De ce sunt românii „spaima ghizilor” din Egipt. „Nu ascultați, contraziceți, vorbiți peste noi, nepoliticoși"
Ar fi trebuit să fie o excursie de vis: Luxor, temple antice, Nilul, povestea faraonilor spusă de un ghid egiptean vorbitor de română. În schimb, călătoria unei turiste a devenit o lecție despre cum se comportă românii în vacanțe.
Fotografie din excursia în Egipt. FOTO: Loredana D.
O turistă româncă povestește pe Facebook experiența ei neplăcută în contextul unei excursii în Egipt cu un ghid vorbitor de limba română.
Loredana redă dialogul iscat în autocar chiar în momentul alegerii locurilor:
„Câte doi, câte doi!”, strigă egipteanul care ne așează în autobuz. Știe doar câteva cuvinte în română și le pronunță impecabil. Eu sunt singură, așa că regula „câte doi” nu mă avantajează. Îmi aleg un scaun, mă pregătesc să mă așez, dar din spate apare o tânără blondă, cu bot roz de rățușcă, ținându-se de mână cu iubitul:
– „Păi vrem să stăm noi aici, că suntem doi. ”
Ridic din umeri. Nu te pui cu doi.
Pornesc să caut alt loc, dar toate sunt pline. În fața mea, câțiva tineri – patru la număr – stau și se uită. Ghidul repetă:
– „Câte doi!”
Cu plasa lângă el ca să stea comod
Loranda își adună curajul și-i explică ghidului că e singură: „Găsiți-mi și mie un scaun, vă rog!”
Câteva rânduri mai în față, un român stă singur, cu o plasă pe locul de lângă el. Ghidul îi cere politicos să-l elibereze. Răspunsul vine tăios:
– „Nu și nu, că eu vreau să stau comod. De la agenție mi-au zis că autocarul va fi pe jumătate gol, așa că de ce să stau eu cu cineva?”
Un tânăr din grup se înfurie:
– „Auzi, dom’ne, mută-te matale lângă cineva, că doar n-o să mă despart eu de pretena mea ca să stai tu singur.”
În cele din urmă, omul bombăne, se mută, dar nu fără să împrăștie în jur un nor de nemulțumire.
Loredana își găsește, în sfârșit, un loc lângă o doamnă.
Ghidul și oglinda turismului românesc
Ghidul principal, un tânăr egiptean cu română aproape perfectă, își începe prezentarea. „Ne vorbește despre ce urmează să vizităm, despre istorie și viața din Egipt.”
Românca îl întreabă: „De ce e atât de multă poliție la voi, peste tot? Și atâta pază?”
Răspunsul vine prompt, cu un ton apăsat:
„Când o să aveți și voi în România atâția turiști ca noi, o să aveți și voi poliție multă! Egipt e o țară sigură, mai sigură ca România. Aici nu se fură, aici nu se bea, aici nu sunt scandaluri. E siguranță, nu ca la voi!”
Loredana își dă seama că nu e agresiv, ci defensiv. „Probabil a adunat destule replici arogante de la turiști români.”
Românca încearcă să-l detensioneze: "N-am vrut să vă supăr, încerc doar să înțeleg țara dumneavoastră.”
Mai târziu, îl întreabă dacă lucrează doar cu turiști români. Răspunde fără ezitare:
„A, nu, n-aș suporta! Cu români doar din când în când.”
„Suntem dificili?”, întreabă turista.
„Daaa! Nu ascultați, contraziceți, vorbiți peste noi, nepoliticoși… foarte dificili.”
Loredana consideră că ghidul are dreptate, chiar dacă nu se aplică tuturor.
Rușinea din bazar
Într-un bazar, un vânzător încearcă să convingă o fată din grup să cumpere ceva. Ghidul îi avertizase că vor fi insistenți, dar totul e parte din jocul comercial.
Replica fetei e brutală: „Nu cumpăr nimic de la tine pentru că nu am încredere în tine.”
„De ce?” , întreabă bărbatul.
„Pentru că am văzut cum sunt cei din poporul tău și n-am încredere în voi.”
Loredana se rușinează. Ghidul zâmbește amar:
„Olteancă… ăștia mereu se ceartă, sunt cu nasul pe sus. Moldovenii sunt mai cuminți.”
Generalizările o deranjează pe Loredana, dar recunoaște că situația nu ne face cinste.
Pauze fără sfârșit
După o zi toridă, plină de vizite la temple și morminte, autocarul oprește pentru o pauză de 15 minute. O doamnă din grupul de români fumează liniștită.
Ghidul o roagă să urce:
„Stai, domnule, că nu pleacă avionul, mai stai puțin.”
Autocarul așteptă. Când, în sfârșit, ea urcă, descoperǎ că alți șase lipseau: își comandaseră mâncare. Încă o așteptare în soare, încă un moment în care a simțit că nu face parte dintr-un grup organizat.
În drum spre casă, ghidul le povestește despre salariile din Egipt, despre meserii și statutul lor. Ajunge la doctori, menționând că sunt bine plătiți. Din spate, o voce tăioasă:
„Da, că veniți să faceți facultate de medicină gratis pe banii statului român!”
Ghidul tace o clipă, apoi răspunde calm:
„Mulți egipteni fac facultate în România, dar acolo vin cei care nu au note suficient de bune să intre gratis la noi și vin la voi pe bani. Și cei bogați.”
Loradana simte din nou același nod în gât: „de ce trebuie mereu să transformăm conversațiile în competiții sau reproșuri?”
Concluzia amară
La finalul zilei, Loredana își aduce aminte de alte excursii în care a fost cu polonezi sau germani – grupuri liniștite, organizate, respectuoase. În contrast, ziua excursiei cu români îi rămâne în minte cu replicile unui ghid care a spus, fără să clipească:
„N-aș suporta să lucrez mereu cu voi.”
Ce a învățat? „Că uneori, când călătorești, nu e important doar locul în care mergi, ci și cu cine împarți drumul. Și că, dacă vrei să te bucuri pe deplin de o experiență , poate ar fi mai bine să eviți grupurile exclusiv românești”, a încheiat ea postarea.
Sursa: adevarul.ro
