După mii de ani, misterul sursei fluviului Nil nu pare să fi fost deslușit pe deplin. Originea apelor Nilului, care i-a fascinat pe egiptenii antici, continuă chiar și în ziua de astăzi, într-o epocă a sateliților și a cunoștințelor specifice despre geofizică, să ridice mari semne de întrebare.

Care este sursa fluviului Nil? Deși la prima vedere pare o întrebare simplă, în realitate, originea celui mai lung râu de pe Terra a derutat oamenii, timp de mii de ani. Chiar și astăzi, într-o epocă a sateliților și a unor ample cunoștințe geofizice, enigma romantică a sursei Nilului nu este încă atât de simplă pe cât s-ar putea presupune.

Răspunsul simplu este că fluviul Nil are două surse principale: Nilul Albastru din Etiopia – care contribuie cu două treimi din toată deversarea Nilului – precum și Nilul Alb din Marile Lacuri africane și nu numai. Cu toate acestea, dacă facem câțiva pași înapoi în istorie, vom vedea că lucrurile devin neclare, potrivit IFL Science.

Vechii romani aveau proverbul „Nili caput quaerere”, care înseamnă „a căuta capul Nilului”. Expresia era folosită pentru a descrie un efort nebun, o luptă pentru imposibil sau aproape imposibil.

Primii exploratori ai Nilului

Romanii au încercat să găsească sursa Nilului într-o misiune lansată de împăratul Nero, în anii 60-61 d.Hr. Cu ajutorul ghizilor etiopieni, un mic grup de gărzi personale ai împăratului s-au îndreptat prin Africa de-a lungul Nilului, spre necunoscut.

Nu este clar unde și-au încheiat investigația, deși se spune că au ajuns la un corp important de apă, despre care credeau că este sursa. Unii spun că acesta a fost un defileu lângă Juba, în actualul Sudan de Sud, în timp ce alții cred că au ajuns mai la sud în Uganda, în jurul Cascadei Murchison.

Oricum, în cele din urmă nu au reușit să rezolve misterul. Nero s-a sinucis în anul 68 d.Hr., iar ulterior, s-a renunțat la căutări, după ce a fost exclusă posibilitatea invadării Africii, dincolo de Egiptul roman.

Înainte de romani, egiptenii antici erau dornici să găsească originea Nilului. Civilizația se baza pe apele sale pentru a-și iriga plantațiile și, de asemenea, le servea drept cale de transport.

Se crede că au urmărit Nilul până la Khartoum în Sudan, explicând sursa acestuia ca Nilul Albastru din Lacul Tana, Etiopia. O expediție comandată de faraonul Ptolemeu al II-lea Philadelphus, care a condus Egiptul în secolul al III-lea î.Hr., a stabilit că sursa Nilului Albastru ar putea avea originea în munții Etiopiei.

Perspectiva despre Nilul Albastru era pe drumul cel bun, dar nu există nicio dovadă că egiptenii antici au explorat vreodată cealaltă piesă cheie a acestui puzzle, Nilul Alb.

Concluzia din ziua de astăzi

Astăzi, este în mare măsură s-a convenit că Nilul are două surse: Nilul Albastru și Nilul Alb, care se întâlnesc în capitala Sudaneză Khartoum înainte de a continua spre nord, în Egipt. Nilul Albastru iese din est în Lacul Tana al Etiopiei, în timp ce Nilul Alb apare din jurul lacului Victoria ieșind la Jinja, Uganda.

Acesta este motivul pentru care Lacul Victoria, cel mai mare lac din Africa după suprafață, este adesea creditat drept sursa Nilului. Cu toate acestea, chiar și acest punct este mai complex decât pare la prima vedere. În revista Geographical în 2016, renumitul aventurier Sir Christopher Ondaatje explică faptul că Lacul Victoria însuși este un rezervor alimentat de alte râuri.

În 1996, Ondaatje s-a aventurat într-o expediție prin Africa pentru a localiza sursa râului Nil și a constatat că apele lacului Victoria se varsă în Lacul Albert. Nilul Alb nu curge direct din Lacul Albert, ci din râul Kagera și râul Semliki, care provin din Munții Ruwenzori din Republica Democrată Congo. În cele din urmă, susține el, Nilul Alb poate fi urmărit direct până la râul Kagera și râul Semliki.

„Ruwenzori sunt o sursă de apă a Nilului la fel de importantă ca și Lacul Victoria”, scrie el.

Concluzia ar fi că fluviul Nil nu are o singură origine și este alimentat printr-un sistem complex de râuri și alte corpuri de apă.