Ne-a rămas ân memorie fotografia iconică din 9 februarie 1945: Roosevelt, Churchill și Stalin, în paltoane grele, stând solemn pe o bancă, aparent stăpâni pe soarta lumii. O imagine care a intrat în toate manualele de istorie. Dar în spatele obiectivului și dincolo de zâmbetele oficiale, lucrurile stăteau altfel: Roosevelt abia mai respira, Churchill era amețit de vodcă, iar diplomații din spate aveau o problemă mai puțin glorioasă – constipația severă și lipsa toaletelor.

Churchill,Roosevelt și Stalin, la Ialta/FOTO:Arhiva

În februarie 1945, cu războiul aproape încheiat, cei trei lideri ai Aliaților s-au reunit într-o stațiune prăfuită de pe malul Mării Negre, la Ialta, pentru a împărți Europa, a decide viitorul Germaniei, al Poloniei, al ONU și, practic, al ordinii mondiale postbelice. Alegerea locului n-a fost întâmplătoare – Stalin a impus ca întâlnirea să aibă loc pe teritoriul URSS, pentru a avea avantajul simbolic și logistic. Americanii și britanicii au acceptat, cu resemnarea celor care știu că nu au de ales.

O stațiune în ruină, un lider pe moarte și o întreagă delegație în derivă

Franklin Delano Roosevelt, deja slăbit de boală și ținut în viață de morfină, a fost adus cu tot cu frizer personal și serviciul de porțelan al Casei Albe. Churchill, între două trabucuri și pahare de whisky, își nota nemulțumirile într-un jurnal neoficial. Iar Stalin, perfid și jovial în aparență, veghea totul cu ochiul rece al învingătorului, scrie Slate.fr.

Stațiunea aleasă pentru conferință era o ruină romantică. Case fără acoperiș, drumuri de munte impracticabile și miros de moarte printre ruinele fostelor vile imperiale. Britanicii și americanii – peste 700 de oameni în total – au fost cazați în fostele reședințe ale țarilor, recondiționate în grabă cu ajutorul prizonierilor români.

Condițiile? Aproape hilare. Electricitatea pica des, băile erau improvizate, iar Winston Churchill s-a plâns că a dormit într-un pat infestat cu ploșnițe. Anna Roosevelt, fiica președintelui american, nota cu sarcasm că saltelele erau „atât de subțiri încât simțeam fiecare arc”. Însă adevărata dramă avea să se desfășoare în zori, în fața toaletelor. Cu doar patru cabine disponibile pentru întreaga delegație britanică – dintre care una singură avea apă – diplomații ajunseseră să-și trimită secretarii dimineața devreme pentru a le păstra un loc la coadă. Sarah Churchill, fiica premierului, povestește cum, în jurul orei 7:30, puteai vedea trei mareșali stând la rând cu câte un lighean în mână.

Festinuri slave, mahmureli occidentale

Ce nu lipsea însă era mâncarea – sau mai bine zis, excesul. Conform obiceiului rusesc, ospitalitatea era direct proporțională cu cantitatea de caviar, borș și vodcă servite. Fiecare cameră avea fructe, apă minerală și o carafă de vodcă „de protocol”. Seară de seară, Stalin organiza banchete în stil sovietic, unde toasturile pentru „prietenia popoarelor” se țineau lanț, iar paharul era văzut mai mult gol decât plin.

„Nu e petrecere, e competiție”, a remarcat sec un diplomat american. Câștigătorii? Rușii, evident. Se spune că unii diplomați occidentali erau duși – sau purtați – la camere, în timp ce la micul dejun lipseau în mod suspect de la discuții.

Când mahmureala trece, rămâne istoria

Și totuși, dincolo de beții, ploșnițe și cozi la latrine, conferința a fost un succes diplomatic major.

Aceste excese nu au împiedicat continuarea negocierilor. La sfârșitul celor șapte zile de dezbateri, americanii au simțit că au câștigat jocul. SUA, URSS și Marea Britanie au trasat contururile lumii postbelice – împărțirea Germaniei, repartiția sferelor de influență, promisiunea alegerilor „libere” în Europa de Est și schița Organizației Națiunilor Unite.

„Pentru ceea ce am câștigat aici, aș fi stat cu plăcere o lună întreagă”, a zâmbit generalul George Marshall . Stalin și Churchill păreau, în fața camerelor de filmat, la fel de mulțumiți. S-au despărțit ca buni prieteni. „După ultima strângere de mână, Ialta era pustie, cu excepția celor care trebuie întotdeauna să facă curățenie după o petrecere”, a glumit Sarah Churchill . Consumul excesiv de alcool și tutun la Ialta nu avea, însă, să fie lipsit de consecințe: liderii „Celor Trei Mari” aveau să sufere cu toții atacuri de cord la doar câteva luni după conferința diplomatică .Poate de la presiunea negocierilor. Poate de la fumul trabucurilor și alcoolul rusesc. Sau, mai cinic spus, poate istoria nu iartă nici măcar pe cei care o fac.