România a anunțat, prin vocea președintelui Nicușor Dan, că nu va lovi dronele și rachetele rusești deasupra Ucrainei, așa cum a solicitat președintele Zelenski. Polonia e, în acest moment, singura țară care ia în calcul această variantă. Politologul Vlad Borțun, de la Universitatea Oxford, și generalul (r) Virgil Bălăceanu explică, pentru „Adevărul”, care ar fi soluțiile.

Ucraina cere insistent, încă de la începutul războiului cu Rusia, ca NATO să doboare rachetele și dronele lansate de ruși spre țintele de pe teritoriul său. Până acum, președintele Volodimir Zelenski s-a lovit de refuzul aliaților, care nu riscă război cu o Rusie nucleară.

Cu toate acestea, recent, Polonia a transmis un semnal că lucrurile s-ar putea schimba. După episodul dronelor rusești lansate asupra țării sale, ministrul de Externe polonez, Radoslaw Sikorski, a sugerat că statele NATO ar trebui să ia în considerare impunerea unei zone de interdicţie aeriană deasupra Ucrainei. Impunea unei zone de interdicție aeriană, adică o zonă no-fly deasupra Ucrainei, ar însemna doborârea dronelor ce prezintă un potențial pericol pentru Polonia.

„Dacă Ucraina ne-ar cere să le doborâm deasupra teritoriului său, acest lucru ar fi avantajos pentru noi. Dacă mă întrebaţi personal, ar trebui să luăm în considerare această posibilitate”, a spus Sikorski.

Aceasta nu a fost singura declarație a lui Sikorski la care partenerii occidentali nu au marșat. Recent, la reuniunea anuală Yalta European Strategy, organizată la Kiev de Fundația Viktor Pinciuk, ministrul polonez a afirmat că garanțiile de securitate pentru Ucraina sunt lipsite de credibilitate în absența unei voințe reale din partea Occidentului de a intra într-un război direct cu Rusia.

„Ucraina are deja garanții de securitate din Memorandumul de la Budapesta. Dacă ar fi adoptate altele noi, mai explicite, ele tot nu ar funcționa. O garanție înseamnă că, dacă un stat este atacat, cineva va porni un război pentru a-l apăra. Cine dorește să lupte cu Rusia poate începe și acum, dar nu văd doritori”, a spus Sikorski, citat de publicația ucraineană European Pravda.

Reacție virulentă de la Moscova

Rusia nu a pierdut ocazia să răspundă. Prin vocea fostului președinte Dmitri Medvedev, rușii au avertizat că ar considera drept o declaraţie de război instituirea de către NATO a unei zone no fly și doborârea dronelor și rachetelor rusești deasupra Ucrainei.

„Implementarea ideii provocatoare a Kievului şi a altor idioţi de a crea o zonă de interdicţie aeriană deasupra Ucrainei şi autorizarea ţărilor NATO să ne doboare dronele vor însemna un singur lucru: războiul NATO cu Rusia”, a amenințat Medvedev, potrivit Agerpres.

România, la fel ca și celelalte state NATO, nu este dispusă să riște un conflict militar cu Federația Rusă. Președintele Nicușor Dan a declarat recent că România nu ia în calcul, în acest moment, să lovească dronele și rachetele rusești deasupra Ucrainei. Șeful statului consideră că acest lucru ar putea să echivaleze cu angajarea României în războiul din Ucraina. Cum România nu este atacată de Federația Rusă, celebrul articol 5 al NATO nu ar putea fi activat, iar țara noastră ar trebui să se decurce singură într-un război care nu îi aparține, au avertizat cei mai mulți dintre experții cu care s-a consultat Nicușor Dan. Totuși, Nicușor Dan a lăsat de înțeles că dacă s-ar lua o astfel de decizie la nivelul întregii Alianțe Nord-Atlantice, România ar acționa alături de aliații săi.

„Am avut discuţii incipiente pe subiectul acesta cu oameni din aparatul naţional de stat, consilieri, oameni din Armată, specialişti de politică externă. Pentru moment - mai degrabă nu. Dar, în funcţie de evoluţia lucrurilor, putem să reconsiderăm. (...) Sunt uzanţe internaționale despre ce înseamnă să fii într-un conflict sau nu. Şi pe subiectul acesta, pe nişte interpretări majoritare, a face asta înseamnă cumva a te angaja în conflict”, a precizat Nicuşor Dan, la Antena 3.

Recomandarea unui expert de la Universitatea Oxford

„Adevărul” a discutat acest subiect cu politologul Vlad Borțun, cercetător la Universitatea Oxford, și cu generalul (r) Virgil Bălăceanu.

Vlad Borțun merge pe mâna lui Nicușor Dan în această situație și spune că, în cazul în care România ar decide să doboare dronele rusești din Ucraina, riscurile ar fi prea mari.

„Ar fi, cu siguranță, un risc și o escaladare a tensiunilor pe care nu ni le putem permite. Faptul că niciun alt stat membru NATO în afară de Polonia nu a cerut o astfel de măsură e suficient de edificator în acest sens. Nu are niciun sens pentru România să se arunce, practic, în bătaia focului. Interesul României este să aplaneze riscul unei agresiuni rusești, nu să-l alimenteze”, susține Vlad Borțun.

Generalul (r) Virgil Bălăceanu, cel care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Est, nuanțează. În opinia sa, Armata Română ar putea doborî încă din Ucraina dronele rusești care pun în pericol România. Problema ar fi, spune generalul, că trebuie stabilit exact care drone ar putea periclita România și doar acelea ar trebui lovite.

Există o soluție doar pentru dronele ce ne pot viza

„Cred că polonezii se gândesc la toate măsurile pe care ar trebui să le ia pentru protecția spațiului aerian. Urmarea, i-am spus eu, operația de testare și dezinformare Gerbera. Majoritatea, dacă nu toate rachetele pătrunse neautorizat în spațiu aerian al Poloniei, au fost de tipul acesta, drone momeală. Și atunci, din punct de vedere tehnic, este mai greu să te aperi din punct de vedere al apărării antiaeriene. În această situație, din punct de vedere tehnic ar fi vorba despre o zonă de interdicție aeriană care s-ar extinde doar pe un spațiu în care rachetele sau dronele rusești ar avea o traiectorie periculoasă pentru noi, pe care o determinăm prin sistemele proprii, și aici vorbesc de cele naționale și ale NATO de cercetare, supraveghere, avertizare timpurie. Deci am lovi drona respectivă doar în momentul în care ar exista informații clare că s-ar îndrepta spre spațiul nostru aerian”, explică generalul.

O misiune complicată

El admite că este complicat de stabilit cu exactitate care drone și rachete ar putea ajunge în spațiul aerian al României sau al Poloniei. Totuși, acest lucru este plauzibil. Pe de altă parte, generalul atrage atenția că doar dronele și rachetele ce riscă să ajungă în spațiul nostru aerian pot fi doborâte fără a risca un conflict cu Rusia. În caz contrar, România ar putea fi privită ca o țară cobeligerantă.

„Este adevărat că este o problemă tehnică complexă, dar nu insurmontabilă. Așa am putea să executăm nimicirea acestor drone, fie în mod kinetic, fie prin mijloace electronice, prin bruiaj, înainte de a ajunge în spațiul nostru aerian pe timpul unei traiectorii predeterminate, în spațiu aerian al Ucrainei. Altcumva ar fi o asumare a apărării antiaeriene și antidronă pe o adâncime mai mare care să protejeze inclusiv localitățile, facilitățile și infrastructura militară a Ucrainei, iar lucrurile s-ar complica”, explică generalul.

În principiu, traiectoria dronelor poate fi identificată încă de la câteva sute de kilometri distanță. Astfel, dronele rusești pot fi observate încă de când se află în zona Insulei Șerpilor și pot fi urmărite, iar traiectoria lor ar putea fi calculată cu precizie.

Teoretic, dacă se va decide acest lucru, România ar acționa doar asupra rachetelor și a dronelor ce vizează porturile dunărene de la granița cu Ucraina. Și aici există un „dar”. Lovite ar fi doar acelea care riscă să devină un pericol pentru România și să pătrundă în spațiul nostru aerian.

„Pentru noi o zonă limitată parțială de interdicție aeriană împotriva dronelor rusești ar fi spațiul aerian al Ucrainei din zona porturilor dunărene, dar numai pentru rachetele și dronele ce riscă să intre în spațiul nostru aerian”, subliniază generalul Bălăceanu.

Soluția pentru dronele ce pot fi deviate spre România

O altă problemă care ar fi de luat în calcul este cea a dronelor care sunt lovite de apărarea antiaeriană ucraineană și pot să cadă în spațiul românesc sau polonez, așa cum s-a întâmplat nu o dată. Și în acest caz există, în principiu, soluții.

„Aici se poate colabora foarte bine cu ucrainenii pentru că ei le văd electronic. Ei văd optic în mod sigur atunci când o dronă nu mai are zborul obișnuit, are un zbor care nu respectă traiectoria inițială pentru că ei au acționat asupra acestor drone. Pentru că unele drone fie sunt lovite kinetic, dar încă își păstrează portabilitatea în aer, fie că s-a acționat electronic asupra sistemului de dirijare. Și sigur că e posibil ca ele să ajungă în spațiu nostru aerian, iar aici este o misiune națională, eventual și în context NATO, de nimicire a acestor drone, pentru că ele își păstrează explozibilul și reprezintă un pericol real pentru cetățenii noștri. Există și altfel de drone, cele pe care le folosesc rușii pentru așa-numitele incursiuni de testare. Acestea nu sunt periculoase, în sensul că ele nu rămân prea mult în spațiul aerian și nu urmăresc lovirea unui obiectiv, iar în majoritatea cazurilor, dacă nu în totalitate, nu au explozibil. Acestea fie sunt drone momeală, fie că au o aparatură adecvată pentru obținerea de informație”, adaugă generalul.

O problemă fără rezolvare

Discuțiile privind o zonă de interdicţie aeriană ucraineană au apărut imediat după ce Federația Rusă a atacat Ucraina, în 2022. Problema a fost discutată în mai multe rânduri la nivelul NATO. Administraţiei Biden a refuzat însă de fiecare dată solicitările Ucrainei de teama unui conflict militar deschis cu o Rusie care deține armament nuclear. Nici celelalte state NATO nu au manifestat deschidere față de cererile lui Volodimir Zelenski.

Șeful statului ucrainean a încercat să-i convingă pe aliați să procedeze exact ca în momentul în care Israel a fost atacat de Iran, iar SUA, Marea Britanie și Franța au doborât o parte din rachetele și dronele lansate de regimul de la Teheran. Explicația oficială a fost că, spre deosebire de Iran, care nu deține arme nucleare, Federația Rusă ar putea declanșa un război nuclear, dacă s-ar simți încolțită. În plus, chiar și un război convențional NATO - Rusia ar fi greu de dus și ar însemna victime numeroase de ambele părți. În condițiile în care niciuna dintre părți nu a dorit să escaladeze, războiul a rămas localizat în Ucraina.