Destinul tragic al labradorilor Ceaușeștilor: Au refuzat hrana după execuția stăpânilor
Povestea labradorilor Corbu și Șarona, animalele de companie ale soților Nicolae și Elena Ceaușescu, scoate la iveală o fațetă mai puțin cunoscută a dictatorului, marcată de un atașament profund față de aceste creaturi. Destinul lor a fost tragic legat de căderea regimului comunist în decembrie 1989, câinii refuzând orice hrană din partea altcuiva după executarea stăpânilor, un gest de loialitate care le-a adus, în cele din urmă, sfârșitul. Viața lor privilegiată, cu biscuiți englezești aduși prin poșta diplomatică, a contrastat puternic cu finalul dramatic.
Nicolae Ceaușescu, adesea perceput prin prisma regimului său autoritar, a avut și o latură mai personală, mai puțin cunoscută publicului: un atașament profund față de animalele sale de companie. Labradorii Corbu și Șarona, celebri după evenimentele din decembrie 1989, au ajuns în atenția publică odată cu prăbușirea regimului comunist, povestea lor reflectând simbolic sfârșitul unei epoci. Relatările ulterioare au scos la iveală detalii despre originea, viața lor privilegiată și sfârșitul tragic.
Corbu, un labrador de culoare neagră, a fost un cadou diplomatic primit de Nicolae Ceaușescu în 1978, în timpul unei vizite oficiale în Marea Britanie. Donatorul a fost David Steel, pe atunci lider al Partidului Liberal Britanic. Se spune că numele câinelui a fost inspirat de blana sa întunecată. Ulterior, cu aceeași ocazie, Regina Elisabeta a II-a i-a oferit cuplului Ceaușescu pe Șarona, cel de-al doilea labrador, alături de doi păuni. Astfel, cei doi câini au intrat în posesia liderului comunist ca daruri de înaltă oficialitate britanică.
Câinii cuplului Ceaușescu erau hrăniți cu biscuiți englezești
Mărturii din epocă indică o afecțiune considerabilă a lui Nicolae Ceaușescu față de cei doi labradori. Dictatorul avea obiceiul să îi hrănească personal cu biscuiți englezești, aduși special în țară prin intermediul poștei diplomatice. Atașamentul era atât de pronunțat încât Ceaușescu a dispus ca animalele să îl însoțească în fiecare deplasare sau la vilele de protocol, fiind prezenți chiar și la întâlniri importante, unde stăteau adesea la picioarele fotoliului său.
O anecdotă din biografia lui Malte Olschewski subliniază și mai mult rolul neobișnuit al câinilor în viața dictatorului. Ceaușescu le cerea, în glumă, colaboratorilor săi să i se adreseze câinelui cu apelativul „Tovarășe Corbu”. Acest comportament, sugerând un statut aproape oficial al animalului, provoca disconfort printre apropiați și era considerat o ciudățenie, însă arăta importanța pe care o aveau Corbu și Șarona pentru liderul comunist.
Cum au murit câinii cuplului Ceaușescu
Însă, soarta labradorilor s-a schimbat dramatic după evenimentele din decembrie 1989. Odată cu fuga și executarea soților Ceaușescu, câinii au fost abandonați la Palatul Snagov. În mijlocul haosului și al dezorganizării, fără stăpânii care le asigurau o îngrijire specială, Corbu și Șarona au rămas în grija personalului rămas. Florin Marinescu, una dintre gărzile de corp ale lui Ceaușescu, a povestit că labradorii au refuzat categoric să se hrănească din mâna altcuiva.
„Au murit de foame. Nu mâncau decât din mâna lui Nicolae. Nu am reușit să-i facem să mai pună gura pe mâncare”, a declarat Marinescu.
Starea lor de sănătate s-a deteriorat rapid, neputând să se adapteze la dispariția bruscă a stăpânului și refuzând orice altă sursă de hrană. Astfel, Corbu și Șarona au murit la scurt timp după Revoluție, sfârșitul lor tragic devenind un episod secundar, dar simbolic, al prăbușirii vechiului regim.
Explorează subiectele:
