La prima vedere, pare o notă de subsol birocratică: în recenta Listă a mineralelor critice din SUA, Washingtonul a adăugat fosfatul. Dar acest detaliu semnalează o schimbare profundă: recunoașterea faptului că input-urile minerale pentru agricultură aparțin aceleiași categorii strategice ca și cele pentru semiconductori, scrie Elly Rostoum într-o analiză CEPA .

<< Lista actualizată a mineralelor critice o înlocuiește pe cea din 2022 și reflectă o schimbare de metodologie: în loc să semnaleze pur și simplu vulnerabilitățile aprovizionării, noul cadru evaluează potențialul fiecărui mineral de a provoca daune economice la nivelul PIB-ului în cazul unei întreruperi. Acesta identifică 60 de minerale ca fiind esențiale din punct de vedere strategic, adăugând cuprul, argintul, cărbunele, uraniul, reniul, siliciul, plumbul, potasiul și, bineînțeles, fosfatul. Rezultatul este în concordanță cu modul în care SUA înțelege acum securitatea națională — prin prisma riscului economic sistemic și a rezilienței strategice a lanțului de aprovizionare.

Roca fosfatică, coloana vertebrală geologică a îngrășămintelor moderne, este concentrată în câteva țări. Grupul OCP din Maroc revendică accesul la peste 70% din rezerve. În ceea ce privește potasiul, actorii ruși și canadieni reprezintă cea mai mare parte a producției globale. Canada este cel mai mare producător mondial, reprezentând mai mult de o treime din producția globală, urmată de Rusia cu aproximativ 19%.

Acestea nu sunt doar statistici privind mărfurile. Ele descriu o lume în care o mână de state se află în fruntea pârghiilor geologice ale producției alimentare globale. Fosfații din Maroc și potasiul din Canada și Rusia conferă acestor țări o influență care depășește cu mult granițele lor.

China este, de asemenea, un factor important. Aceasta reprezintă aproape jumătate din totalul rocilor fosfatice extrase la nivel mondial și controlează peste 40% din comerțul de export al fosfaților chimici de calciu. Această poziție face din Beijing un actor decisiv în aprovizionarea mondială cu fosfor. Când autoritățile chineze înăspresc controlul asupra exporturilor de îngrășăminte – așa cum au făcut periodic – ele subliniază o armă puternică.

China are o influență la fel de puternică și în ceea ce privește azotul. Este un producător important de uree, furnizând aproximativ o zecime din exporturile globale, iar baza sa industrială extinsă controlează aproximativ 43% din veniturile globale din îngrășăminte azotate. În practică, asta înseamnă că alegerile politice ale unei singure țări pot remodela costul cultivării alimentelor pe întregul continent.

Se estimează că piața globală a îngrășămintelor va crește de la aproximativ 230 de miliarde de dolari în 2025 la aproximativ 281 de miliarde de dolari până în 2030. Cererea pentru materiile prime minerale — rocă fosfatică, potasiu și precursori de azot — crește în paralel. Piața globală a rocii fosfatice a fost evaluată la aproximativ 22 de miliarde de dolari în 2021 și se preconizează că va ajunge la aproape 30 de miliarde de dolari până în 2030.

Europa a fost trezită brusc la realitate de războiul din Ucraina. Dintr-o dată, continentul a descoperit că aprovizionarea sa cu îngrășăminte – și, implicit, securitatea sa alimentară – depindea de gazul natural rusesc, de azotul rusesc și de potasiul rusesc și belarus. UE a importat îngrășăminte fosforice și fosfat în valoare de aproape 1 miliard de euro în 2024, reprezentând aproximativ 25% din totalul importurilor sale de îngrășăminte fosforice. Comisia Europeană a recunoscut că dependența excesivă de furnizorii ruși și belaruși reprezintă o vulnerabilitate structurală.

SUA se confruntă cu o versiune subtilă a aceleiași vulnerabilități. Rusia și Belarus continuă să modeleze fluxurile globale de potasiu, în ciuda sancțiunilor și a riscului de împovărare a exporturilor. Pentru o țară care se mândrește cu abundența agricolă, SUA descoperă că abundența nu echivalează întotdeauna cu reziliența. Când China restricționează exporturile, așa cum a făcut-o în ultimii ani pentru a-și proteja propriii fermieri, prețurile globale cresc brusc, iar țările dependente de importuri resimt presiunea aproape peste noapte.

Atât pentru Washington, cât și pentru Bruxelles, lecția devine clară: sistemele alimentare sunt modelate de lanțuri de aprovizionare la fel de fragile ca cele pentru litiu sau microcipuri. Din această perspectivă, decizia SUA de a clasifica fosfatul ca mineral critic marchează începutul unei realinieri strategice majore. >>

Distribuie Distribuie Comentarii