Specialiștii în fizică cuantică au făcut o descoperire surprinzătoare care arată că timpul nu este unidirecțional. Cercetările lor sugerează el poate poate curge și în trecut.

Timpul poate curge în două direcții, sugerează rezultatele cercetării. FOTO Shutterstock

O echipă de cercetare de la Universitatea din Surrey (în sud-estul Anglie), a descoperit, folosind fizica cuantică, că timpul poate curge în mod egal în ambele direcții, fără nicio diferență între trecut și viitor, scrie Corriere.it .

Relația noastră cu timpul a fost întotdeauna puțin ciudată. Simțim mereu că el curge, dar nu putem fi niciodată de acord cu privire la cum, mai repede, mai încet, precum un râu care se mișcă de la amintirile trecutului la incertitudinile și așteptările viitorului.

Experiențele cotidiene confirmă acest lucru: un pahar care cade și se sparge, de exemplu, nu poate fi pus la loc în forma lui intactă. Altfel spus, întotdeauna am fost tentați să credem că există o „săgeată a timpului” cu o direcție foarte precisă și că este o caracteristică fundamentală a naturii.

Ce spune fizica?

Legile fizicii nu indică existența unei singure direcții a timpului și atunci, care este motivul acestei percepții diferite a noastră, de ce timpul pare să curgă doar înainte?

Aceasta este una dintre întrebările la care a încercat să răspundă echipa de cercetători de la Universitatea din Surrey, din Marea Britanie, din care a făcut parte și italianul Andrea Rocco.

Potrivit Nature's Scientific Reports, care a publicat rezultatele cercetării, oamenii de știință s-au concentrat pe problema săgeții timpului în sistemele cuantice, acea lume subatomică complexă care răspunde la legile mecanicii cuantice și care este încă în mare măsură învăluită în mister.

În general, se crede că interacțiunea unui sistem cuantic cu mediul său are ca rezultat inevitabil o pierdere de informații despre timp, generând astfel o direcție temporală preferată. Dar prin aplicarea unor modele matematice specifice, cercetătorii au observat că pierderea de informații are loc în ambele direcții, înapoi în timp și înainte, sugerând că, cel puțin la nivel cuantic, timpul ar putea să nu aibă doar o direcție, ci două direcții opuse .

Altfel spus, săgeata timpului apare doar atunci când avem în vedere sisteme specifice, caracterizate prin condiții de plecare la fel de specifice și într-o anumită interacțiune cu mediul. Un exemplu este viteza luminii în vid, care rămâne întotdeauna aceeași chiar și atunci când punctul de vedere al observatorului se schimbă.

Un alt exemplu este sarcina electrică pe care o are un electron, care nu variază în funcție de experiment.

Echipa de cercetare a demonstrat, de asemenea, modul în care ecuațiile care stau la baza mecanicii cuantice (ecuațiile Pauli , Lindbland și Langevin) și care, prin urmare, descriu lumea subatomică, sunt simetrice în raport cu timpul, permițând astfel sistemului să evolueze atât înainte, cât și înapoi în timp, fără a-și pierde validitatea fizică.

De ce e importantă descoperirea că timpul ar putea curge în două direcții

Rezultatele cercetării echipei de la Universitatea din Surrey sunt cu siguranță fascinante, însă rămâne de văzut cât de larg poate fi unghiul lor de aplicare, scrie sursa citată.

Rămâne de văzut, așadar, dacă aceste descoperiri se vor pute aplica și în lumea macroscopică, unde domnește a doua lege a termodinamicii, conform căreia nivelul entropiei este sortit să crească în timp.

Cercetătorii speră ca, astfel, să înțeleagă dacă și Universul se mișcă în două direcții temporale opuse: dacă da, călătoria noastră prin cosmos ar fi pe jumătate finalizată.