• O analiză The Economist

În primele două decenii ale acestui mileniu, scena petrecerilor era spectaculoasă în Rusia. Revistele glossy documentau evenimente somptuoase la care miniștrii și oligarhii se trăgeau de șireturi, petrecăreții savurau șampanie vintage pe ringul de dans, iar staruri occidentale de pop, aduse special, susțineau spectacole exclusive. În timpul Forumului Economic Internațional anual de la Sankt Petersburg, odinioară denumit „Davos-ul rusesc”, politicienii și tehnocrații cutreierau centrul expozițional dând mâna cu invitații, înainte de a se retrage în palatele imperiale ale orașului pentru a se delecta cu caviar negru alături de lideri de afaceri străini.

Astăzi, după patru ani de război pe care Rusia încă nu reușește să-l câștige, editorii se chinuie să-și umple paginile. Elitele au devenit retrase și temătoare. La forumul de anul acesta de la Sankt Petersburg abia au mai fost văzute, ieșind din zona VIP doar pentru panelul lui Vladimir Putin. Unii s-au mutat la țară. O parte din motivul acestei retrageri rezidă în starea economiei: cheltuielile pentru război nu mai sunt suficiente pentru a susține creșterea economică în contextul sancțiunilor dure și a ratelor extrem de mari ale dobânzii. În același timp, încearcă să adulmece schimbările. Până nu vor ști cine rămâne, cine pleacă și cine ar putea să-i trădeze, își limitează contactele la asociații de încredere. „Membrii elitei nu discută între ei subiecte importante și nu fac networking fără președinte”, afirmă politologul Mihail Komin. „Este prea periculos”.

Până de curând, accesul în elită — și supraviețuirea în cadrul acesteia — era guvernat de reguli previzibile. Oamenii de la vârful Rusiei lui Putin nu erau preocupați atât de exercitarea puterii politice, cât de distribuirea patronajului și a resurselor. Ei formau o elită care nu era niciodată omogenă, ci mai degrabă un fagure interconectat de grupuri în jurul președintelui, în care puterea era concentrată.

Erau cei care au început alături de el la Sankt Petersburg, birocrații de carieră, executanții și siloviki — membri ai serviciilor de securitate, prin care Putin a ajuns la putere. Au mai fost și oligarhi, unii dintre ei și-au făcut averile înainte ca Putin să devină președinte și li s-a permis să continue să prospere dacă promiteau loialitate și stăteau departe de politică. Alții, precum Arkadi și Boris Rotenberg, fuseseră apropiați de Putin la Sankt Petersburg și au cules roadele odată ce el s-a mutat la Kremlin. Asociații unor figuri proeminente din aceste grupuri de elită s-au coagulat în clanuri — apartenența la unul dintre acestea era de obicei necesară pentru a urca pe scara ierarhică și oferea o anumită protecție. Putin a încercat în general să mențină un echilibru de putere între diferitele facțiuni, iar membrii individuali considerau că e prudent să rămână în limitele lor.

Războiul din Ucraina a zdruncinat acest sistem. Astăzi, Putin prețuiește la oameni un lucru care e mai presus de toate: capacitatea de a-l ajuta să câștige războiul. În februarie 2024, el a avertizat astfel vechile elite: „Adevărata, reala elită este reprezentată de toți cei care servesc Rusia, muncitorii și războinicii, oameni de încredere, care au dovedit, vrednici, care și-au arătat loialitatea față de Rusia prin fapte”, a declarat el într-un discurs în fața Adunării Federale.

De atunci, politicienii de top și șefii din mediul de afaceri și-au intensificat eforturile de a fi văzuți ca „patrioți”, uneori preluând noi atribuții și cedând active. „Toate sursele de putere sunt legate de război”, afirmă Komin. În schimb, cei pe care Putin îi învinovățește pentru ofensiva care stagnează — sau care pot fi făcuți țapi ispășitori — descoperă că nu există nimic care să le atenueze căderea.

Ministrul Apărării, Sergei Șoigu, nu a reușit să-i aducă lui Putin o victorie rapidă; anul tecut, a fost marginalizat. Încă își îndeplinește atribuțiile oficiale într-un alt rol, dar adevărata pedeapsă a fost o demitere publică și umilitoare a clanului său. Adjunctul său, Timur Ivanov, a fost dat afară și acuzat de corupție. În lunile care au urmat, noul ministru al Apărării a înaintat acțiuni penale împotriva mai multor oficiali care fuseseră afiliați lui Șoigu.

Căderea clanului Șoigu a reverberat în întreaga clasă conducătoare. Vulnerabilitatea lor a fost ilustrată și mai clar în această vară, odată cu sinuciderea ministrului Transporturilor, Roman Starovoit, în vârstă de 53 de ani.

Starovoit, un protejat al fraților Rotenberg, a urcat treptat în birocrație, iar în 2018 a fost numit guvernator al regiunii Kursk. Anul trecut, când forțele ucrainene au pătruns peste graniță și au capturat teritoriu rusesc în Kursk, era clar că vor urma concedieri. Starovoit părăsise postul până în momentul incursiunii, dar mandatul său fusese suficient de recent încât să fie tras la răspundere. Mai întâi, adjunctul său a fost acuzat că deturnase bugetul destinat apărării. Apoi, în iulie, Putin l-a demis pe Starovoit din funcția ministerială. A părut că nici măcar frații Rotenberg nu-l vor putea salva pe Starovoit de umilirea publică și de o eventuală pedeapsă cu închisoarea. Mai târziu în aceeași zi, el a scos din cutie un pistol de ceremonie și s-a sinucis. Foștii săi patroni nu au participat la înmormântarea sa.

La paranoia elitei contribuie și faptul că omul de care depind averile lor a devenit din ce în ce mai inaccesibil. „Toate deciziile sunt luate doar de Putin”, afirmă un insider de la Kremlin. „Nimeni nu ajunge la urechea lui”. Politicienii de rang înalt, consilierii și oamenii de afaceri fac ceea ce cred că vrea el, dar acesta este adesea un pariu riscant.

În lipsa unor direcții clare, unii au început să speculeze care ar fi intențiilor lui Putin. Una dintre temeri este că acesta ar putea plănui o schimbare și mai amplă a clasei conducătoare pentru când luptele se vor încheia, sacrificând mai mulți membri ai vechii gărzi pentru a degaja putere și resurse destinate aliaților din timpul războiului. „Elita și guvernul sunt preocupați de modul în care se va încheia războiul”, afirmă Farida Rustamova, o observatoare de lungă durată a clasei conducătoare din Rusia. „Ei au fantezii anxioase cu privire la cine va fi folosit ca țap ispășitor, pentru a abate emoțiile negative de la elită”.

Se crede că doar câțiva siloviki au acces la Putin și că îi furnizează rapoarte despre ceea ce se întâmplă în diferite clanuri. „Ai face bine să știi care sunt aceia din cercul tău”, afirmă Komin. „Silovikii au un dosar despre fiecare… și continuă să sape. Când găsesc ceva cu adevărat interesant, mai ales dacă are legătură cu relațiile cuiva cu Occidentul, acel lucru ajunge în fruntea dosarului, iar Putin îl vede”.

A fi considerat insuficient de susținător al efortului de război poate atrage o gamă largă de consecințe, cu atât mai înfricoșătoare cu cât sunt greu de prevăzut. Una dintre amenințări este biroul procurorului public, care a început să re-naționalizeze companii private. Oficial, acest lucru se întâmplă ca pedeapsă pentru infracțiuni ce variază de la „extremism” până la evaziune fiscală. De la începutul războiului, au fost redistribuite în acest mod active în valoare de 50 de miliarde de dolari.

În actuala lor stare de nesiguranță, puține lucruri îi irită mai mult pe membrii vechii elite decât spectacolul unor oameni noi care se ridică în rândurile lor. Nu este un potop, ci un fir subțire, iar vechile clanuri nu dispar. Dar ascensiunea rapidă a unor noi tipuri de persoane în cercul lui Putin oferă un memento tulburător că regulile jocului se schimbă.

Regula numărul unu: rudele pot primii acum funcții mari

Dacă arunci un ochi pe canalele de Telegram ale agențiilor de apărare ruse, vei vedea adesea clipuri cu veterani răniți care primesc medalii și sunt omagiați de coruri. Printre bărbații cu fețe severe care populează aceste montaje apar și scurte imagini cu o femeie de 53 de ani, impecabil aranjată. Anna Țivilova, adjunctă a ministrului Apărării, este forța din spatele campaniei de propagandă emoțională. Se spune, de asemenea, pe scară largă că este verișoara lui Putin.

Puțin cunoscută înainte de război, Țivilova este acum una dintre cele mai recognoscibile figuri ale acestuia. În calitate de șefă a „Apărătorilor Patriei”, un fond înființat prin decret prezidențial în 2023 pentru a oferi locuințe și alte forme de sprijin veteranilor reveniți de pe front, ea este adesea filmată întâlnindu-se cu soldați răniți. De anul trecut, ocupă și funcția ministerială — fiind prima presupusă rudă a lui Putin care se bucură de o poziție atât de importantă.

Rolul ei în cadrul fondului înseamnă că este una dintre puținele persoane informate cu privire la pierderile de război. Aceste cifre sunt un secret bine păzit, dar echipa de date a The Economist estimează că Rusia a suferit cel puțin 600.000 de victime până la începutul anului 2025 (o cifră care între timp s-a apropiat de un milion).

Țivilova acționează ca un paratrăsnet pentru furia provocată de măcel. Nu toată lumea ar dori o astfel de poziție, dar ea a știut să profite de ea. „Cariera sa a explodat de la începutul războiului”, arată Mihail Zîgar, un comentator expert în politica elitei ruse. „Putin are foarte mare încredere în ea”.

Născută în 1972 la Ivanovo,orășel de provincie, la nord-est de Moscova, Țivilova (sau Anna Putina, cum era cunoscută atunci) nu a avut un început privilegiat. Tatăl ei, Evgheni, era urolog, dar în Uniunea Sovietică medicii erau plătiți mai prost decât minerii sau inginerii, iar familia locuia într-un bloc tipic sovietic. Serviciile britanice de informații, precum și presa rusă independentă afirmă că Evgheni este vărul primar al lui Putin, deși Kremlinul nu a recunoscut niciodată legătura.

Țivilova s-a format ca psihiatru la Academia Medicală din Ivanovo și a început să lucreze într-un spital de acolo. În 2001, la scurt timp după ce Putin a devenit președinte1, ea a acceptat un post într-o agenție guvernamentală de sănătate din Moscova, apoi a lucrat în sistemul medical privat. În 2007 s-a căsătorit cu un om de afaceri ambițios, Serghei Țivilov. Amândoi erau bine conectați în cercurile din Sankt Petersburg care îl înconjurau pe Putin, deși o cunoștință afirmă că Anna este partea dominantă în relație, descriind-o drept „foarte, foarte dură”.

Serghei Țivilov a ajuns să conducă o companie minieră de cărbune, iar în 2018 a devenit guvernatorul regiunii Kuzbass, principala zonă producătoare de cărbune a Rusiei (Anna a fost supranumită „Regina din Kuzbass”). Cuplul, despre care se spune că are trei copii, se îmbogățise considerabil și aștepta apelul de la Moscova. Acesta a venit în 2019: Anna a fost numită într-un organism de stat care superviza chestiuni legate de femei.

Oportunități mai profitabile au apărut atunci când Putin a invadat Ucraina, trei ani mai târziu. Soții Țivilov au sprijinit cu fermitate campania — Serghei și-a redenumit oficial regiunea drept „KuZbass”, afișând simbolul „Z” folosit de forțele ruse în Ucraina. La scurt timp după acest gest de loialitate, Putin i-a oferit Annei conducerea fondului Apărătorii Patriei — o promovare uriașă. În anul următor, Putin l-a demis pe Șoigu de la Ministerul Apărării și a adus o echipă nouă care a inclus-o și pe Țivilova.

Ea nu avea tipul de CV pe care îl au, de obicei, adjuncții ministrului apărării, iar lipsa sa de experiență a dus la un prim pas greșit. Răspunzând la întrebări în Duma, parlamentul Rusiei, a scăpat o informație conform căreia nu mai puțin de 48.000 de familii ar fi trimis probe de ADN în încercarea de a identifica soldați dispăruți în luptă. (Guvernul nu mai publicase de la începutul războiului estimări privind pierderile militare, iar atunci anunțase că muriseră mai puțin de 6.000 de militari). Președintele comisiei de apărare din Duma a mustrat-o, iar cifra a fost ștearsă din procesul-verbal, deși filmarea cu declarația s-a răspândit rapid pe rețelele sociale.

Țivilova a supraviețuit acestei gafe, iar de atunci a devenit o apărătoare eficientă a sacrificiilor pe care le cere Putin. Faptul că este femeie o ajută — e singura la nivel înalt din minister. Ea se poate prezenta în fața soțiilor și mamelor soldaților — un segment social care condusese proteste împotriva campaniilor anterioare ale Rusiei din Cecenia și Afganistan — ca o persoană care „înțelege” situația. În timp ce colegii bărbați stau rigizi la întâlnirile cu soldații răniți, Țivilova emană căldură maternă. Recent, a lăcrimat în timp ce înmâna premii veteranilor invalizi, declarând: „Suntem alături de voi, vă vedem, avem respect și dragoste pentru voi”.

Faptul că este femeie îi oferă și ocazia de a se remarca prin alegerile vestimentare pe care le face. De obicei, Țivilova se îmbracă sobru, în sacouri și perle, dar de când a ajuns într-o funcție înaltă, a arătat și momente de îndrăzneală. La o întâlnire recentă, a părut să evoce epoca imperială a Rusiei, purtând o tunică roșu-sângeriu, cu guler înalt, și o fustă lungă, asemănătoare unei ținute de călărie țariste.

Se spune că a petrecut mai mult timp față în față cu Putin decât alți oficiali de rang înalt din Ministerul Apărării și că l-a însoțit în rarele sale vizite la veteranii răniți din spitale. La un eveniment organizat pentru familiile soldaților, Putin a privit indulgent în timp ce Țivilova a recitat cu emoție o poezie despre un soldat aflat în tranșee care îi scrie mamei sale („Mi-e dor de mâinile tale iubitoare”). Mai multe persoane din sală au izbucnit în lacrimi, deși președintele a rămas impasibil.

Ea nu este singura presupusă rudă a lui Putin care a ajuns în prim-plan, de la începutul războiului. Katerina Tihonova, care ar fi fiica lui Putin, a avut un rol proeminent în forumul de la Sankt Petersburg, în ultimii doi ani, apărând recent online într-o dezbatere despre „rolul complexului militar-industrial în dezvoltarea tehnologiei suverane a națiunii”. Ulterior, a fost văzută în zona VIP, înainte de discursul lui Putin.

Înainte de război, Putin și apropiații săi își țineau urmașii departe de lumina reflectoarelor, probabil pentru a evita criticile legate de nepotismul ostentativ. Însă suprimarea libertății de exprimare în Rusia, după 2022, pare să fi făcut irelevantă această preocupare.

O altă explicație pentru ascensiunea Țivilovei, oferită recent de Pavel Kuznețov, analist independent care a scris în Novaia Gazeta Europ, este „cercul tot mai restrâns de persoane în care președintele poate avea încredere”. Ea este loială, discretă și îi datorează totul.

Regula numărul doi: zeloții nu mai sunt ținuți la distanță

La câteva săptămâni după ce forțele ucrainene au invadat Kurskul, anul trecut, un videoclip a devenit viral. Acesta prezenta imagini scurse de la un eveniment monden de elită: nunta lui Konstantin Malofeev, în vârstă de 51 de ani — magnat conservator în mass-media — și a Mariei Lvova-Belova, în vârstă de 40 de ani, comisarul Rusiei pentru drepturile copiilor.

Într-un decor învăluit în fum artificial, cuplul — amândoi declarându-și frecvent devotamentul față de Biserica Ortodoxă — a dansat un tango sub arcade de flori crem, lângă un lac magnific. Mireasa purta o rochie roșie fără mâneci, mirele o cămașă albă deschisă la gât, iar un acordeonist cânta o melodie melancolică. A fost o demonstrație de conservatorism social pentru generația TikTok — un amestec toxic de tradiție și strălucire.

Deși sunt susținători vocali ai căsătoriei tradiționale, amândoi fuseseră divorțați înainte de a se căsători unul cu celălalt. Cu binecuvântarea Kremlinului, uniunea dintre Malofeev și Lvova-Belova oferă un cuplu emblematic pentru proiectul imperial al lui Putin și agenda sa reacționară internă.

Cei doi se completează perfect: Malofeev are o avere și o platformă mediatică; Lvova-Belova are urechea președintelui. Uniunea lor poate să se fi născut din dragoste autentică, dar, asemenea soților Țivilov, avansează profitând de unirea resurselor. Cu doar câțiva ani în urmă, convingerile lor — în „valorile tradiționale”, imperiu și supremația rusă — erau privite ca fiind de modă veche și chiar marginale. Acum, ele stabilesc agenda.

În anii 1990, Malofeev a studiat dreptul la Universitatea de Stat din Moscova (MGU), iar apoi a făcut o avere investind în telecomunicații. A dezvoltat un interes pentru identitatea și moștenirea rusă, îmbrățișând creștinismul ortodox, naționalismul și chiar nostalgia țaristă. A fost fascinat de Aleksandr Dughin , filosoful care a promovat ideea de Russki mir („lumea rusă”) — o entitate idealizată, ce ar putea cuprinde întregul fost spațiu sovietic, definită, potrivit lui Dughin, prin ortodoxie, destin imperial și respingerea liberalismului occidental „decadent”.

Malofeev nu s-a limitat la vorbe despre „marea lume rusă”. Ar fi finanțat luptători separatiști implicați în războiul din umbră din estul Ucrainei începând din 2014, inclusiv pe Igor Ghirkin, fost ofițer militar rus și agent al FSB. Ghirkin este un naționalist atât de extremist încât, în 2022, l-a criticat pe Putin pentru că nu a dus războiul din Ucraina cu suficientă agresivitate; în prezent se află în închisoare.

Sursa: Novaia Gazeta.Europa

În 2015, Malofeev a fondat Țargrad , pe atunci un canal prin satelit (acum un serviciu de streaming digital), și a angajat un fost director de la Fox News pentru a-l ajuta să-l lanseze. L-a numit pe Dughin redactor-șef.

Înainte de război, Țargrad era un canal media de nișă, dar după 2022 audiența sa digitală a crescut enorm. Într-o zi obișnuită, programele sale pot include preoți care povestesc viețile sfinților ortodocși, relatări despre evadări miraculoase de pe frontul din Ucraina și reportaje triumfaliste despre războaiele culturale. Numărul urmăritorilor de pe canalul personal de Telegram al lui Malofeev a depășit un milion.

Alianța cu Lvova-Belova l-a adus pe Malofeev și mai aproape de centrul puterii. Noua sa soție este, se pare, una dintre favoritele lui Putin și apare frecvent la televizor în întâlniri cu președintele, cu o atitudine copilăroasă accentuată de părul blond ondulat și ținutele pline de funde și volane.

Ea s-a născut în 1984, într-o familie numeroasă, în orașul de provincie Penza, aflat la peste 350 de mile (aproximativ 560 km) sud-est de Moscova. La școală, interesele ei păreau să se învârtă în jurul bisericii: era membră a corului și preda chitară în timpul liber. Studentă la muzică, s-a căsătorit la 19 ani (primul ei soț avea să devină ulterior preot ortodox) și a renunțat la facultate pentru a-și crește primul copil. Avea să mai nască alți patru copii și să adopte câțiva.

În anii 2000, Lvova-Belova s-a implicat în mai multe organizații caritabile legate de orfani și persoane cu dizabilități. În 2019 s-a alăturat partidului Rusia Unită al lui Putin, iar în anul următor a primit un loc în camera superioară a parlamentului. Zelul ei trebuie să fi impresionat pe cineva din Kremlin, pentru că, la sfârșitul lui 2021, Putin i-a oferit funcția vizibilă de comisar pentru drepturile copilului.

Cinci luni mai târziu, când a început invazia Ucrainei, Lvova-Belova s-a dovedit o susținătoare ferventă și neînduplecată. Printre altele, a transportat mii de copii din estul Ucrainei ocupat de ruși. Ea a numit această acțiune „umanitară”, însă Curtea Penală Internațională a calificat-o drept crimă de război. Unul dintre propriii săi copii adoptați este un băiat ucrainean luat din Mariupol.

Lvova-Belova nu arată ca una dintre cele mai puternice persoane din țară. „Se îmbracă încă precum o profesoară de provincie”, a ironizat-o o editoare de modă din Moscova. Însă estetica ei simplă, de „fata de lângă tine”, se potrivește perfect cu atmosfera pătrunsă de ortodoxism care domină Rusia de la începutul războiului. „Este imaginea ideală a femeii ruse din perspectiva celor aflați la putere”, a spus analista politică Rustamova. „Lui Putin îi place ceea ce ea întruchipează — ideea că familia și copiii vin înaintea carierei și educației —, așa că este una dintre puținele femei care au ajuns într-o poziție înaltă.”

Potrivit versiunii promovate de presa rusă, Lvova-Belova l-a cunoscut pe Malofeev în 2023, în timp ce lucra la o inițiativă de sprijin pentru copiii din estul Ucrainei. În anul următor, site-urile mondene rusești au relatat că cei doi au fost văzuți ținându-se de mână în timpul unei procesiuni religioase.

Acest lucru ar fi putut stârni controverse. Într-adevăr, utilizatorii ortodocși de pe rețelele sociale au bombănit despre povestea lor de dragoste. Dar discuțiile s-au stins rapid după ce a devenit clar că primiseră binecuvântarea care conta cel mai mult. „Îi dorim Mariei Alekseevna toată fericirea în viața personală”, a declarat purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, la o zi după nuntă.

Un insider de la Kremlin i-a descris pe cei doi drept „vedete de tabloid care nu vor face niciodată parte din cercul interior”. Totuși, popularitatea și influența lui Malofeev ajută Kremlinul să mențină loialitatea extremei drepte ruse. Această tabără trebuie monitorizată atent, mai ales că a manifestat sprijin tulburător pentru tentativa de lovitură de stat a lui Evgheni Prigojin, fostul șef al armatei de mercenari sprijinite de Kremlin, în 2023.

Un semn că Malofeev se bucură acum de un statut aproape oficial este faptul că i s-a permis recent să găzduiască o conferință „anti-globalistă” la Palatul Mariinski din Sankt Petersburg — o clădire neoclasică impunătoare care găzduiește legislativul orașului. Delegați din Spania, Franța, Germania, Ungaria și alte țări s-au adunat acolo pentru a se ruga pentru Charlie Kirk, un activist american de dreapta ucis în septembrie, și pentru a discuta despre „situația din lume, problemele migrației, apărarea valorilor tradiționale și lupta împotriva Canaanului și Sodomei globale”.

Regula a treia: e războiul, prostule

Afișe uriașe care îndeamnă bărbații să se înroleze în armată domină peisajul orașelor Rusiei. Unele pun accentul pe bani — o primă unică de 695.000 de ruble (circa 8.500 de dolari) și un salariu lunar de patru ori mai mare decât media din provincii. Alte reclame promovează un ideal masculin. Sloganul uneia spune: „Ești bărbat, poartă-te ca atare”.

Datorită războiului, fluxurile de bani au inundat regiuni odinioară cunoscute pentru șomaj ridicat și perspective sumbre. Pentru moment, mulți ruși de rând pot suporta prețurile în creștere și chiar își permit extravaganțe — bunuri occidentale comandate de pe site-uri din Turcia sau din Golful Persic. Iar dacă fiii, frații sau tații lor nu se mai întorc acasă, familiile primesc o compensație echivalentă cu aproximativ 70.000 de dolari.

În ciuda tuturor acestor lucruri, forțele armate se chinuie să recruteze suficienți bărbați. Se pare că banii nu mai sunt un stimulent suficient. Kremlinul încearcă astfel să transmită mesajul că înrolarea este primul pas către o carieră de succes, susținută de o societate recunoscătoare. Putin organizează în mod regulat ceremonii televizate în sălile de marmură și aur ale Kremlinului, unde prinde medalii în piepturile soldaților curajoși.

La unul dintre aceste evenimente, în decembrie 2023, președintele a fost văzut stând de vorbă cu o figură impunătoare: colonelul Artiom Joga. Acesta i-a mulțumit cu căldură lui Putin pentru că a „eliberat” regiunile estice ale Ucrainei și le-a oferit oamenilor dreptul de a „alege” anexarea la Moscova. „Mai este atât de mult de făcut”, a spus Joga. „Am vrea să facem acest lucru sub conducerea dumneavoastră.” Putin a răspuns fără ezitare: „Ai dreptate — a sosit momentul deciziei. Voi candida la președinția Federației Ruse”.

Sursa: Kremlin.ru

A fost un moment atent regizat, iar Jojga a primit un rol surprinzător de important în el. Pentru observatorii Rusiei, distribuția arăta clar că Kremlinul găsise un nou model de urmat. În prezent, trimis prezidențial regional și prima numire de rang înalt venită direct de pe front, Jojga reprezintă întruchiparea promisiunii Kremlinului că moartea și sacrificiul din Ucraina vor fi, în cele din urmă, răsplătite.

Născut în 1975 în îndepărtatul Orient rus, Joga nu este croit din același material ca elitele tradiționale ale Rusiei. Locul său de naștere, Șiroki, era o mică așezare minieră de aur din inima faimosului lagăr Kolîma. Nu exista cale ferată pentru a ieși din zonă — singura rută era un drum supranumit „Drumul oaselor”, construit peste trupurile deținuților morți la muncă. Pentru un tânăr crescut la marginea unei lumi imperiale aflate în declin, perspectiva părea sumbră.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, familia a reușit să plece, mutându-se peste mai multe fusuri orare, într-un alt oraș minier, Sloviansk, în estul noii Ucraine independente. Nici acolo vremurile nu au fost mai ușoare. Companiile de stat din domeniul cărbunelui și al oțelului, care altădată garantau locuri de muncă pe viață, se chinuiau acum să supraviețuiască pe o piață globalizată. Potrivit biografiei sale publicate pe site-ul oficial al Kremlinului, tânărul Joga, de 17 ani, a început ca sudor în 1992, dar a devenit rapid „antreprenor”. În următoarele două decenii a construit o rețea de magazine de pește.

Când Rusia a anexat Crimeea, în 2014, un val de fervoare naționalistă a cuprins estul Ucrainei, declanșând un război separatist. Joga și fiul său, Vladimir, s-au alăturat Batalionului Sparta, o miliție ultranaționalistă pro-Moscova; în cele din urmă, Vladimir a devenit liderul acesteia.

Moscova era dornică să mențină controlul asupra separatiștilor. În anii următori, FSB-ul a strâns tot mai mult frâiele în regiune, înlocuind liderii incomozi cu loialiști aleși pe sprânceană. Cei doi Joga au devenit comandanți în forțele armate ale autoproclamatei administrații separatiste.

În 2022, în primele două săptămâni ale invaziei pe scară largă din Ucraina, Vladimir a fost ucis într-o confruntare pe drumul spre Mariupol. La scurt timp, Kremlinul l-a chemat pe Joga-tatăl pentru a-i înmâna medalia postumă Steaua Eroului Rusiei, cea mai înaltă distincție a țării.

Până când Joga i-a cerut lui Putin să candideze din nou la președinție, în anul următor, el devenise deja una dintre fețele publice ale războiului. Fusese invitat să stea în primul rând la ceremonia din septembrie 2022, când Putin a semnat anexarea ilegală a regiunilor din sudul și estul Ucrainei. În octombrie 2024, Putin l-a numit trimis prezidențial pentru Urali, o regiune esențială pentru producția de armament.

Capitala regiunii, Ekaterinburg, găzduiește Centrul Elțîn, o instituție culturală dedicată reformelor liberale promovate de fostul președinte rus, originar din acest oraș. Presa conservatoare rusă a interpretat numirea lui Joga — ea include și un loc în consiliul de administrație al Centrului — ca pe un semn potrivit căruia „casta ultra-liberalilor” de acolo nu va mai putea continua să promoveze o „agendă pro-occidentală”.

Centrul pare într-adevăr mai puțin liberal în zilele noastre. În iunie, un grup care se autointitula „Patrioții Uralilor” l-a invitat pe Joga să fie vorbitorul principal la un eveniment organizat acolo. El a cerut presei să fie mai „patriotică”.

Joga este, de asemenea, imaginea proiectului personal al președintelui, „Timpul Eroilor”, care oferă anual, pentru aproximativ 80 de veterani de război, instruire gratuită în domeniul managementului, afacerilor și administrației publice. Unul dintre absolvenți a fost promovat atât de mult încât acum conduce departamentul de „conținut patriotic” din cadrul Ministerului Educației. Membri ai vechii elite au fost cooptați ca lectori pentru participanți — chiar și ministrul de Externe Serghei Lavrov a fost invitat recent să susțină o prelegere despre noua „ordine mondială multipolară”.

„Putin face un experiment cu Joga”, afirmă analistul politic Andrei Kolesnikov, susținând că trimisul este folosit pentru a testa reacția vechii elite la apariția unui parvenit în mijlocul său. Deși rolul lui Joga este în mare parte ceremonial, fostul combatant primește oportunități foto pe care mulți dintre veteranii puterii nici nu îndrăznesc să le viseze.

Președintele le-a spus guvernatorilor regionali că se așteaptă ca aceștia să asigure locuri de muncă pentru veterani. Amintirile efectelor destabilizatoare pe care le-au avut soldații întorși din Afganistan și Cecenia persistă încă în memoria colectivă, lucru care îi face pe mulți ruși să fie deopotrivă precauți și dornici să le găsească ocupație.

Kolesnikov spune că viitorul soldaților căliți în război este încă incert:
„Nimeni nu știe ce fel de noi monștri vor ieși din laboratorul unde se formează acum noua elită de război”.

Distribuie Distribuie Comentarii