De citit.../Valul de protest semnalează o criză profundă a actualului model economic și politic/Omenirea se îndreaptă orbește spre conflicte și mai grave?
Un val de proteste, adesea marcate de violențe, a cuprins zece state de pe trei continente într-o singură săptămână, semnalând o criză profundă a actualului model economic și politic. În centrul acestei furtuni se află tinerii din Generația Z și o parte din Generația Alpha, împinși spre radicalizare de scăderea puterii de cumpărare, dispariția locurilor de muncă și eșecul partidelor tradiționale.
Deși spațiul public românesc s-a concentrat aproape exclusiv asupra manifestațiilor din Franța, ultima săptămână a adus mișcări de stradă similare în SUA, Argentina, Brazilia, Mexic, Italia, Spania, Portugalia, Belgia și Albania. În funcție de propriile afinități ideologice, analiștii pun aceste tensiuni pe seama imigranților, a opoziției, a scumpirilor sau a interferențelor străine — fie că vorbim despre Rusia și SUA, despre influența Turciei și a Israelului în Albania sau despre cartelurile de droguri din Mexic.
În realitate, deși fiecare stat are particularitățile sale, acești factori funcționează atât ca declanșatori ai violențelor și manipulării, cât și ca instrumente care amplifică și exploatează o nemulțumire deja existentă. Numitorul comun pe toate cele trei continente este frustrarea populației față de jocurile politice locale și globale care au erodat serviciile sociale, educația și nivelul de trai.
Radicalizarea tinerilor și orbirea clasei politice
Sociologii avertizează de ani buni asupra radicalizării Generației Z. Eșecul politicienilor de centru — fie ei de centru-dreapta sau de centru-stânga — caracterizați prin corupție, incompetență și incapacitate de adaptare, a lăsat câmp liber curentelor extremiste. Astfel, la ultimele alegeri din România, 60% dintre tineri au optat pentru formațiuni antisistem, din spectrul extremelor de stânga sau de dreapta. În Franța, 70% dintre tineri intenționează să voteze cu una dintre cele două extreme, în timp ce în SUA, sprijinul masiv al tinerilor independenți din statele-cheie a fost decisiv pentru ca Donald Trump să câștige al doilea mandat.
Responsabilitatea nu aparține însă doar statului, ci și familiei. Generația X — care formează nucleul părinților Generației Z — alături de o minoritate a părinților Mileniali, refuză să își asume partea de vină pentru clasa politică actuală și pentru modelul economic pe care l-au construit. Mai mult, polarizarea toxică, în care oricine nu alege o tabără radicală este etichetat drept „comunist” sau „fascist”, este promovată intens chiar de părinți pe rețelele sociale. Diferența este că tinerii, având energie, vise mari, dar prea puțină informație chiar în era informațională, nu se limitează la injurii online, ci ies în stradă și aruncă cu pietre. Nefiind martori ai comunismului, foametei sau sărăciei extreme, mulți nu realizează cât de rapid își pot pierde libertatea în favoarea celor care le vând iluzii.
În fața anarhiei stradale, guvernele răspund prin forță, nu prin prevenție. În Franța au fost impuse restricții de circulație pe timp de noapte în mai multe regiuni. În paralel, premierul italian Giorgia Meloni pregătește un decret care vizează dislocarea armatei la Milano, extinderea reținerii preventive pentru minori, interdicții de asociere și măsuri contra formării grupurilor de tineri după anumite ore.
Calculul imposibil al supraviețuirii în România
La baza acestor revolte stau probleme structurale identice din Argentina până în Franța: criza locuințelor, facturile mari la energie și chirii, costurile educației (adesea achitate prin datorii), lipsa perspectivelor în carieră, inechitatea socială și corupția. În plus, revoluția inteligenței artificiale (AI) lovește direct în tineri, ale căror locuri de muncă, bazate pe puțină experiență, dispar primele.
În România, cifrele arată o realitate financiară sufocantă pentru o familie aflată la început de drum:
- Iluzia creșterii veniturilor: Deși salariile au crescut nominal cu 63% în ultimii cinci ani, inflația a anulat acest avans, lăsând o creștere reală de doar 6-7%. În aceeași perioadă, prețurile pentru energie, gaze, carburanți sau mese la restaurant s-au dublat.
- Criza imobiliară: Un apartament cu două camere într-o zonă semicentrală costă în medie 150.000 de euro (cu TVA inclus). Cu dobânzi bancare situate între 6% și 8%, rata lunară ajunge la 3.500 - 4.500 de lei.
- Coșul zilnic: Raportat la un salariul mediu net pe economie de 5.700 de lei, după achitarea ratei, a întreținerii pe timp de iarnă, a facturilor la gaze și curent, a impozitelor și a două plinuri de motorină pe lună, bugetul unei familii — mai ales dacă are doi copii sau câștigă sub medie — devine inexistent.
Pe de altă parte, România se confruntă cu un paradox pe piața muncii. La fel ca restul Uniunii Europene — care nu a reușit să integreze mulți imigranți, deși economiile s-ar prăbuși fără ei, iar unii dintre aceștia profită azi de haosul creat — și țara noastră importă forță de muncă. Asta în timp ce aproximativ 800.000 de tineri români nu lucrează și nici nu studiază. Lipsa unui plan pentru ei vizează atât statul, cât și familiile care, uitând greutățile propriei tinereți, le plătesc în continuare facturile la energie, telefon și internet, acceptând ca aceștia să abandoneze școala și munca.
Epuizarea modelului economic și războiul hibrid
Situația din SUA reflectă aceeași degradare. În 2026, crearea de noi locuri de muncă este aproape nulă, pe fondul creșterii inflației, a prețurilor și a dobânzilor. Clasa de mijloc se micșorează constant: dacă acum trei decenii 30% din populație genera jumătate din consumul american, astăzi doar cei mai bogați 10% asigură 50% din consum. Totodată, un sondaj realizat de Fox — tradițional apropiat de republicani — arată că 86% dintre alegători consideră corupția (cea instituită de Trump) drept principala problemă a țării, o premieră absolută în istoria modernă a Statelor Unite.
Mediul antreprenorial resimte acut această tranziție. Dacă acum 20 de ani economia globală (în România, UE și SUA) oferea oportunități vaste, criza financiară ulterioară a fost mascată de state prin tipărirea de bani pentru salvarea marilor corporații. Această politică continuă să genereze costuri uriașe astăzi, transformând ultimii cinci ani într-o luptă pentru supraviețuire, în care companiile dispar într-un ritm alarmant.
Deși violența nu este o soluție, protestele legitime sunt rapid deturnate de găști de infractori care jefuiesc magazine, de extremiști care caută capital politic, de propaganda rusă sau de diverse „celule” americane, israeliene ori iraniene. Lumea traversează o etapă intermediară față de perioada pre-2015-2020, marcată de un război hibrid intens. Lideri precum Donald Trump, Vladimir Putin, Benjamin Netanyahu, Xi Jinping, conducerea Iranului sau gruparea Hamas încearcă strategii dure, ale căror rezultate scapă însă de sub control. Conflictele includ acum atacuri cibernetice (precum blocarea frigiderelor din magazinele franceze), manipulare online și rețele financiare oculte menite să submineze suveranitatea statelor, un exemplu relevant fiind tensiunea dintre Canada și SUA.
Modelul economic actual este epuizat și necesită o reconstrucție echitabilă. Rămâne însă întrebarea cine ar putea realiza această reformă: politicienii finanțați chiar de profitorii sistemului actual sau liderii care, fără a oferi soluții, promovează izolarea țării și discursuri simbolice, deranjați atunci când primesc eticheta de extremiști? În lipsa unui curaj politic real, societatea se îndreaptă orbește spre conflicte și mai grave, după cum avertiza recent și publicația Financial Times, scrie Mihai Răzvan Moraru pe Facebook.
Explorează subiectele:
