Pe parcursul lunii iunie, progresele rusești în regiunea de graniță Sumî s-au accelerat semnificativ, forțele rusești cucerind mai multe sate și apropiindu-se la mai puțin de 20 de kilometri de capitala regională Sumî, conform hărților raportate de proiectul de cartografiere open-source DeepState, relatează Kyiv Independent.

Pe 12 iunie, s-au raportat lupte pentru satul Iunakivka, o așezare cheie de-a lungul autostrăzii cheie ce duce de la Sudja la Sumî și un punct de plecare pentru incursiunea Ucrainei în regiunea Kursk.

În cursul primăverii și verii, această parte a liniei frontului a fost sub restricții stricte privind accesul presei, jurnaliștilor interzicându-le să colaboreze cu armata la nord de Sumî.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că forțele ucrainene au reușit să „împingă inamicul înapoi în unele părți ale regiunii Sumîi, dar aceste evoluții sunt până în prezent imposibil de verificat.

Vorbind cu jurnaliștii pe 13 iunie, Zelenski a declarat că înaintarea rușilor în regiunea Sumî „a fost oprită” la cel mult șapte kilometri în adâncimea teritoriului Ucrainei, adăugând că a fost recuperat teren în jurul satului Andriivka.

Care sunt intențiile Rusiei?

Întrucât Rusia deține acum peste 200 de kilometri pătrați în regiunea Sumîi, o suprafață similară cu cea cucerită în ofensiva transfrontalieră asupra regiunii Harkov din mai 2024, evaluările operațiunii sunt împărțite între o escaladare limitată a luptelor în zona de frontieră și o nouă ofensivă majoră a Rusiei.

După lansarea incursiunii în regiunea de graniță rusă Kursk vara trecută, Kievul a susținut că parțial obiectivul ofensivei sale este crearea unei „zone tampon” pentru a proteja regiunea Sumî. În realitate, sporirea activității militare ucrainene a atras după sine o amplificare a atacurilor rusești asupra așezărilor de frontieră, unde erau staționate trupe și echipamente ucrainene.

Întors dintr-o vizită în regiunea Kursk în luna mai, președintele rus Vladimir Putin anunța că Rusia va crea propria sa „zonă tampon de securitate” de-a lungul frontierei de nord a Ucrainei.

Afirmația a fost reiterată pe 11 iunie de Alexei Juravlev, prim-vicepreședintele comitetului de apărare al Dumei de Stat ruse, adăugând că Rusia nu dorește să preia în întregime regiunea Sumî (care nu se numără printre cele cinci regiuni revendicate de Moscova).

„O zonă tampon de o sută de kilometri de-a lungul graniței cu Rusia va fi suficientă”, a spus el. „Lăsați-i să evacueze, să se retragă de frică, așteptând peste tot atacul armatei ruse.”

Chiar și dacă Moscova ar dori asta, lansarea unui atac direct asupra unui oraș mare precum Sumî– cu o populație de 255.000 de locuitori înainte de război – ar fi aproape sigur inaccesibilă capacităților Rusiei în acest moment, a declarat analistul Emil Kastehelmi, membru al colectivului de informații open-source Black Bird Group (Finlanda)

„Rușii nu au reușit să cucerească niciun oraș mare din Ucraina din 2022 (după capturarea orașului Mariupol din regiunea Donețk)”, a spus el.

„Ceea ce pot face este să pună presiune puternică asupra direcției Sumî și să încerce să câștige cât mai mult teren posibil, pentru a aduce Sumî în raza de acțiune a artileriei și a dronelor, blocând trupele ucrainene în lupte defensive și oferind Rusiei un oarecare avantaj în negocierile viitoare.”

Presiune suplimentară asupra Ucrainei

Avansul Rusiei în regiunea Sumîi vine pe fondul unei ofensive mai ample primăvară-vară, care a înregistrat, în paralel, câștiguri semnificative în regiunea Donețk, în special pe ambele flancuri ale orașului Pokrovsk greu încercat.

Având în vedere că armata ucraineană este suprasolicitată de-a lungul a sute de kilometri de front și suferind de o lipsă cronică de personal, în special în infanterie, presiunea Rusiei asupra regiunii Sumî creează și mai multe dileme pentru apărarea ucraineană.

„Rușii încearcă, cel mai probabil, să creeze cât mai multe probleme pentru ucraineni, simultan, în mai multe direcții”, a spus Kastehelmi.

„Își propun probabil să creeze o situație în cascadă în care ucrainenii să fie obligați să răspundă la o criză într-un anumit sector prin trimiterea de unități din altă parte, ceea ce ar duce la imposibilitatea de a efectua rotații corespunzătoare.”

Pe de altă parte, având în vedere că forțele rusești se bazează pe aceeași formulă de atacuri susținute, bazate pe infanterie, utilizate pe toată linia frontului saturată de drone, menținerea presiunii vine și cu sacrificii corespunzătoare în ceea ce privește potențialul ofensiv în alte părți.

Într-o declarație acordată publicației Kyiv Independent, Volodimir Martiniak, comandant de companie în cadrul Batalionului 22 al Brigăzii 1 Prezidențiale a Ucrainei, a declarat că principalul avantaj al Rusiei în regiunea Sumî rămâne capacitatea de a trimite val după val de infanterie împotriva apărării ucrainene.

„Sunt organizați în echipe ultra-minimale, de doar câteva persoane, folosind echipament minim”, a spus el, „lucruri precum ATV-uri, alte vehicule motorizate, motociclete pentru a se deplasa rapid pe teren accidentat.”

Potrivit lui Martyniak, forțele rusești din zonă folosesc un amestec de trupe de infanterie de rezervă, de tip carne de tun, în primele valuri ale unui atac, urmate de soldați mai experimentați, tactici perfecționate de la Bătălia de la Bakhmut, acum mai bine de doi ani.

„La început, soldații intră pur și simplu pentru a avansa și a se așeza pe teren”, a descris el.

„Apoi, odată ce un număr suficient de mare de soldați s-au adunat într-o anumită zonă, suficient cât să justifice aducerea a ceva mai serios, vine o unitate mai avansată, mai bine antrenată și, în consecință, mai profesionistă.”

Starea fortificațiilor la graniță

Conform inițiativei Ministerului Apărării, în timp ce brigăzile și geniștii ucraineni urmau să construiască cele două linii de apărare apropiate de inamic, a treia și cea mai puternică linie de apărare a fost construită de antreprenori civili coordonați și plătiți de administrațiile regionale.

În loc de linii de apărare, aceste fortificații au fost construite în jurul bastioanelor plutonului - fortărețe individuale formate din mai multe buncăre din beton armat conectate prin tranșee.

Însă, la fel ca în regiunile Harkov și Donețk, aceste fortificații au fost criticate ca fiind prost proiectate și construite. Tranșeele și punctele de întărire ale plutonului planificate în 2024 au fost adesea construite în câmp deschis, acordându-se puțină atenție ascunderii sau protecției împotriva dronelor.

Un medic de război ucrainean, care a cerut să rămână anonim din motive de securitate, a declarat că, în comparație cu zonele din regiunea Donețk, unde fortificațiile au fost construite în avans, chiar dacă nu în mod ideal, nimic similar nu poate fi văzut în regiunea Sumî.

Deși apărarea teritoriului este mai ușor de realizat decât menținerea pozițiilor peste graniță datorită rutelor logistice mai bune, a spus el, încă există puține sau nicio linie de apărare pregătită care să-i aștepte după retragere.

Pierderile excesive în rândul unităților ucrainene din regiunea Kursk, unde comandanții ucraineni au raportat ordine motivate politic de a menține teritoriul rusesc, în ciuda faptului că rutele logistice sunt controlate de drone rusești, au facilitat continuarea avansului forțelor rusești peste graniță.

În aceste condiții, Martiniak — al cărui batalion a luptat în regiunea Kursk — spune că apărarea teritoriului din interiorul Ucrainei a început imediat după retragerea din Sudja, în martie.

Potrivit comandantului, principala problemă a Ucrainei în apărare rămâne în mod constant lipsa efectivelor de infanterie.

S-au depus eforturi pentru o instruire îmbunătățită și concentrare pe reaprovizionarea brigăzilor existente, decât pe crearea unora noi, aproape toți infanteriștii ucraineni noi sunt mobilizați, mai degrabă decât soldați voluntari.

Între timp, pe măsură ce cerul de deasupra liniei frontului devine tot mai saturat cu drone inamice cu fiecare lună care trece, lupta infanteriei devine tot mai periculoasă și mai dificilă.

„Întăririle vin, dar trebuie să fie instruiți, să fie profesioniști și, să zicem, trebuie să aibă un soi de motivație”, a spus Martiniak.

Amenințări asupra orașului Sumî

Potențiale câștiguri teritoriale tot mai aproape de orașul Sumî ar putea aduce treptat orașul în raza de acțiune a dronelor inamice FPV, pe care forțele ruse le folosesc nu doar pentru a bloca logistica inamică, ci și pentru a face orașe întregi nelocuibile țintind vehicule civile, așa cum s-a întâmplat cu Herson, în sud.

Întrucât forțele rusești își îmbunătățesc constant raza de acțiune a dronelor lor FPV, inclusiv a celor cu fir, care nu pot fi bruiate, primele astfel de drone ar putea zbura spre Sumi poate nu peste multă vreme.

Atacurile recente, din ce în ce mai adânc în spatele liniilor ucrainene din regiunea Donețk, inclusiv asupra orașelor Sloviansk și Drujkivka, au arătat că dronele FPV pot zbura din ce în ce mai departe în spatele Ucrainei, chiar dacă linia frontului în sine nu se kișcă.

Pe parcursul anului 2025, pe fondul apropierii tot mai mari a orașului Sumî de linia frontului și al luptelor intense continue de-a lungul graniței, orașul a fost supus atacurilor, inclusiv un atac cu rachete în aprilie, care a ucis 35 de persoane și a rănit 129.

Pe 4 iunie, Rusia a atacat Sumî cu sisteme de lansare multiplă de rachete, ucigând patru persoane și rănind 28, în primul atac cu acest tip de armă documentat asupra orașului de când acesta a fost aproape înconjurat de forțele rusești la începutul invaziei la scară largă din 2022.

Pe măsură ce campania de vară din Ucraina se intensifică, regiunea Sumî e amenințată să devină un nou punct fierbinte de-a lungul liniei frontului, indiferent dacă forțele rusești își pot menține sau nu ritmul de atac.

„Adevăratul lor avantaj aici este că au o resursă militară masivă, în primul rând - una foarte mare”, a spus Martiniak, „Inamicul, ca întotdeauna, își consolidează forțele; nu stau pe loc, lucrurile sunt mereu în mișcare de partea lor și vin constant cu ceva nou.”

„Și noi, la rândul nostru, încercăm să răspundem cu aceleași abilități, aceeași experiență, aceeași capacitate; ne îndeplinim misiunile și menținem linia cu capul sus.”