De ce pleacă deși, „pe hârtie”, țara o duce incomparabil mai bine decât acum 20 de ani/Românii au început să plece din țară în același ritm ca după intrarea în UE
Potrivit unei statistici recent publicate, populația României s-a redus cu peste 4,16 milioane de persoane în ultimii 35 de ani, în anul 2024, adică tocmai cea mai „debilitantă” perioadă electorală din istoria României post-decembriste după tumultul anilor ’90, a adus cu sine un record de emigrare care depășește, potrivit cifrelor oficiale, chiar și exodul românilor de după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, în 2007, în timp ce diaspora a trimis acasă, în 2025, un record de circa 12 miliarde de euro, scrie ziare.com .
Cu toate că românii din țară au salarii mai mari, că PIB-ul s-a dublat post-aderare, că infrastructura a făcut progrese incontestabile sau că nivelul de trai per ansamblu a crescut vizibil, românii au început să părăsească țara din nou, iar de data aceasta nu doar tinerii țin statisticile sus, ci și generația matură, aflată la vârful productivității. Țara noastră încasează bani pe seama diasporei, dar își pierde, din ce în ce mai mult, baza fiscală și demografică, pe scurt.
Românii au ales să părăsească în masă țara în anul în care coaliția PSD-PNL condusă de Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu a zdrobit încrederea românilor în autorități, perioadă urmată de una dintre cele mai puternice lovituri aduse progresului economic și diplomatic al țării noastre, ca țară ancorată în valorile europene, și anume alegerile prezidențiale anulate după ce candidatul extremist pro-rus Călin Georgescu s-a clasat pe primul loc după o campanie pentru care încă este judecat în instanță, marcată de instigări la violență și manipularea algoritmilor de pe rețelele sociale.
Comparația valului de migrației după aderarea la UE cu noul trend din 2023–2024
Când România a aderat la Uniunea Europeană în 2007, libertatea de circulație a deschis porți către oportunități economice fără precedent pentru cetățenii români, astfel că, în deceniile care au urmat, dar începând cu primii ani post-aderare, a început un proces de mobilitate internațională intensă. Concret, dacă între 1990 și 2017, România a consemnat cea mai mare creștere a emigranților dintre statele UE, cu un salt de 287% al stocului migrator extern în această perioadă, iar în anii imediat următori aderării, a crescut mai ales numărul celor plecați sezonier sau temporar. Cifrele oficiale ale Institutului Național de Statistică arată că, deși migrația externă a fost un factor semnificativ în evoluția demografică, numărul plecărilor definitive în 2007 nu se apropia nici atunci de datele fatidicului an 2024, când România a atins din nou un prag de aproximativ 50.000 de plecări definitive într-un singur an.
Pe scurt, ritmul plecărilor definitive din ultimii doi ani, început în anul electoral 2024 depășește intensitatea observată în perioada post-aderare, cu toate că în anii 2010 trendul reușise să se întoarcă și am avut chiar și reîntoarceri numeroase înapoi în țară.
Cel mai problematic aspect al acestui trend a fost surprins într-o analiză recentă publicată de președintele INS, Tudorel Andrei. Potrivit acestuia, românii din segmentul activ al populației sunt cei care continuă să părăsească țara, iar datele oficiale arată că, în 2024, cei mai mulți emigranți au avut între 35 și 39 de ani. Potrivit statisticilor citate, această categorie a reprezentat peste 12% din totalul celor care au plecat definitiv anul trecut. Grupa 40–44 de ani cumulează aproape 10%, iar segmentul 30–34 de ani însumează 8,1%. Chiar și categoria 25–29 de ani rămâne consistentă, cu 7,4%, iar 20–24 de ani cu 6,6%. În total, aproape un sfert dintre românii care au emigrat în 2024 aveau sub 35 de ani, însă tendința dominantă este extinderea fenomenului către maturitatea profesională, a amintit oficialul INS.
Cifrele arată, astfel, că plecarea din țară, departe de a mai fi asociată doar cu munca sezonieră sau mobilitatea pentru studii, a devenit, ușor-ușor, o decizie asumată a unor oameni adulți, stăpâni pe capacitatea pe care o aduceau deja în câmpul muncii, cu experiență, calificări și, cel mai probabil, cu responsabilități familiale, de a părăsi definitiv România. Statul a început, odată cu dezechilibrele economice și sociale create de fosta coaliție de guvernare și după cei 10 ani de președinție care s-a încheiat tragic pentru încrederea românilor în liderii pe care i-a votat, să piardă în număr foarte mare tocmai cohorta care susține sistemele publice prin contribuții consistente, care poate genera antreprenoriat și care ar avea cele mai mari șanse să inverseze sporul natural negativ.
Potrivit analizei făcute de Tudorel Andrei, între 1990 și 2024, peste 808.000 de persoane au emigrat definitiv din România, în timp ce aproximativ 646.000 și-au stabilit domiciliul în țară, rezultând un sold negativ de 162.000 de persoane doar din migrația definitivă. „În anul 2024, după aproape trei decenii, România a atins din nou nivelul de 50.000 de plecări definitive într-un singur an”, notează șeful INS, subliniind astfel tocmai cifra care nu doar că se referă la o revenire a migrației ridicate, dar și la o curbă descendentă a siguranței cetățenilor în propria țară, la fel ca în anii tranziției, după dobândirea libertății de circulație internațională.
Trebuie să amintim și că, între 2012 și 2022, potrivit șefului INS, numărul imigranților înregistrați, în mare parte cetățeni români care reveneau, a fost semnificativ mai mare decât cel al emigranților definitivi, generând un sold pozitiv al migrației definitive de 183.000 de persoane. În 2022, România înregistra încă un câștig net de aproximativ 6.400 de români. În 2023 și 2024, însă, balanța s-a inversat abrupt: doar 28.431 de români s-au întors definitiv în 2024, față de 51.062 de plecări definitive, ceea ce a generat o pierdere netă de peste 22.700 de persoane într-un singur an.
Economia alimentată din exterior. 12 miliarde de euro în remitențe
Noul val migraționist a venit laolaltă și cu niveluri record de remitențe. Date recente publicate de Banca Națională a României arată că, în 2025, remiterile românilor din străinătate au ajuns la aproximativ 12 miliarde de euro, marcând al cincilea an consecutiv de creștere și un maxim istoric pentru perioada analizată de banca centrală. În trimestrul IV din 2025, s-au înregistrat circa 3,1 miliarde de euro, un nivel apropiat de vârful din ultimul trimestru al anului 2023, când s-au consemnat aproximativ 3,4 miliarde de euro.
Remiterile personale au crescut în 2025 cu un ritm anual de aproximativ 4%, până la 7 miliarde de euro, în timp ce remunerarea netă a salariaților, adică veniturile obținute direct de românii care lucrează în afara țării, a urcat modest, cu 1,1%, până la 4,9 miliarde de euro. Ritmul anual agregat al creșterii s-a temperat la 2,8%, însă volumul total rămâne la un nivel fără precedent. Ca dovadă, România s-a situat în 2024 în primele cinci state membre ale Uniunii Europene din perspectiva ponderii remiterilor în PIB, conform statisticilor Băncii Mondiale, ceea ce plasează diaspora românească printre cele mai importante surse de capital extern pentru economia internă.
În același timp, ponderea remiterilor în PIB a scăzut de la 3,3% în 2024 la 3,1% în 2025, cel mai redus nivel din seria 2013–2025 disponibilă la BNR. Așadar, putem vorbi de un paradox statistic, deoarece, pe de o parte, avem un record nominal, însă, într-o pondere relativ mai mică, ceea ce arată că deși economia a crescut în ansamblu, dependența de banii trimiși din afară este mai puțin vizibilă în indicatorii macro, chiar dacă rămâne structurală la nivelul gospodăriilor. Altfel spus, remiterile susțin consumul, amortizează perioadele de consolidare fiscal-bugetară și atenuează pierderea de venit real disponibil, însă provin dintr-o forță de muncă activă în alte sisteme economice, contribuind fiscal și social în statele gazdă, de fapt.
Așa se poate trage și concluzia legată de problema migrației forței de muncă active, fiindcă economia beneficiază de pe urma plecărilor prin intrări masive de capital privat, însă baza internă de contribuabili, părinți și viitori pensionari se subțiază. Mai mult, BNR subliniază că dinamica pozitivă a acestor fluxuri este susținută de îmbunătățirea climatului din piața muncii vest-europene, ceea ce confirmă legătura directă dintre ciclurile economice din Vest și deciziile individuale ale românilor, potrivit datelor analizate. Cu toate că, de data aceasta, nu a funcționat ca factor de accelerare a mobilității doar oferta mai generoasă de pe piața muncii din Vest, ci și o rupere internă foarte puternică provocată de dezechilibrele politice și sociale, așa cum am amintit la începutul acestui material.
Pe termen lung, însă, remiterile vor atinge inevitabil un plafon structural, ca și baza de contributivitate pentru fondul de pensii. Economiștii avertizează de mai mulți ani că evoluțiile demografice și modificările structurale ale fluxurilor migratorii ar putea conduce la un vârf al remiterilor în a doua jumătate a acestui deceniu, urmat de o posibilă stabilizare sau chiar diminuare, iar generațiile stabilite definitiv în alte state, cu copii integrați în alte sisteme educaționale și fiscale, își va menține legăturile financiare cu țara de origine, dar intensitatea acestora se poate reduce în timp.
