Bucătăria tradițională moldovenească, deși arhaică și rurală, este un adevărat izvor de bunătăți și delicatese extrem de rafinate și delicioase. O parte dintre aceste rețete s-au pierdut de-a lungul timpului și se mai păstrează doar la sate, fiind gătite de femeile în vârstă.

Chisăliță moldovenească FOTO arhivă

Bucătăria românească tradițională este un adevărat melanj de influențe și importuri adaptate și reinventate cu o ingeniozitate ieșită din comun, transformate în bunătăți originale care îți lasă gura apă. considerată rurală, robustă, sățioasă, gastronomia moldoveneasca poate uimi prin rafinament și îndrăzneală. Din moși strămoși, pe ambele maluri ale Prutului și ceva mai jos către ținuturile Bahluiului, au luat naștere câteva rețete deosebite care astăzi se prepara tot mai rar. Glorioasa lor amintire dacă se mai păstrează în unele gospodǎrii, așteptând să fie redescoperite și readuse la viață.

Un festival de arome într-o delicatesă de pe ambele maluri ale Prutului

Cine mai știe ce este o „jiandră” sau „geandră” țărănească? Cei mai mulți dintre noi nici măcar nu am auzit de o asemenea denumire. Jiandra țărănească este un preparat culinar care seamănă cu o omletă țărănească, dar mult mai delicios și mai complex. Se prepară în special în Republica Moldova, în zonele sale nordice, dar poate fi întâlnită în diferite variante și denumiri și de cealaltă parte a malurilor Prutului, prin județele românești de la capătul țării. Jiandra este o mâncare sățioasă pentru masa de prânz. Se face ușor și rapid, dacă ai ingredientele potrivite. În primul rând, se folosește aproape jumătate de kilogram de carne de porc, pulpă cu grăsime, dar și ceva cotlet afumat, dacă ne cade în mână.

Carnea se pune la undit în grăsime de pasăre în ceaunul bine încins (putem folosi și tigaia cu ulei de floarea soarelui). Peste carnea rumenită se aruncă rapid o ceapă tăiată mărunt și trei căței de usturoi zdrobiți. Se amestecă bine și se continuă undirea până când ceapa devine translucidă (nu arsă). În același timp, facem o mămăligă moale, celebrul „cir” moldovenesc. După ce am fiert bine „cirul” luăm două pahare de mămăligă moale și turnăm peste carne și ceapă. Amestecăm bine să se omogenizeze. Ne mișcăm repede, batem patru ouă și le răsturnăm peste compoziția anterioară. Amestecăm bine cu brânză de oaie, o mai lăsăm la gătit cinci minute acoperitǎ cu un capac, după care o răsturnam în farfurii, adăugăm verdeață deasupra si e gata de consumat. În județele din nordul României, asemănător jiandrei este un fel de „scrob”, adică ouă bătute în care se pun jumeri sau piept de porc călit cu ceapă, dar și brânză de oaie din belșug.

O savoare moldovenească ce poate fi desert sau ciorbǎ

Un alt preparat moldovenesc inedit este chisăliță de corcodușe, care poate fi considerat supǎ sau desert. Este servit mai ales la prânz, în zilele călduroase de vară. Chisăliță este un cuvânt de origine slavă și înseamnă acru. În estul României se prepară cu din corcodușe coapte.

Se folosește aproximativ jumătate de kilogram de corcodușe. Fructele se spală, se scot sâmburii și se fierb cam un sfert de oră, până se înmoaie. Apoi se adaugă patru linguri de zahăr și se continuă fierberea încă 10 minute până se mai îngroașă compoziția. Se dă de pe foc și se lasă la răcit. Se servește cu mămăligă rece, ceva mai vârtoasă. Există variante de chisăliță cu prune, la care se adaugă puțin mălai. Alte variante sunt mai lichide sau ca în Republica Moldova, cu multe corcodușe verzi.

Desertul de poveste de pe tărâmuri moldovenești

Delicatese servite după masă sau seara cu un pahar de lapte cald sunt plăcintele învârtite cu sfleclă de zahăr . Se face un aluat din făină, sare, drojdie, ulei și zahăr. Aluatul trebuie să fie gros și se frământă timp de un sfert de ceas până devine elastic.

Placinta cu sfecla si nuca FOTO bunica.md

După aceea se lasă la dospit trei sferturi de oră, timp în care compoziția crește. În timpul ce aluatul dospește ne apucăm de umplutură. Spălăm și curățăm sfecla, o dăm prin răzătoare și o punem la călit în puțin ulei. După ce se caramelizează se adaugă și nuca. Se mai călesc împreună vreo 10 minute. Se adaugă și zahăr dacă mai este nevoie. Umplutura se lasă să se răcească. După ce aluatul a crescut, se iau bucăți din el și se fac bile. Se lasă la odihnit zece minute sub un prosop, iar ulterior se întind cu sucitorul. Fiecare foaie (trebuie să fie foi subțiri) se unge cu ulei și apoi se întinde în formă de dreptunghi. Se pune umplutura pe aproximativ două treimi din suprafața foii și se rulează. Apoi rulourile se dau la cuptorul încins pentru trei sferturi de oră. După ce se scot sunt presărate cu Mac şi lăsate la răcit sub un prosop.