Diviziuni interne în Iran după alegerea fiului lui Khamenei. Reformiștii avertizează asupra unei distrageri periculoase pe timp de război

Numirea lui Mojtaba Khamenei ca lider suprem al Iranului, după asasinarea tatălui său, reprezintă o victorie simbolică și politică pentru tabăra conservatoare din Republica Islamică. Decizia vine însă într-un moment în care regimul de la Teheran se confruntă cu provocări fără precedent, se arată într-o analiză The Guardian.

În același timp, alegerea ridică întrebări sensibile despre direcția sistemului politic iranian. Succesiunea de la tată la fiu pare să contrazică principiile revoluției islamice din 1979, care a răsturnat monarhia și nu a prevăzut ca funcția de lider suprem să fie transmisă dinastic.

Susținere din partea Gardienilor Revoluției

Mojtaba Khamenei era considerat de mult timp candidatul preferat al Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), una dintre cele mai influente instituții militare și politice ale Iranului.

La scurt timp după anunțul oficial, presa de stat a difuzat imagini de arhivă în care Khamenei apare ca adolescent de 17 ani pe frontul războiului Iran–Irak, într-o încercare de a-i consolida legitimitatea revoluționară.

Numirea sa reprezintă însă o nouă înfrângere pentru reformiști, care au susținut că alegerea ar trebui amânată până când Adunarea Experților, organismul clerical format din 88 de membri responsabil de desemnarea liderului suprem, s-ar putea reuni în mod oficial.

Fostul președinte Hassan Rouhani a avertizat că organizarea rapidă a votului ar putea distrage atenția de la nevoia de unitate națională într-un moment în care țara se află în plin conflict.

Un astfel de anunț „ar trebui să vină la un moment potrivit, care să nu distragă atenția publicului de la apărarea sacră”, a subliniat el.

Susținătorii lui Khamenei au argumentat însă că situația de securitate nu permite o reuniune fizică a adunării și că secretariatul acesteia poate pur și simplu declara existența unui consens. Cu puțin timp înainte de anunțul oficial, clericul Hosseinali Eshkevari sugerase deja rezultatul spunând că „numele Khamenei va continua”.

Tensiuni internaționale și îndoieli în plan intern

Numirea noului lider suprem ar putea complica și mai mult relațiile Iranului cu Occidentul. Donald Trump îl catalogase anterior pe Mojtaba Khamenei drept un lider „inacceptabil”, în timp ce Israelul a avertizat că ar putea viza nu doar viitorul lider suprem, ci și pe cei care îl aleg.

În interiorul Iranului există, de asemenea, temeri că transferul puterii către o figură relativ puțin cunoscută în plin război ar putea crea instabilitate.

Unii oficiali au sugerat că deciziile strategice ar trebui să rămână în mâinile unor lideri experimentați, precum Ali Larijani, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională.

Totuși, susținătorii lui Mojtaba Khamenei subliniază că acesta a fost adjunct al șefului de cabinet al tatălui său și este familiarizat cu mecanismele interne ale puterii.

Diviziuni în conducerea iraniană

Înainte de confirmarea succesiunii, Iranul fusese condus temporar de un consiliu tripartit, din care făcea parte și președintele Masoud Pezeshkian.

Acesta a încercat recent să reducă tensiunile cu statele din Golf, cerând scuze pentru atacurile iraniene asupra teritoriului lor și sugerând că Teheranul ar putea opri loviturile dacă aceste țări nu vor permite lansarea unor atacuri împotriva Iranului de pe teritoriul lor.

Inițiativa, care a venit după un demers de mediere din partea Rusiei și reacția pozitivă din partea a cel puțin două state din Golf nu a avut însă efectul scontat. Criticile interne prompte și continuarea atacurilor asupra statelor din Golf au subminat rapid mesajul de conciliere.

Donald Trump a ironizat declarațiile lui Pezeshkian pe rețelele sociale, calificându-le drept o „capitulare umilitoare”, ceea ce a slăbit și mai mult poziția președintelui iranian pe plan intern.

Ministrul de externe Abbas Araghchi a apărat gestul, spunând că în cultura iraniană scuzele pot reprezenta „un semn de demnitate și putere.

Totuși, armata iraniană a contrazis rapid mesajul conciliant, afirmând că bazele americane din Golf rămân ținte legitime într-un război existențial pe care îl consideră unul de autoapărare.

Mai mult, armata iraniană a respins afirmația lui Pezeshkian potrivit căreia Gardienii Revoluției Islamice ar fi atacat pe cont propriu, necoordonat.

Larijani a clarificat poziția Iranului într-un interviu televizat.

„Le-am spus vecinilor noștri și o repetăm: dacă americanilor li se pune la dispoziție o bază pe teritoriul vostru pentru a ataca Iranul de acolo, este dreptul nostru incontestabil să răspundem țintind aceste baze. Am spus acest lucru în mod clar și vorbim serios”.

El a exercitat, de asemenea, presiuni asupra statelor din Golf de a reconsidera rolul bazelor, dacă sunt de părere că Israelul este principala sursă de insecuritate în regiune, iar SUA sunt principalul sponsor al Israelului.

„Nu are sens ca o țară să-și declare prietenia față de noi, dar, în același timp, bazele slea să fie în mâinile inamicului pentru a ataca Iranul. Țările din regiune trebuie să împiedice SUA să utilizeze teritoriul lor împotriva Iranului, altfel o vom face noi.

Prestigiul Americii în regiune a fost distrus, iar aceste țări înțeleg acum că America nu mai este în măsură să le asigure securitatea.”

Surse militare au declarat că amploarea atacurilor asupra activelor americane din Golf va fi extinsă ca răspuns la atacul SUA asupra rafinăriilor de petrol și depozitelor de combustibil iraniene.

Frustrarea statelor din Golf crește

Însă tensiunile cu statele din Golf continuă să crească. Iranul a recunoscut că aproximativ 60% dintre rachetele și dronele lansate au vizat țări din Golf, iar restul Israelul.

Miniștrii de externe din Liga Arabă s-au reunit duminică pentru a discuta opțiunile disponibile.

„Răbdarea lor se epuizează. Atractivitatea economiilor lor și reputația lor de stabilitate sunt distruse”, a declarat un diplomat occidental.

Omanul le-a spus vecinilor săi că un eventual acord privind programul nucleare va trebui probabil să fie mult mai amplu și să includă un consiliu de cooperare Iran-Golful Persic. Guvernul Emiratelor Arabe Unite a catalogat atacurile iraniene ca fiind brutale și neprovocate și a subliniat că peste 1.400 de rachete balistice și drone au fost îndreptate către infrastructura sa.

„Aceste atacuri constituie o încălcare flagrantă a dreptului internațional și a Cartei ONU, o încălcare a suveranității și integrității teritoriale a EAU și o amenințare directă la adresa securității și stabilității sale.”

Chiar și așa, majoritatea guvernelor din regiune ezită să se alăture unei confruntări directe împotriva Iranului alături de Statele Unite și Israel.

Miza: o reconfigurare geopolitică

Pentru unii analiști arabi, miza conflictului depășește cu mult rivalitatea dintre Iran și Israel. Amr Moussa, fost secretar general al Ligii Arabe, consideră că actualul război ar putea face parte dintr-o strategie americană mai amplă de remodelare geopolitică a Orientului Mijlociu, în care Israelul ar putea deveni un actor regional dominant.

Atacul în curs asupra Iranului nu este doar o aventură israeliană în care Benjamin] Netanyahu a reușit să atragă Statele Unite, ci o mișcare strategică planificată a Americii, în care Washingtonul a folosit Israelul ca partener regional, într-un pas important către transformarea Orientului Mijlociu, inclusiv a lumii arabe, într-o situație geopolitică regională pe care Israelul încearcă să o conducă”.

Mai mult decât o simplă succesiune

În aceste condiții, schimbarea liderului suprem rezolvă doar o problemă punctuală pentru regimul iranian. Țara se confruntă în continuare cu provocări majore: un conflict regional în escaladare, tensiuni cu statele vecine și presiuni internaționale tot mai mari.

În acest context, succesiunea la conducerea Iranului ar putea fi cea mai mică dintre problemele cu care se confruntă Teheranul, notează The Guardian.