Descoperire uluitoare despre cel mai mare T-Rex găsit vreodată. Ce spun cercetătorii despre vasele de sânge ale dinozaurului

În ciuda deceniilor de eforturi, oamenii de știință nu au reușit niciodată să recupereze ADN-ul dinozaurilor. Majoritatea cercetărilor paleontologice de astăzi se concentrează încă pe căutarea urmelor de material organic original în fosile, însă ADN-ul nu a supraviețuit trecerii timpului.

O mare parte din ceea ce știm despre dinozauri provine din oasele și dinții fosilizați. Aceste rămășițe durabile se conservă bine, dar oferă doar informații limitate despre cum au trăit, de fapt, aceste animale, scrie sciencedaily.com .

Țesuturile moi, pe de altă parte, pot dezvălui mult mai multe. Aceste materiale fosilizate rare includ mușchi și ligamente, pigmenți sau chiar piele (cum ar fi solzii sau penele). Ele oferă indicii importante despre aspect, mișcare și comportament.

Un alt tip de țesut moale, uneori conservat în interiorul oaselor, îl reprezintă vasele de sânge. Echipa de cercetare a identificat vase de sânge conservate într-o fosilă de Tyrannosaurus rex, iar descoperirile au fost publicate recent în Scientific Reports.

Cel mai mare T-Rex găsit vreodată

Vasele conservate analizate de echipa de cercetători provin de la un exemplar extraordinar cunoscut sub numele de Scotty. Adăpostit la Muzeul Regal Saskatchewan din Canada, Scotty este cel mai mare T. rex descoperit vreodată și unul dintre cele mai complete.

Dovezile sugerează că Scotty a trăit o viață dificilă acum aproximativ 66 de milioane de ani. Multe dintre oasele sale prezintă semne de rănire, posibil în urma unei lupte cu un alt dinozaur sau din cauza unei boli. O coastă iese în evidență, prezentând o fractură mare care se vindecase doar parțial.

Când oasele sunt deteriorate, organismul crește activitatea vaselor de sânge din zona afectată pentru a sprijini vindecarea. Structurile pe care le-au observat cercetătorii în coasta lui Scotty par să facă parte din acest proces, formând o rețea densă de vase mineralizate, pe care am reconstruit-o folosind modele 3D.

Imagistica avansată dezvăluie structuri ascunse

Studierea interiorului oaselor fosile prezintă două provocări majore. În primul rând, cercetătorii trebuie să privească în interior fără a deteriora specimenul. În al doilea rând, oasele fosilizate sunt extrem de dense, deoarece mineralele au înlocuit materialul organic original de-a lungul a milioane de ani.

Inițial, cercetătorii au luat în considerare utilizarea unei scanări de tomografie computerizată (CT), similară cu cele utilizate în medicină. Deși această metodă este nedistructivă, scanerele CT standard nu pot penetra structura densă a fosilelor mari.

Ulterior, cercetătorii au apelat la lumina sincrotronică, o formă puternică de raze X de mare intensitate, produse în instalații specializate de accelerare a particulelor. Această tehnică le-a permis să vizualizeze, cu o claritate remarcabilă, mici caracteristici interne, cum ar fi vasele de sânge.

Imagistica sincrotronică a permis, de asemenea, analiza compoziției chimice a structurilor. Vasele au fost conservate ca mulaje mineralizate bogate în fier, ceea ce reprezintă un proces comun de fosilizare.

Ce dezvăluie vasele de sânge despre viața dinozaurilor

Fractura parțial vindecată din coasta lui Scotty oferă o oportunitate rară de a studia modul în care un T. rex și-a revenit după o rană. Prin examinarea vaselor de sânge conservate, cercetătorii pot obține informații despre procesele de vindecare și strategiile de supraviețuire la dinozaurii prădători mari.

Descoperirile ar putea ghida și viitoarele cercetări asupra fosilelor. Oasele care prezintă semne de leziuni sau boli ar putea avea o probabilitate mai mare de a conserva vasele de sânge sau alte țesuturi moi, ceea ce îi ajută pe oamenii de știință să identifice specimene promițătoare.

Prin combinarea fizicii, paleontologiei și tehnologiilor avansate de imagistică, cercetătorii încep să descopere detalii despre biologia dinozaurilo r care odinioară erau considerate imposibil de studiat.