Noul cancelar din Germania, Olaf Scholz, poate fi cunoscut drept omul tăcut al politicii de vârf a țării, dar dosarele Stasi, apărute recent, dezvăluite multe informații puțin cunoscute despre acesta. Conținutul dosarelor fostei agenții de informații est-germane poate explica multe lucruri despre deciziile sale actuale, în principal legate de politică externă, potrivit istoricului german Hubertus Knabe.

Acesta a publicat un studiu intitulat „Fișierele Scholz", în care se aventurează să explice de ce, de exemplu, Scholz pare să fie atât de reticent în a lua o poziție fermă împotriva unei Rusii care renaște, în timp ce partenerii de coaliție sunt dornici să taxeze conducerea lui Vladimir Putin. Concomitent, presa germană de stânga a catalogat dezvăluirile drept o conspirație. De exemplu, Suddeutsche Zeitung a sugerat că studiul a folosit sloganuri pentru a evoca acuzații false împotriva cancelarului, de care ziarul este foarte apropiat.

Cu toate acestea, documentele îl înfățișează clar pe Scholz în tinerețe ca pe un marxist convins de neclintit și ca un simpatizant comunist, care avea prieteni în poziții înalte din RDG (Republica Democrată Germană). În timp ce era vicepreședinte al mișcării studențești din Germania de Vest a Tinerilor Socialiști (Josos) în anii 1980, opiniile sale păreau a fi foarte apropiate de cele ale conducerii RDG și ale Kremlinului.

Ținta sa principală a fost poziționarea rachetelor nucleare americane în Germania, inițial un răspuns la dezvoltarea Rusiei, dar și desfășurarea rachetelor balistice intermediare SS-20 în Germania de Est și Cehoslovacia. Documentele arată că Scholz a pus responsabilitatea escaladării înarmării nucleare în întregime pe umerii „agresiunii americane", dar nu a criticat niciodată prezența armelor nucleare rusești în imediata vecinătate a Germaniei.

Scholz a vizitat RDG de mai multe ori în anii 1980 și și-a însușit idei ale propagandei Partidului Comunist, părând că legitimează regimul atât în ​​programele de televiziune, cât și în ziarele comuniste. Odată, într-o situație destul de jenantă, liderul tineretului comunist al SPD, a fost pus să stea, în timpul unei emisiuni de televiziune, sub portretul liderului Partidului Comunist Ernst Thälmanns, care în anii Republicii de la Weimar (1919-1933) a descris SPD-ul drept „social fasciști".

În anii de tinerețe ai lui Scholz, în comitetul executiv federal al SPD, el a mai explicat că subiectul părăsirii NATO este un punct valid care merită dezbătut în Jusos. În plus, el, împreună cu alți tovarăși de-ai săi din Est, a cerut retragerea imediată a rachetelor NATO din Germania. Pentru declarații similare, autoritățile est-germane l-au lăudat pe Scholz ca aparținând celei mai „consecvente" părți a SPD, cele mai dispuse să coopereze cu comuniștii.

Scholz a rămas în fruntea Tinerilor Socialiști până în 1988 și a fost considerat lider de fracțiune al așa-numitului Stamokap, aripa cea mai apropiată de vocea blocului comunist. În 1987, a ținut un discurs la un marș pentru pace organizat de Asociația Tinerilor Comuniști la Wittenberg, care a fost atât de conform cu poziția guvernului Erich Honecker, încât a ajuns să fie difuzat la radioul est-german. În 1988, într-un comunicat comun semnat de Jusos și echivalentul său estic pentru tineri, FDJ, grupul lui Scholz și-a exprimat sprijinul deplin pentru revendicările politice ale RDG. Prin această acțiune, ei și-au subliniat disponibilitatea de a coopera cu organizațiile de tineret loiale regimului sovietic de la Moscova. Documentul propunea ca Jusos să-și ancoreze propunerile de pace în pozițiile Uniunii Sovietice, RDG și ale altor state socialiste.

Totodată, într-o altă declarație, acesta a numit parlamentarismul democrat occidental ca fiind „burghez". Pozițiile lui Scholz s-ar putea să se fi dezvoltat față de cele din anii 1980, dar o cooperare trecută cu un regim care a executat și a întemnițat mii de cetățeni timp de decenii ar trebui să fie un punct negru pe CV-ul oricărui politician din epoca modernă. Scholz, însă, nu este absolut deloc criticat în mass-media mainstream, fapt care dă o imagine sumbră nu numai standardelor presei germane actuale, ci și comportamentului viitor al radicalismului de stânga, potrivit Remix News

Distribuie Distribuie Comentarii