De ce refuzul SUA de a face spionaj economic devine un risc major în fața Chinei
Timp de decenii, Washingtonul și-a impus o interdicție strictă privind furtul de secrete comerciale în beneficiul companiilor autohtone. Însă, într-o eră în care securitatea națională depinde direct de inovațiile din sectorul privat, iar China preia conducerea în domenii tehnologice critice, renunțarea unilaterală la spionajul economic a devenit mult mai periculoasă decât riscurile pe care le implică această practică.
Spionaj SUA Foto: Shutterstock
Puterea și influența Statelor Unite depind astăzi, într-o măsură covârșitoare, de progresele realizate de companiile private. Spre deosebire de perioada Războiului Rece și de primii ani care i-au urmat, când inovațiile strategice apăreau preponderent sub tutela guvernamentală, descoperirile vitale pentru apărare și informații provin acum din mediul comercial. Domenii cu dublă utilizare — precum inteligența artificială, calculul cuantic și de înaltă performanță, semiconductorii, bioingineria, comunicațiile 6G, spațiul sau stocarea energiei de nouă generație — reprezintă fundamentul securității naționale americane, se arată într-o analiză publicată de Foreign Affairs .
În această competiție globală, performanța sectorului tehnologic american în raport cu rivalii din China este decisivă. Conștient de această miză, Beijingul a folosit ani la rând serviciile de informații pentru a sustrage secrete comerciale de la firme occidentale și americane, oferindu-le apoi propriilor companii pentru a reproduce și depăși progresele SUA. Keith Alexander, fost director al Agenției Naționale de Securitate (NSA), a descris acest furt cibernetic de tehnologie americană drept „cel mai mare transfer de bogăție din istorie”. De altfel, datele Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale confirmă amploarea fenomenului: între 2000 și 2023 au fost documentate 224 de incidente de spionaj sponsorizate de statul chinez împotriva SUA, peste jumătate vizând direct tehnologiile comerciale.
Avansul tehnologic al Beijingului și schimbarea de paradigmă la Washington
Rezultatele acestei strategii sunt deja vizibile, studii recente indicând că Beijingul fie a preluat conducerea, fie recuperează rapid decalajul în sectoare-cheie, lăsând firmele americane în urmă. În 2025, gigantul chinez CATL a prezentat o baterie auto bazată pe chimie tradițională care se încarcă în doar cinci minute și a perfecționat producția în masă a bateriilor sodiu-ion de generație următoare. Mai mult, în iunie 2026, un laborator din China a anunțat construirea celui mai puternic supercomputer din lume. Surpriza majoră a fost că sistemul chinez a depășit cel mai apropiat concurent american cu 20%, folosind microprocesoare tradiționale și o arhitectură convențională, în locul unităților avansate de procesare grafică, care sunt costisitoare și greu de procurat.
Pentru a restabili echilibrul, analiza sugerează că Washingtonul ar trebui să își împuternicească agențiile de informații nu doar să colecteze secrete comerciale externe, ci să le și livreze acelor companii americane care dezvoltă tehnologii vitale pentru securitatea țării. Un prim pas în această direcție a părut să fie făcut în luna septembrie, când administrația Trump a dezvăluit că CIA și alte structuri informative și-au extins operațiunile de spionaj împotriva Chinei, vizând inclusiv sectorul industrial al acesteia.
De altfel, a doua administrație Trump a aprofundat semnificativ politica industrială bazată pe securitatea națională. Guvernul a direcționat 28 de miliarde de dolari din fonduri publice către aproape 40 de companii autohtone din sectoare precum tehnologia cuantică, semiconductorii, energia și mineralele critice. În plus, așa-numitele tarife vamale de Ziua Eliberării, promovate ca instrument economic esențial, au avut ca fundament juridic exclusiv o lege a securității naționale.
O interdicție autoimpusă timp de decenii
În ciuda faptului că a fost ținta unui jaf tehnologic continuu, comunitatea de informații a SUA a refuzat istoric să spioneze firme străine pentru a oferi avantaje comerciale companiilor americane. Această reținere avea sens în trecut: Statele Unite dominau tehnologic și aveau mai mult de pierdut prin legitimarea spionajului comercial, iar intervenția statului prin furnizarea de informații secrete anumitor firme ar fi distorsionat piața liberă.
Totuși, companiile americane au fost spionate constant nu doar de adversari, ci și de aliați. În timpul Războiului Rece, KGB-ul viza neîncetat industriile din SUA. În anii 1980, serviciile secrete franceze au țintit companiile tehnologice americane, instalând chiar și microfoane în scaunele de la clasa întâi ale aeronavelor Air France pentru a intercepta discuțiile oamenilor de afaceri. Pierre Marion, șeful spionajului francez la începutul acelei decade, a recunoscut că președintele François Mitterrand a ordonat personal furtul de secrete de la firmele de tehnologie din SUA. În 1996, CIA raporta Comitetului de Informații al Senatului că, alături de rivali precum Rusia, China, Iran sau Cuba, aliați precum Franța și Israelul desfășurau activități similare.
În interiorul SUA, tentativele de a introduce spionajul economic s-au lovit mereu de o rezistență acerbă, atât din motive ideologice, cât și din cauza culturii organizaționale a agențiilor. La începutul anilor 1970, pe fondul amenințării reprezentate de constructorii auto japonezi, administrația Nixon a analizat posibilitatea de a oferi informații secrete producătorilor din Detroit, însă Consiliul Consultativ pentru Informații Externe a respins ideea ca fiind „nepotrivită”. Sub administrația Carter, directorul CIA Stansfield Turner a reluat propunerea, dar s-a lovit de refuzul ofițerilor, care nu considerau că sprijinirea mediului de afaceri face parte din misiunea lor. Abia în 1991, după încheierea Războiului Rece și plecarea sa din agenție, Turner a publicat un articol în care cerea urmărirea de „informații economice” pentru a preveni surprizele tehnologice, întrebând retoric: „Dacă puterea economică ar trebui recunoscută acum ca o componentă vitală a securității naționale, în paralel cu puterea militară, de ce ar trebui America să fie preocupată de furtul și utilizarea secretelor economice?”.
Reticența a persistat însă. La începutul anilor 1990, un ofițer de caz îi transmitea directorului CIA de atunci, Robert Gates: „Sunt pregătit să-mi dau viața pentru țara mea, dar nu pentru o companie”. În 1996, o comisie nepartizană care a evaluat practicile informative americane a cerut date economice mai bune, dar a susținut „puternic” interdicția privind „colectarea clandestină de informații confidențiale ale firmelor comerciale străine” în folosul companiilor autohtone, concluzionând că „rolul comunității de informații este de a oferi sprijin guvernului, nu sectorului privat”.
Eșecul diplomației lui Obama în fața agresivității chineze
Odată cu ascensiunea economică a Chinei la începutul secolului XXI și intensificarea furtului de proprietate intelectuală, FBI și alte agenții au sporit măsurile de contraspionaj în timpul mandatelor lui Barack Obama. Totuși, în 2013, după ce contractorul NSA Edward Snowden a divulgat documente compromițătoare care sugerau că agenția colectase informații despre diverse companii străine, Casa Albă a evitat să redeschidă dezbaterea privind spionajul economic. În schimb, Obama a ales să codifice oficial interdicția și să încerce să convingă restul lumii să o respecte.
Prin directiva politică prezidențială PPD-28 din 2014, administrația Obama a stabilit că sustragerea secretelor comerciale externe pentru a „oferi un avantaj competitiv companiilor americane” nu reprezintă un scop autorizat pentru serviciile de informații sau contrainformații. Ulterior, la summitul din 2015 cu președintele chinez Xi Jinping, Obama a anunțat o „înțelegere comună” prin care cele două state se angajau să nu comită sau să sprijine furtul cibernetic de proprietate intelectuală și secrete comerciale în scopul obținerii de avantaje economice. Două luni mai târziu, principiul a fost preluat și într-un comunicat al grupului G-20.
Strategia nu a schimbat însă comportamentul altor state. După o scurtă acalmie post-summit, Beijingul a reluat spionajul industrial împotriva SUA la doar câteva luni distanță. Cu toate că abordarea lui Obama nu a produs rezultate pe plan internațional, directiva din 2014 a fost menținută de prima administrație Trump și reconfirmată oficial în 2022 de administrația Biden, printr-un ordin executiv. Până în prezent, în ciuda extinderii operațiunilor CIA împotriva industriei chineze anunțate în septembrie, nici a doua administrație Trump nu a abrogat, cel puțin nu în mod public, acest ordin executiv.
Explorează subiectele:
