La începutul săptămânii, Donald Trump anunța că SUA încearcă să stabilească o întâlnire între președintele rus Vladimir Putin și cel ucrainean Volodimir Zelenski. Semnalele date de Moscova nu sunt încurajatoare în acest sens, dar presupunând că aceasta are totuși loc, care sunt premisele că s-ar desfășura altfel decât în 2019?

Putin și Zelenski s-au întâlnit o singură dată: în 2019, la Paris, când s-au așezat la masa negocierilor în cadrul discuțiilor în format Normandia.

Acestea nu au mers bine. Dar de ce au eșuat ulterior și ce lecții ar putea fi extrase din acea întâlnire pentru prezent? Acele lecții ar putea să dea o idee mediatorilor din prezent privind provocările care îi așteaptă, scrie The Conversation.

Speranțe pentru un acord de pace

Formatul Normandia avea drept obiectiv soluționarea conflictului din estul Ucrainei, între forțele ucrainene și grupurile separatiste pro-ruse din regiunea Donbas, care escaladase recent. Separatiștii pro-ruși au cucerit orașe cheie din Donețk și Lugansk după ce Rusia a anexat ilegal peninsula Crimeea în februarie 2014.

Discuțiile în acest format au continuat până în 2022, când Rusia a decis să lanseze o invazie la scară largă în Ucraina.

Până în acel moment, discuțiile au avut drept reper acordurile de la Minsk, care stabileau termenii unui armistițiu între Kiev și grupurile rebele armate susținute de Moscova, precum și condițiile pentru organizarea unor alegeri în Donețk și Lugansk.

Până la cea de-a șasea întâlnire, în decembrie 2019, singura dată când Zelenski și Putin s-au întâlnit personal, unii încă sperau că acordurile de la Minsk ar putea furniza un cadru pentru pace.

Întâlnirea Putin-Zelenski

Zelenski fusese ales președinte în urmă cu doar câteva luni și a sosit la Paris plin de energie și animat de dorința de pace.

În campania sa electorală el promisese să pună capăt tulburărilor din Donbas, după cinci ani de ostilități. Implicarea tot mai mare a Rusiei în conflict, prin finanțarea rebelilor și trimiterea soldaților ruși voluntari, a complicat și a dus la escaladarea ostilităților, în timp ce mulți ucraineni se săturaseră de problemele cauzate de strămutările interne.

Zelenski a mers la Paris destul de încrezător că poate face o înțelegere cu Putin.

„Vreau să mă întorc cu rezultate concrete”, declara el cu doar câteva zile înainte de întâlnirea cu Putin. Până atunci, singurul contact al președintelui ucrainean cu Putin fusese telefonic. „Vreau să văd la față persoana respectivă, și să-mi fac o idee și să înțeleg că toată lumea își dorește cu adevărat să pună capăt pas cu pas acestui război tragic”, a spus Zelenski, adăugând: „Voi ști sigur doar la masa negocierilor”.

De partea cealaltă, înainte de discuții, printre principalele preocupări ale lui Putin se număra ridicarea sancțiunilor occidentale impuse drept represalii la anexarea Crimeei.

Însă președintele rus dorea, de asemenea, să-și mențină influența asupra țării vecine, pierdută după ce în 2014 o revoltă populară l-a înlăturat de la putere pe președintele ucrainean pro-rus Viktor Ianukovici. Mai mult de cât orice, Putin dorea să oprească orientarea spre vest și să nu permită Ucrainei să adere la UE și la NATO.

Aceste așteptări – cea a Ucrainei de a pune capăt războiului din Donbas și cea a Rusiei de a limita implicarea Occidentului în Ucraina – au constituit parametrii discuțiilor de la Paris.

O vreme, impulsul diplomatic a dat speranțe că s-ar putea ajunge la un compromis.

Președintele francez Emmanuel Macron saluta faptul că discuțiile de la Paris au spart gheața după ani de impas și relansează procesul de pace. Aprecierea lui Putin a fost că procesul de pace „evoluează în direcția corectă”. Opinia lui Zelenski a fost mai puțin mai entuziastă: „Să presupunem că, deocamdată, este 50-50.

Putin și Zelenski nu s-au înțeles

Întâlnirea Putin-Zelenski din 2019 s-a încheiat în cele din urmă cu un eșec. În retrospectivă, părțile au vorbit una pe lângă cealaltă și nu au reușit să ajungă la un acord în privința secvenței punctelor din planul de pace.

Zelenski dorea ca prevederile de securitate din cadrul acordurilor de la Minsk, inclusiv un armistițiu durabil și securizarea frontierei Ucrainei cu Rusia, să fie implementate înainte de a fi organizate alegeri regionale și a extinde autonomia regiunilor. Putin insista să aibă loc mai întâi alegeri.

Discuțiile de la Paris au fost îngreunate și de refuzul lui Putin de a recunoaște că Rusia lua parte la conflict. Dimpotrivă, el prezenta conflictul din Donbas drept un război civil între guvernul ucrainean și rebeli, iar Rusiei era să-i aducă pe aceștia din urmă la masa negocierilor - o viziune întâmpinată cu scepticism de Ucraina și Occident.

Drept urmare, discuțiile au stagnat.

Ce se poate face diferit în prezent

„Așadar, care ar fi șansele de succes în cazul în care Trump reușește să obțină o a doua întâlnire față în față între Putin și Zelenski?”, se întreabă The Conversation.

Multe din dificultățile de la acea vreme sunt valabile și azi.

Discuțiile se învârt în continuare în jurul garanțiilor de securitate, precum și a statutului Donețkului și Luganskului.

Există însă și deosebiri majore – nu în ultimul rând, cei trei ani și jumătate de război. Rusia nu mai poate nega că este parte la conflict, chiar dacă Moscova prezintă războiul ca fiind o operațiune militară specială de „denazificare” și demilitarizare a Ucrainei.

De asemenea, anii de război au schimbat modul în care se pune problema statutului Crimeei și al Donbasului.

La discuțiile în format Normandia, nu s-a pus în discuție recunoașterea controlului rusesc asupra vreunui teritoriu ucrainean. Dimpotrivă, eforturile recente ale SUA de a negocia pacea au inclus recunoașterea „de jure” a controlului rusesc asupra Crimeei, plus „recunoașterea de facto” a ocupației de către Rusia a regiunilor Lugansk și a unor porțiuni din Donețk, Herson și Zaporijie.

O altă diferență majoră între procesul de negociere de atunci și cel de acum sunt mediatorii.

Negocierile în format Normandia au fost conduse de lideri europeni - cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Macron. Pe parcursul întregului proces, doar Germania, Franța, Ucraina și Rusia au fost implicate ca participanți activi.

Astăzi, Statele Unite conduc efortul diplomatic - fie direct, fie indirect, prin împingerea taberelor să negocieze.

E un format care îi convine mai mult lui Putin. O problemă persistentă pentru Putin în discuțiile de la Paris a fost că Germania și Franța nu au fost niciodată mediatori neutri.

În schimb, în președintele Donald Trump, Putin a găsit un lider american care, cel puțin inițial, a părut dornic să preia frâiele de la Europa.

Însă Trump s-ar putea confrunta și el cu bariere similare în calea oricărui progres semnificativ.

În ciuda recentului său summit de mare amploare cu Putin și a întâlnirii ulterioare cu Zelenksi, Trump a făcut puține progrese în direcția încheierii conflictului din Ucraina. În plus, Zelenski și Putin nu au arătat disponibilitate de a face compromisuri în ceea ce privește obiectivele lor : liderul ucrainean a exclus schimburile de teritorii, în timp ce Putin insistă ca orice acord de pace să abordeze „cauzele profunde” ale „crizei ucrainene”.

„A-i aduce pe liderii Ucrainei și Rusiei în aceeași încăpere este deja o provocare uriașă; convingerea lor să ajungă la un acord durabil s-ar putea dovedi la fel de dificilă acum ca și în 2019, când Putin și Zelenski s-au întâlnit” prima oară, scrie The Conversation.