Cînd am primit mailul, am crezut că este o operă anonimă, că poporul a luat-o în grija sa poetică pe Leana. Apoi, am observat că textul poartă o semnătură, Sorin Poclitaru.

Doamna Udrea si teologia

Abia aştept să te călugăreşti,
Şi să te cheme sora Mitrofana,
Să stai în mănăstire la Tismana,
Departe de ispitele lumeşti.

O să te cate oameni fel de fel,
Mai păcătoşi, mai fără de prihană,
Să te audă predicând în strană
Despre nefericitul Daniel.

Aş vrea să te învăț nişte chestiuni,
Să nu pici absolut ca musca-n ciorbă,
Că SRI-u-ascultă orice vorbă,
Adică fac filaje,nu minuni.

Ai să găseşti pe acolo,în cutii,
Nişte bănuți…să-i laşi,că nu sunt mită,
Şi-o carte cu o coperta aurită,
Nu-i Kamasutra,las-o-n bălării.

De o s-auzi ceva sunând „ding dang”,
Să-ți vezi de treburile nefăcute,
Că nu e gongul de la gala Bute,
Şi nici vreun chinezism cu Yin şi Yang.

De o să vezi în mână la muieri
O chestie mai lungă şi cam tare,
Să ştii, Lenuțo, că-i o lumânare
Ce se aprinde. N-o bagi nicăieri.

Ai grijă,când o fi să-ngenunchezi
Sub poala popii,jos,sub patrafire,
O să te-aşezi doar pentru spovedire,
Şi nici de gând n-o faci pentru ce crezi.

Cadelnița nu e medalion,
Şi nici n-o pui pe rochie, femeie,
Şi nici,cumva,nu-ți vină vreo idee
S-o ții pe braț, că nu-i Louis Vuitton.

Să nu ceri rasă din colecția Prada,
Că ăia n-au,din cânepă, nimic,
Iar dacă vezi prin preajmă vreun pitic,
E Boc,că nu eşti Albă ca Zăpada.

Să ştii că DNA-ul nu-i de post,
Nu pune botul fi’ncă faci păcate,
Întreabă-l pe Cocoş, că-ți spune toate,
Sau pe Băsescu…doar că el n-a fost.

În rest, să fugi de al Satanei foc,
Să-ți laşi perciuni şi barbă şi mustață,
Renunță la ideile de hoață,
Şi poate-ajungi preasfânta Papa-ncioc.

SURSA/Sorinpoclitaru.ro