Dezbatere aprinsă pe tema divulgării salariului la recrutare. Ce spun angajatorii și angajații. „Să lucrezi pe gratis, dacă se poate”

Tema comunicării salariului la recrutare a stârnit dezbateri aprinse în mediul online, recrutorii încercând să explice că „nu toate companiile sunt niște monștri”, ci e vorba de strategie. „Dar aveți pretenția ca un potențial candidat să vă spună și ce a mâncat ieri la prânz”, au replicat angajații.

Angajatorii sunt obligați, din iunie 2026, să anunțe ce salariu oferă FOTo: Shutterstock

Se dă o întrebare - Ce părere aveți despre angajatorii care refuză să spună bugetul salarial pentru un post? – la care se adună peste 150 de comentarii. Postarea determină în cele din urmă o alta, în care un recrutor explică în detaliu „de ce nu divulgă nimeni salariul”, iar de aici se pornește o adevărată furtună de comentarii furioase la adresa angajatorilor.

Discuția de pe platforma Reddit nu este deloc întâmplătoare, ci de la o directivă a UE, Directiva Europeană (UE) 2023/970 privind transparența salarială, adoptată în 2023 cu scopul de a combate discriminarea între femei și bărbați și decalajele de remunerare, obligând toate statele membre să integreze directiva în legislația proprie până la 7 iunie 2026.

România a lansat în transparență , prin Ministerul Muncii, la finele lunii martie 2026, un proiect de lege privind transparența salarială. Potrivit acestuia, regulile procesului de selecție a angajaților se modifică radical, angajatorii fiind obligați să menționeze în anunțul de angajare (sau să transmită în scris, înainte de primul interviu) salariul inițial fix sau intervalul salarial. De asemenea, recrutorilor li se interzice să întrebe candidații ce salariu au avut la locurile de muncă anterioare. Salariul propus, pe de altă parte, trebuie să țină cont de competențe obiective, astfel încercându-se eliminarea discriminărilor salariale între femei și bărbați. Mai mult, din luna iunie a anului 2027 firmele ar trebui să publice diferențele de salarizare dintre femei și bărbați. Ce ar mai trebui să facă recrutorul este să-l informeze pe candidat cu privire la contractul colectiv de muncă valabil în companie.

Companiile vor afișa un interval salarial foarte larg, achitându-se astfel de sarcina impusă legal (când proiectul va deveni lege), așa că lucrurile nu se vor schimba semnificativ, opinează angajații. Alții, în schimb, sunt de părere că în acest caz cei mai mulți candidați își vor calibra solicitările spre limita maximă, astfel că firmele vor fi nevoite în cele din urmă să-și ajusteze oferta afișată.

De ce nu-și divulgă firmele salariile – explicații detaliate

Dezbaterea amplă a pornit de la explicațiile unui recrutor cu privire la motivele pentru care companiile nu afișează salariul la recrutare.

„Nu toate companiile sunt niște monștri care stau noaptea să comploteze cum să vă fure bonurile de masă. De multe ori, motivele pentru care nu „aruncăm” cu cifrele de la primul salut sunt de natură strategică și organizațională, nu neapărat malițioasă”, a explicat specialistul de la HR. A detaliat chiar patru motive, fiecare dintre acestea fiind ulterior demontate de oameni care au aplicat la un moment dat în viața profesională pentru un job.

„Căutăm valoarea, nu doar o piesă în puzzle”, explică recrutorul, continuând cu două exemple practice.

„De multe ori, noi deschidem un rol generalist, să zicem „Software Engineer” sau „Financial Analyst”. Nu știm cine va aplica (mă rog, dacă vreau neapărat Senior setez așteptările).

Dacă îmi vine un candidat care e „beton” tehnic, dar mai are de învățat pe partea de procese, îl încadrez la un anumit nivel. Dacă îmi vine cineva care îmi rezolvă problemele de arhitectură din prima zi, sunt dispusă să mut munții (și bugetele) din alte departamente ca să-i ofer un salariu de top. Dacă pun un salariu fix în anunț, risc să sperii seniorii (că e prea mic) sau să atrag mii de juniori care nu fac față (că e prea mare). Discreția ne permite să adaptăm oferta la valoarea reală a omului din fața noastră”, este explicația specialistului în resurse umane.

Doar că angajații nu sunt nici pe departe de acord. „Valoarea e pe bani, nu pe bani puțini plus 7card, bookster, abonament la sală și alte trăsnăi. Eu îmi cumpăr mâncare, haine, locuință, combustibil, etc cu bani, nu cu valoare. Nu toți avem timp de sală, pe mine booksterul nu mă ajuta, că eu îmi iau cărți tehnice din altă parte”, îi răspunde, punctual un internaut.

„Valoarea aia are și ea un preț, care ar trebui să fie minimul pentru o viață decentă, nu minimul pe economie în București, spre exemplu. Valoarea e pe bani, nu plătești ratele la casă cu cardul de beneficii. Pe lângă, asta am auzit angajatori care au spus: <te-am pus eu să îți faci credit?> - păi dacă mergem pe premisa asta stăm toți pe unde apucăm -. Economia are hopuri iar angajatul se chinuie, că firma nu ajustează salariul cât să poată trăi decent angajații”, este o altă opinie. „Vor, dacă se poate, să lucrăm pe gratis”, este un alt comentariu.

„Bomba v-ați făcut-o cu mâna voastră”

Un alt motiv pentru care companiile ascund salariile este „protejarea <păcii> din interiorul companiei”, motivația fiind aceea că „transparența totală și bruscă poate fi o bombă cu ceas într-o echipă care funcționează de ani de zile”. Concret, dacă se publică astăzi un salariu cu 20% mai mare (pentru că e nevoie de oameni) decât încasează deja, pentru aceeași muncă, angajații existenți, se va crea frustrare în rândul membrilor echipei. „Uneori, discreția în recrutare ne dă timpul necesar să facem reglajele salariale interne înainte ca totul să devină public, ca să nu ne pierdem veteranii (iar astea nu se fac cu un click peste noapte ci cu aprobări de mai sus de noi)”, argumentează recrutorul.

„Bomba v-ați făcut-o cu mâna voastră, intern, acum tot voi vă plângeți că vi se dă la gioale pe bună dreptate”, este însă rapid sancționat și cel de-al doilea argument.

„Banii nu sunt totul”, este un al treilea argument, reprezentantul companiei explicând că sunt firme care oferă doar salariu și altele care vin cu un pachet care poate cuprinde asigurare medicală premium, pensie privată, abonamente la săli, bugete de training, acțiuni sau bonusuri de performanță. „Dacă scriu în anunț doar „Salariu: 8000 lei”, pierd contextul. Poate pachetul de beneficii valorează încă 2.000 lei pe lună. Companiile preferă să discute aceste detalii în interviu, ca să poți vedea valoarea totală a ofertei, nu doar cifra care îți intră pe card pe data de 15”, completează recrutorul.

„Asta o să îi zic și familiei mele când pun mâncare pe masa. Dacă am bani, îmi permit și restul de ce ai zis tu, cu abonamente la sală, bookster și alte pocnitori de luat ochii. De asta a fost înlocuit trocul cu bani acum mii de ani”, este modalitatea prin care este demontat și acest argument.

Un alt motiv pentru care nu se face public salariul este „confidențialitatea față de competitori”. Firmele sunt „la război pe talente”, astfel că o altă firmă va oferi cu 100 de euro peste ca să fure candidații sau angajații.

„Companiile serioase își țin grilele confidențiale ca să nu permită competitorilor să facă headhunting agresiv pe baza unor date publice”, mai motivează recrutorul.

Ce spun salariații? „A.K.A. vouă nu vă place competiția dar vă place competiția în rândul candidaților. <Suntem la război pe talent>. Care război? Multe companii au înțelegeri unele cu altele pe sub masă de - tu nu angajezi oameni de la mine, eu nu angajez de la tine-. Lasă shtourile cu <suntem în război>. Dacă vrei război, du-te în Ucraina că acolo e război, nu pe LinkedIn sau alte c******* de ale voastre”, contraatacă angajații.

Cum să obții maximum, „fără scandal”

Și pentru că dezbaterea este despre muncă, specialistul lasă și câteva sfaturi pentru cei care vor să aplice pentru un loc de muncă, astfel încât aceștia să poată obține beneficiile maxime.

„Vinde impact, nu prezență: În loc să spui „vreau X bani că am rate”, spune: „Pe baza experienței mele, pot optimiza procesul Y, ceea ce vă va reduce costurile sau va crește livrarea cu Z%”. Managerul se va uita la tine ca la o investiție, nu ca la o cheltuială. Iar bugetul pentru investiții e mereu mai flexibil!”, este primul dintre sfaturi.

Prelegerea continuă cu „Cere intervalul cu eleganță, nu te răsti la recrutoare”, indicându-se inclusiv formula exactă de adresare.

Să ai un plan B pregătit conferă de asemenea o mare putere de negociere, pentru că „cea mai mare putere de negociere o ai atunci când nu ești disperat. Când ai deja două oferte sau ești ok la actualul job, atitudinea ta se schimbă. Devii un „asset” rar, nu un căutător de noroc”.

Ce se întâmplă în realitate este că mulți aplicanți „suferă de efectul Dunning-Kruger și nu au habar cum să se evalueze corect”, mai scrie recrutorul, conchizând că „dacă ești un profesionist care își știe valoarea și știe să o comunice, vei ajunge mereu la pragul de sus al intervalului, cu sau fără legi de transparență” .

„Asigurare de sănătate privată care îți decontează cele mai ieftine 3 analize”

Angajații nu se lasă și demontează în comentarii fiecare dintre argumentele aduse. Angajatorii ar plăti sub salariul minim dacă nu le-ar fi frică de ITM, acuză aceștia. Sporul de 25%pentru orele de noapte se acordă pentru că îi obligă statul, companiile oferă „asigurare de sănătate privată care îți decontează cele mai ieftine 3 analize și consultația la cei mai sictiriți medici”, apa e gratis la birou până la instituirea cartelei și limitarea la 3 pahare pe oră etc..

Alți internauți își povestesc experiențele nefericite din situațiile în care au vrut să folosească diverse abonamente și s-au lovit de indisponibilitate etc..

Alți comentatori pun pe seama specialiștilor de la Resurse Umane tot ce au trăit negativ, așa că își exprimă speranța că se vor afla și recrutorii, la rândul lor, în poziția de a fi recrutați. „Ard de nerăbdare să vă înlocuiască IA-ul”, s-a mai comentat.