durată sau populația inactivă.