De ce își reevaluează unii votanți opțiunea după victoria lui Nicușor Dan
Discuția online, pornită de la întrebarea „Ar fi fost mai bine cu Lasconi?”, a strâns numeroase comentarii critice la adresa șefului statului, inclusiv din partea unor utilizatori care afirmă că i-au acordat votul în 2025. Deși aceste opinii exprimă nemulțumirile unui segment de internauți și nu pot fi extrapolate la întregul electorat al lui Nicușor Dan, ele oferă o imagine concretă a mecanismelor descrise de Valentin Fulger, lector universitar doctor în cadrul Departamentului de Științe Socio-Umane al Universității din Petroșani, cercetător al mișcărilor sociale din Valea Jiului și al mineriadelor și autor al unor lucrări de sociologie și psihosociologie.
Nicușor Dan a fost preferatul românilor la ultimele alegeri prezindețiale. Foto: Facebook / Nicușor Dan
De ce apar regretele după vot și cum se schimbă relația cu aleșii
Potrivit lui Valentin Fulger, dezamăgirea electorală pornește de la discrepanța majoră dintre promisiunile din campanie și realitatea de după scrutin. Intensitatea acestui sentiment depinde însă direct de motivația inițială a alegătorului. Sociologul arată că electoratul se împarte între cei care votează din convingere, cei care optează pentru răul cel mai mic și cei care votează împotriva celor aflați deja la putere.
Cea mai puternică dezamăgire îi lovește pe cei care au votat din convingere, explică universitarul din Petroșani. În schimb, alegătorii din celelalte două categorii se împacă mai ușor cu ideea că „nu au avut cu cine să voteze” și, prin urmare, nici nu se așteptau la o transformare radicală după alegeri.
În analiza sa pentru „Adevărul”, Fulger subliniază că ruptura dintre cetățeni și aleși se manifestă de la nivelul consilierilor locali până la funcția prezidențială și parcurge două etape distincte. În prima fază, candidații care în campanie se arată răbdători, prezenți printre oameni și dispuși chiar să își ofere numărul de telefon devin, odată instalați în funcție, inaccesibili și ocupați, prezenți doar pe ecranele televizoarelor — o schimbare de atitudine care le lasă votanților sentimentul că au fost folosiți. A doua etapă, considerată cea mai importantă de sociolog, constă în abandonarea angajamentelor electorale, înlocuite cu justificări ale neputinței, scuze și pasarea responsabilității către alții.
Reproșurile formulate de internauți la adresa președintelui
În dezbaterea de pe Reddit, mai mulți participanți recunosc că au investit așteptări ridicate în Nicușor Dan, pe fondul pregătirii sale intelectuale și al profilului de politician independent, perceput ca o șansă de înnoire a politicii românești. Tocmai aceste speranțe ar fi amplificat deziluzia ulterioară, susțin unii comentatori, nemulțumiți în special de relația președintelui cu PSD, de gestionarea dosarelor din justiție și de contrastul dintre discursul de campanie și mandatul de la Cotroceni.
Un utilizator a invocat lipsa unor clarificări privind anularea alegerilor prezidențiale din 2024 și situația din justiție: „În campanie a zis că el nu suportă PSD, acum i-a adus la putere. Nu a pus șefi la servicii, nici de justiție nu s-a ocupat”. Un alt participant la discuție a remarcat că poziționarea candidatului față de PSD i se păruse neclară încă din campanie, însă alegătorii au ales să îi acorde credit: „Nu prea am văzut să fie clar la aspectul că nu suporta PSD, dădea doar răspunsuri evazive, ca și acum când este întrebat ceva. În schimb, Lasconi nu se ferea să zică de PSD”.
Alte voci din mediul online au făcut trimitere la mandatele anterioare ale lui Nicușor Dan la Primăria Capitalei, susținând că semnele de nemulțumire existau încă de atunci, dar erau respinse de susținători: „La fel a făcut și când a câștigat Bucureștiul prima dată. Dar lumea uită repede. Am spus atunci că Nicu nu e ce trebuie și mă lua lumea la înjurături”. Pentru unii internauți, situația actuală se înscrie într-un tipar istoric: „Probabil asta a fost dezamăgirea generației noastre, cum a fost Iliescu sau Băsescu pentru alții”.
Există și comentatori care anticipează un cost electoral viitor — „Nicușor Dan va fi taxat pe bună dreptate la următoarele alegeri, dacă le mai prinde, dar nu ai cum să pierzi niște alegeri pentru fapte pe care le comiți după ce le câștigi, și nu în campania electorală” — în timp ce alții consideră că problema depășește persoana președintelui și ține de modul de funcționare al întregii clase politice: „Eu cred că politica românească e pe sistemul păcănele: orice jucător ar juca, casa câștigă mereu”.
Reevaluarea Elenei Lasconi și rolul gândirii contrafactuale
Pe fondul acestor nemulțumiri, o parte dintre participanții la discuție au reevaluat șansele și profilul Elenei Lasconi. Unii afirmă că aceasta ar fi rămas consecventă și mai puțin dispusă la compromisuri cu social-democrații: „După cum am văzut, Lasconi a rămas fix pe direcție, față de Nicușor Dan, care a derapat total în tabăra PSD-ului”. Un alt utilizator a indicat sprijinul politic ca factor decisiv, comparând situația cu mandatele fostului președinte Băsescu: „Lasconi avea partid, asta ar fi fost diferența, cum avea și Băsescu, asta determină puterea unui președinte”.
Totuși, alți internauți privesc cu scepticism ideea că fosta candidată USR ar fi avut o prestație superioară, subliniind diferența dintre opoziție, administrația locală și exercitarea puterii la nivel național:
„Nu îi iau apărarea lui Nicușor Dan. Sunt dezamăgit rău de el, dar politica e un joc de putere și e greu să te duci și să faci tu regulile. Când ești la un nivel mai jos, primar de oraș, e ușor să spui ce îți trece prin cap. Poate ai susținerea consiliului local, e mai greu să te dea jos. Când ești la conducerea unui stat, toți vor să joci în favoarea lor.” — comentariu al unui utilizator român pe Reddit
Același participant la discuție a adăugat că nici Elena Lasconi nu ar fi fost ferită de constrângeri la Cotroceni, apreciind că în politică nu există oameni incoruptibili și că PSD cunoaște cel mai bine mecanismele acestei rețele și păstrează pârghiile necesare pentru a întoarce situația în favoarea sa.
Alți utilizatori au amintit de evoluția imaginii Elenei Lasconi între campaniile prezidențiale din 2024 și 2025: „Cu Lasconi din primele alegeri, da, cu Lasconi din al doilea set de alegeri, nu”. Un comentator a relatat că, deși a susținut-o inițial pe Lasconi chiar și după ce conducerea USR a retras sprijinul în favoarea lui Nicușor Dan — gest pe care l-a considerat o „mișcare urâtă din partea USR” —, ulterior și-a schimbat opțiunea când a văzut-o „cum derapează”, menționând scrisoarea adresată lui Donald Trump și alte controverse de campanie.
În plus, mai mulți români au atras atenția că comparația dintre un președinte în exercițiu și un contracandidat care nu a ajuns la Cotroceni rămâne speculativă: „E doar un exercițiu de imaginație care nu e ancorat în realitate, pentru că nu o cunoaște nimeni. Dacă ieșea Lasconi și se ținea de mână cu PSD, aveam discuția asta doar că invers, și mulți ar fi argumentat că, dacă ar fi fost Nicușor, era mai bine”. Un alt comentator a îndemnat la prudență, observând că șeful statului a răspuns întrebărilor presei într-o conferință recentă: „Nu zic că Nicușor o fi competent, însă încă e peste Iohannis”, adăugând: „Să nu ne lăsăm mânați de emoția de moment”. Din perspectivă sistemică, un alt utilizator a opinat că simpla schimbare a președintelui nu este suficientă și că rezolvarea problemelor de fond necesită „un alt fel de caracter, mai multă pricepere și mai multe relații”.
Sociologul Valentin Fulger explică exact acest mecanism prin conceptul de gândire contrafactuală. Atunci când candidatul ales nu se ridică la nivelul așteptărilor, alegătorul compară promisiunile cu realizările și îl reevaluează subiectiv pe cel care a pierdut, chiar dacă nu există dovezi că ocupantul locului doi ar fi performat mai bine. Deși subiectivă, această percepție alimentează votul de sancțiune la scrutinele următoare.
Totodată, Fulger arată de ce alți alegători continuă să își apere favoritul chiar și atunci când sunt dezamăgiți: când oferta celorlalte partide pare nesatisfăcătoare — cum s-a întâmplat în cazul realegerii foștilor președinți Băsescu și Iohannis — oamenii aleg „cea mai bună variantă slabă”. Astfel, își reduc disonanța cognitivă și obțin un confort psihic, justificându-și opțiunea prin absența unei alternative mai bune. În acest proces, rețelele sociale joacă un rol ambivalent: spre deosebire de televiziune, unde comunicarea este predominant unidirecțională, mediul online le permite oamenilor să își confrunte opiniile și să perceapă rapid curentul dominant, putând amplifica atât regretul electoral, cât și argumentele de apărare a candidatului ales.
Încrederea scăzută în instituții și riscul valului antisistem
Dincolo de disputele punctuale privind actualul președinte, Valentin Fulger atrage atenția asupra eroziunii constante a încrederii publice. Potrivit sociologului, partidele politice și mai ales Parlamentul se situează deja la un nivel foarte scăzut de încredere, în jurul valorii de 24%, cu o tendință de scădere de la un ciclu electoral la altul.
În lipsa unor evoluții pozitive majore și pe fondul contextului socio-economic recent, specialistul estimează că votul de sancțiune va continua să domine viitoarele alegeri, în timp ce pentru cetățenii convinși că schimbarea nu este posibilă indiferent de câștigător, absenteismul devine o opțiune tot mai puternică.
Cel mai mare risc semnalat de lectorul universitar privește însă extinderea dezamăgirii de la un singur lider sau partid către întreaga clasă politică. Într-un astfel de climat, electoratul devine mai receptiv la candidații antisistem sau radicali, care propun un alt tip de discurs și de acțiune politică. Rezultatele alegerilor prezidențiale din 2024 arată, în opinia lui Fulger, că acest scenariu nu este o simplă ipoteză teoretică, ci o realitate care se poate repeta, așa cum demonstrează și numeroase episoade din istoria Europei, în special din perioada interbelică.
Explorează subiectele:
