Descoperire „neobișnuită”: Cutremurul Cascadia poate activa falia San Andreas
Un scenariu seismic de coșmar, care ar implica o reacție în lanț devastatoare, a devenit o posibilitate mai concretă după o nouă descoperire științifică. Un studiu recent sugerează că un cutremur masiv de magnitudine 9 pe zona de subducție Cascadia, supranumit „The Big One”, ar putea declanșa un al doilea seism major pe falia San Andreas din California, amenințând o bună parte a coastei de Vest a Statelor Unite.
O nouă analiză a sedimentelor marine a relevat o legătură neașteptată între două dintre cele mai periculoase sisteme de falii din Statele Unite. Oamenii de știință au găsit dovezi că falia de subducție Cascadia și falia San Andreas ar fi activat aproape simultan în trecut, ridicând posibilitatea unei reacții în lanț cu un impact catastrofal.
Descoperirea, publicată în revista Geosphere, sugerează că un eveniment seismic de tip „megathrust” în Cascadia – un cutremur de magnitudine 9, capabil să devasteze nord-vestul Pacificului – ar putea fi urmat rapid de un alt cutremur major pe falia San Andreas din California.
Dr. Chris Goldfinger, paleoseismolog la Universitatea de Stat din Oregon și coautor al studiului, a subliniat gravitatea unui astfel de scenariu.
„Este greu de exagerat cum ar arăta un cutremur de magnitudine 9 în nord-vestul Pacificului. Iar posibilitatea ca acesta să fie urmat de un cutremur pe falia San Andreas ține deja de domeniul filmelor”, a declarat Goldfinger pentru Societatea Geologică a Americii.
Un cutremur de magnitudine 9 în Cascadia ar provoca, de unul singur, o catastrofă fără precedent, cu trepidații violente, tsunamiuri devastatoare și alunecări de teren masive de-a lungul întregii coaste a Pacificului. Noile date indică faptul că zona Californiei ar putea avea foarte puțin timp la dispoziție pentru a se reface înainte ca un al doilea dezastru să lovească.
Autostradă crăpată în urma unui cutremur în California/FOTO:Arhiva
O descoperire neașteptată, rodul unei erori
În mod ironic, această descoperire crucială se datorează unei greșeli. În 1999, în timpul unei expediții de cercetare menite să colecteze sedimente de pe fundul oceanului pentru a reconstitui istoricul cutremurelor din Cascadia, un doctorand a introdus din eroare o latitudine incorectă. Astfel, nava de cercetare a deviat cu aproximativ 90 de kilometri mai la sud, ajungând într-o zonă aflată sub influența faliei San Andreas.
„Am ajuns în nordul Californiei”, și-a amintit Goldfinger. „Când m-am trezit, eram destul de nervos. Dar, din moment ce eram deja acolo, mi-am spus: «Bine, hai să extragem o probă și de aici».”
Această deviere neintenționată a scos la iveală ceva cu totul neașteptat. O probă de sedimente prelevată din canionul Noyo, lângă Fort Bragg, conținea perechi repetate de depuneri lăsate în urmă de alunecări de teren subacvatice. Acest model neobișnuit de straturi „pereche” a fost observat și în mostrele colectate din zona Cascadia, în loc de straturile singulare pe care oamenii de știință le observă în mod normal.
„Erau aceste evenimente duble, groase și nisipoase, cu un element cu granulație fină, iar deasupra lui un strat nisipos cu granulație foarte grosieră. Pur și simplu nu ne venea să credem”, a explicat Goldfinger.
Două cutremure, la un interval de timp foarte scurt
Datarea prin radiocarbon a arătat că multe dintre aceste perechi de straturi s-au format aproape simultan. După eliminarea altor explicații posibile, echipa de cercetători a concluzionat că primul strat de depuneri a înregistrat probabil un cutremur major de tip megathrust în Cascadia, iar cel de-al doilea a fost cauzat, cel mai probabil, de o mișcare pe falia San Andreas.
„Mi s-a aprins un bec în minte”, a relatat Goldfinger. „Ce-ar fi dacă Cascadia s-ar rupe... iar apoi, la un anumit interval de timp, s-ar rupe și San Andreas?”
Cercetătorii nu pot preciza exact cât timp a trecut între cele două evenimente, însă unele dovezi sugerează că ar fi putut fi vorba de un interval de doar câteva minute sau ore.
Impactul major al unui scenariu cu două seisme
Zona de subducție Cascadia, care se întinde de-a lungul coastelor statelor americane Washington și Oregon și ale provinciei canadiene Columbia Britanică, este considerată capabilă să producă unul dintre cele mai puternice cutremure posibile, cu magnitudini de aproximativ 9. Un astfel de seism ar putea provoca mișcări seismice intense, tsunami de mari dimensiuni și numeroase alunecări de teren de-a lungul coastei Pacificului.
Dacă ipoteza prezentată în noul studiu se confirmă, California s-ar putea confrunta cu un al doilea dezastru major înainte ca autoritățile să reușească să răspundă efectelor primului.
Prudență și cercetări suplimentare
Chris Goldfinger, autorul principal al studiului, afirmă că această descoperire nu înseamnă că un astfel de scenariu este inevitabil, însă reprezintă o ipoteză solidă care merită analizată în planificarea riscurilor seismice.
Cercetătorul a mărturisit că rezultatele studiului i-au influențat chiar și propriile planuri de urgență. El a declarat că, dacă s-ar afla în zona Golfului San Francisco în momentul producerii unui cutremur major în Cascadia, ar lua în calcul deplasarea spre est, considerând că există un risc semnificativ ca falia San Andreas să fie activată ulterior.
Autorii subliniază însă că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma pe deplin relația dintre cele două sisteme tectonice și pentru a înțelege mai bine mecanismele care ar putea lega producerea unor astfel de evenimente catastrofale.
Explorează subiectele:
