DNA are acum nume de oameni și firme într-un document OFICIAL. CĂCATUL a fost dezgropat. În Parlament, urgent, Comisie de ANCHETĂ pentru cei care au ASCUNS documentul
Gata, procurorii DNA au acum nume de oameni și firme într-un document oficial. Căcatul a fost dezgropat și pute foarte urât. În Parlament, urgent, Comisie de anchetă pentru cei care au ascuns documentul. Faptele nu s-au prescris. Documentul este din 2011. E groasă rău dacă disperarea l-a împins pe Dragnea să trimită Fiscul peste RISE Project fără să mai țină cont de consecințe.
Faptele și documentul prezentate de RISE Project.
„Notă privind aspecte care afectează climatul socio-economic al județului Teleorman.”
Așa se numește documentul clasificat obținut de RISE Project .
Descrie o „rețea infracțională compusă din persoane cu putere de decizie în județ” prin care Liviu Dragnea, baron local, fraudează fonduri europene și guvernamentale.
Suntem în 2011, la Alexandria.
Ofițerii DGPI arată că, inițial, Tel Drum a fost preluată fraudulos de Liviu Dragnea de la stat. Apoi, timp de peste un deceniu, acesta și-a atribuit majoritatea contractelor publice de asfaltare și deszăpezire prin intermediul unor licitații trucate.
Iar unele dintre lucrări ar fi fost fictive.
Documentul îl identifică încă din primele rânduri pe Dragnea ca fiind „deținătorul majoritar al acțiunilor la purtător de la SC Tel Drum SA”.
„Acțiunile la purtător” sunt certificate anonime. Oricine deține această hârtie, care specifică un anumit procent din acțiuni, are drept de proprietate asupra unei firme. Când se mișcă hârtia, se schimbă patronul. Nu există birocrație, totul rămâne secret. Detalii, AICI.
La vedere, însă, de corporația Tel Drum se ocupă prietenii lui Dragnea din tinerețe. Ei apar în acte.
Raportul prezintă și „organigrama” grupării.
Marian Fișcuci, primul patron al Tel Drum, e prieten cu Liviu Dragnea din școala generală. Au rămas parteneri în poltică, afaceri și dosare.
Sunt trecuți în revistă oamenii de bază ai șefului PSD: afaceristul Marian Fișcuci, fostul deputat Adrian Simionescu, cumnatul lui Dragnea – Florinel Marinaș, fostul președinte al Companiei Naționale de Drumuri – Cristian Duică, directorul general al Tel Drum – Petre Pitiș, funcționari de la Fisc și jurnaliști locali.
DGPI a mai fost preocupat de banii care ajung la PSD, descoperind că Tel Drum ar fi finanțat ilegal campaniile electorale în care s-a implicat Liviu Dragnea. E vizată perioada 2008 – 2009, când au avut loc toate tipurile de alegeri, locale, legislative, prezidențiale.
Au fost monitorizate și alte afaceri ale familiei, precum o tranzacție subevaluată între soții Bombonica și Liviu, cu hotelul Turris din Turnu Măgurele. Și, odată cu asta, ofițerii de informații au aflat un modus operandi. Fostele active de stat, înstrăinate pe nimic în cercul Dragnea, generau evaziune fiscală. Valori reduse, deci taxe mici.
Raportul dezgroapă și zorii prieteniei dintre președinții de azi ai Parlamentului, Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu, adică tandemul politic care guvernează țara.
A început în 2005 cu 257 de miliarde de lei vechi pe care Tăriceanu i le-a dat lui Dragnea pe mână. Primul era premier, celălalt conducea Consiliul Județean, iar în Teleoman erau inundații grave în acel an. Apa spulberase un pod pe care tocmai îl reparase firma Tel Drum. A fost o lucrare fictivă, scriu ofițerii DGPI, dar pe fondul calamităților naturale, Tăriceanu i-a alocat banii lui Dragnea cu titlu de forță majoră.
Asta a permis negocieri cu o singură sursă, evitarea lictațiilor publice, până când fondurile au ajuns la Tel Drum – constatau ofițerii DGPI.
Un an mai târziu, tot pe bani publici, a venit adevărata infuzie de capital.
Redăm integral din informarea DGPI: „în cursul anului 2006, datorită lipsei fondurilor la capitolul drumuri județene, Liviu Nicolae Dragnea propune și obține aprobarea consilierilor județeni pentru contractarea unui credit pe 20 de ani în valoare de 400 milioane de euro pentru refacerea drumurilor județene (…) câștigătorul fiind tot SC Tel Drum SA, care și-a asigurat lucrări pe o perioadă de 3 ani.”
Caietul de sarcini a fost special croit pentru corporație, în timp ce județul Teleorman, cu un buget sărac, care nu depășea 200 de milioane lei anual, a înregistrat o datorie publică de 1,5 miliarde lei.
Raportul DGPI confirmă multe dintre investigațiile RISE Project.
A fost, însă, îngropat instituțional, fără efecte judiciare. Până acum, când cineva l-a scurs din sistem.
Nota clasificată a urmat trei filiere, ajungând la mai mulți beneficiari, iar RISE a încercat să reconstituie traseul documentului pas cu pas.
Prima, și cea uzuală, a presupus trimiterea informării în centrala DGPI de la București, adică „pe flux” – intranetul criptat folosit de structura de informații.
Așa că am mers direct la sursă, în republica lui Dragnea.
CEI CARE AU SCRIS
Ne-am cunoscut într-un restaurant din Alexandria, aproape de ora închiderii. „Știți cât am scris noi aici, dar fără nici un efect?” Vine o Cola rece și aflăm restul abia după ce dispare chelnerul:
„Mult. Nimic n-a ajuns dosar penal. Am arestat, practic, doar niște clanuri care n-au legătură cu Dragnea.”
E ofițer DGPI și a lucrat în 2011 la operațiunea care-l viza pe baronul roșu. E încordat fiindcă „Dragnea are oameni peste tot, în toate instituțiile, nimeni n-o să vă ajute cu date“.
La plecare, scanează strada cât își aprinde o țigară:
„Mă uit după colegii mei, să n-aveți coadă.”
Stabilește că nu vorbim la telefon niciodată, ci doar față-n față. Există însă un om de legătură prin care vom aranja întrevederile. Ora exactă va fi mereu mai târziu, iar locația reală întotdeauna alta decât cele comunicate la telefon.
„Am stat ore întregi conectat la detectoare de minciuni, așa ne verificau, era procedură standard, dar s-a intensificat suspect după ce-am trimis note informative pe Dragnea și ai lui”, începe el când ne revedem în Zimnicea, într-o cameră cu geamuri largi, la câțiva metri de malul Dunării.
Operațiunea din 2011 e relevantă și acum: „Raportul ăsta ajută să înțelegeți mai bine situația de-aici.” Îl întrebăm de oameni și firme. Știe tot cercul relațional. „Ăsta e finul lui, ăsta e cumnatul, ăsta e cumătrul, ăsta e vărul, ăștia au fost colegi de clasă.”
Ultima dată, la marginea unei păduri din Teleorman, vorbim despre consecințe.
„Dacă ne făceam treaba toți, nu se ajungea la situația de acum.”
A trimis raportul pe fluxul DGPI, în centrală, respectând procedurile de criptare. S-au ocupat expres de asta pentru că, zice acum, au vrut să lase urme. Documentul se află de atunci în arhiva serviciului de informații.
Apoi au început controalele interne, testele contra-informative și directivele permanente exclusiv pe operațiuni naționale coordonate de la București. Nu mai aveau timp pentru acțiunile locale. Se întâmplase ceva la centrală, crede ofițerul.
L-am căutat, deci, pe cel din centrală care se ocupa atunci de Teleorman.
COMISARUL RETRAS LA DEPUTAȚI
Comisarul Liviu Alexandru Croitorescu era comandant adjunct la DGPI în 2011. L-am întrebat despre raportul informativ:
Liviu Croitorescu: Nota, dacă ar fi parvenit, ar fi avut caracter de „secret de serviciu.”
RISE Project: Asta și este, o notă secretă.
Croitorescu: Păi și cum v-a parvenit dumneavoastră o notă secretă? Păi vă dați seama că nu pot intra într-o discuție pe marginea unui document secret. Nu mai sunt în activitate.
RISE: Deci dumneavoastră ne spuneți că nu ați văzut niciodată această notă?
Croitorescu: Nu cunosc și nu pot să discut pe marginea unor documente clasificate.
Croitorescu a ieșit din DGPI în 2013 și s-a pensionat de tot în primăvara lui 2016, după ce a ocupat și alte funcții în Poliția Română. Acum, în civilie, lucrează în subordinea lui Liviu Dragnea ca expert de securitate la Departamentul de Afaceri Interne al Camerei Deputaților.
DL. CHESTOR CONFIRMĂ TOT
Poliția reprezintă a doua filieră instituțională prin care raportul DGPI a plecat la București.
Destinatar: chestorul Liviu Popa, șeful Poliției Române în perioada 2010 – 2012.
I l-a trimis comisarul Iulian Ciorobescu, comandantul de atunci al Poliției din Teleorman.
Au trecut șase ani, dar chestorul Popa își amintește situația: „Pot să confirm că-i foarte adevărat că inspectorul-șef (n.r. – Ciorobescu) m-a informat cu privire la anumite aspecte care îmbrăcau o formă penală, aspecte legate de o societate Tel Drum din Teleorman, de un hotel, dacă-mi aduc aminte bine, cumpărat pe Tel Drum, cu ceva asfaltări doar pe hârtie. Am fost personal în Teleorman în perioada respectivă și-mi aduc aminte că au declinat dosare, dacă nu mă înșel, către cine era competent, Parchetul General sau alte structuri ale Parchetului.”
La rândul său, comisarul Iulian Ciorobescu retrăiește momentele din 2011. Vorbise despre „lucrare” cu chestorul Liviu Popa și în biroul acestuia din București, de la IGPR.
„I-am dus-o acolo. Era o informare amplă, întinsă pe mai multe pagini, care se referea la lucrări fictive și licitații trucate în favoarea Tel Drum. Îl făcuseră băieții de la DGPI și se vedea asta limpede din modul de redactare. Era specific lor. Au scris tot ce știau despre firmele și oamenii lui Dragnea.”
Îi arătăm documentul, Ciorobescu îl recunoaște.
Nimeni n-a luat măsuri concrete atunci, iar comisarul nu-și explică fenomenul. Știe, însă, că toți cei implicați pe plan local au început să colecționeze probleme la muncă.
„Îmi amintesc că Liviu Croitorescu a început să-i frece pe ăia de la DGPI Teleorman în 2011, după ce-au trimis nota. Așa se plângeau. Practic, nu puteau lucra nimic pentru că Croitorescu îi ținea ocupați toată ziua. Până atunci nu auzisem de el.”
Între timp, chestorul Liviu Popa s-a întors la Oradea, a condus un timp IPJ Bihor, apoi l-a săltat DNA pentru luare de mită. Are acum un proces pe rol.
Comisarul Ciorobescu a fost retrogradat șef la Poliția Videle, fiind și el suspect într-un dosar penal pentru divulgare de date secrete.
LINIȘTE ȘI PENSIE
Raportul DGPI a aterizat și în mâna șefului SRI Teleorman. A circulat in 2011 pe traseul poliție-prefectură-unitatea teritorială de informații.
Cea din urmă defila sub comanda lt. col. Nicu Paraschiv. Nu i-am găsit numărul de telefon, deși s-a pensionat între timp, dar am sunat-o pe soția lui Paraschiv, Miralena, șefa serviciului de resurse umane în Poliția Teleorman.
„Îi transmit soțului întrebările, dar nu vă pot garanta că el vă sună înapoi. Eu promit că îi spun, am numărul dumneavoastră, i-l dau.”
ARHIVELE CARE CONTEAZĂ
Un lucru-i cert: raportul secret despre Dragnea și-a urmat traseul instituțional în Ministerul de Interne.
Echipa operativă s-a asigurat că informarea a fost transmisă prin canalul criptat al DGPI, adică „pe flux”, cum spune sursa noastră. Automat, a fost clasificată la „secret de serviciu” în arhiva departamentului de informații, încă dinainte să ajungă la primii beneficiari. E aici din 2011.
În București, lângă Centrul Vechi, clădirile administrative ale Ministerului de Interne ocupă vreo șase străzi. Una dintre dependințe, adică blocul roșu de pe Eforie, vizavi de Poliția Capitalei, a servit de laborator principal pentru cel mai viciat serviciu secret. La etajul 1, în spatele unor geamuri panoramice, era biroul directorului.
Inclusiv în 2011, când era monitorizată organizația „Dragnea”.
Iar directorul DGPI, adică funcția în sine, reprezintă dintotdeauna un obiectiv de interes major pentru politicieni, indiferent de regim sau de numele oficial al departamentului de intelligence.
„Programul de Guvernare” al PSD prevede și el reforma DGPI. Scrie acolo, printre promisiunile elaborate de strategii partidului, că „informația va trebui să fie mai bine valorificată prin analiză profesionistă exigentă care să ducă la concluzii utile decidenților operativi din domeniul afacerilor interne.”
Lanțul decidenților începe cu șefii DGPI, director, adjuncți etc. De acțiunile departamentului beneficiază mai multe direcții operative ale MAI, dar sunt coordonați de un secretar de stat. Deasupra acestuia mai e doar Carmen Dan din Teleorman, propulsată politic de Liviu Dragnea. Doamna ministru e beneficiarul final al informațiilor DGPI și, legal vorbind, are acces permanent în arhiva departamentului.
