Documentul-BOMBĂ care-l ÎNGROAPĂ pe Dragnea! Amănunte INCENDIARE!
Documentul-BOMBĂ care-l ÎNGROAPĂ pe Dragnea! Amănunte INCENDIARE! Investigative-report.ro prezintă în premieră contractul, clauzele și sumele contractului de privatizare a Tel Drum, contract care a fost înregistrat cu numărul 2412 din anul 2002.
Ascensiunea politică și bunăstarea financiară a familiei lui Liviu Dragnea au fost asigurate cu acest contract semnat de actualul șef al PSD în aprilie 2002, cel care până atunci se prezenta timid ca inginer.
La acel moment, Liviu Dragnea își punea semnătura pe privatizarea companiei de drumuri și poduri a județului Teleorman. Mai exact, șeful PSD trecea firma Tel Drum din proprietatea județului în cea a unui prieten.
Marian Fișcuci a plătit doar o rată de 70.000 de euro pentru a intra în posesia acțiunilor Tel Drum, restul de 210.000 de euro i-a putut achita chiar din contractele pe care le-a primit apoi de la Consiliul Județean Teleorman.
O înțelegere între doi amici, așa se poate caracteriza prima pagină a Contractului nr. 2412 din 17 aprilie 2002 între Liviu Dragnea, președintele Consiliului Județean Teleorman, și Marian Fișcuci, afaceristul care primea de la instituția condusă de actualul șef PSD compania județeană de asfaltări și reparații drumuri și poduri. Asta prentru că Marian Fișcuci este un fost coleg de facultate al președintelui Camerei Deputaților, așa cum susține Teodor Nițulescu, fostul prefect de Teleorman.
Investigative-report.ro a obținut acest contract din surse publice, documentul fiind depus de Tel Drum la Registrul Comerțului pentru a explica schimbarea de acționariat din 2002.
Mai trebuie amintit de faptul că actualul șef al Camerei Deputaților ținea neapărat la începutul mandatului de președinte al Consiliului Județean Teleorman să se semneze cu titulatura de “inginer”.
Acțiunile în schimbul unei rate de 70.000 de euro
Tel Drum SA era numele societății de stat care era deținută până în acel moment de Consiliul Județean Teleorman, instituție condusă de Dragnea între 2000 și 2012.
Pe prima pagină a contractului se precizează că Marian Fișcuci, în calitate de cumpărător, preia 100% din acțiunile Tel Drum SA. Prețul de vânzare stabilit în urma unei oferte cu doi participanți a fost de 800.000 de lei (278.000 de euro la cursul anului 2002).
Însă, din această sumă, Marian Fișcuci nu trebui să plătească decât 25%, altfel spus 70.000 de euro la cursul momentului pentru a prelua toate acțiunile Tel Drum.
Contractul semnat de Dragnea:
Restul de 600.000 de lei, adică 209.175 de euro trebuia plătiți în următorii trei ani. Altfel spus, Fișcuci plătea 75% din acțiuni chiar din banii pe care Tel Drum îi producea din contractele încheiate cu Liviu Dragnea, în calitate de președinte al Consiliului Județean Teleorman.
Atât Liviu Dragnea, cât și Marian Fișcuci neagă că ar fi prieteni și refuză să discute cu presa despre acest subiect. Reamintim că DNA a deschis anul trecut o anchetă penală prin care Liviu Dragnea este suspectat că ar fi adevăratul beneficiar al Tel Drum. În acest moment, acționarul principal din acte este Petre Pitiș și el un fost subaltern al lui Liviu Dragnea la Consiliul Județean Teleorman.
Ratele
Mai exact, Marian Fișcuci trebuia să plăteacă câte 200.000 de lei (aproximativ 50.000 de euro) până pe data de 15 iulie a anilor 2003, 2004 și 2005.
Liviu Dragnea îi cedează lui Marian Fișcuci o societate curată în ceea ce privește relațiile cu partenerii de afaceri, pentru că la capitolul obligațiile și garanțiile vânzătorului se precizează că “la data semnării acestui contract, societatea nu este obligată la plata de daune și nu este acționată în judecată pentru nerespectarea normelor legale privind protecția mediului înconjurător”.
Investițiile anulate cu un cap de tractor
Vânzătorul atestă că societatea deține certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor conform Anexei nr.2.
Un capitol important al contractului este cel legat de investițiile pe care cumpărătorul se obligă să le facă. Acest criteriu a fost practic cel care a decis ca societatea Tel Drum să fie vândută lui Marian Fișcuci.
“Cumpărătorul se obligă să efectueze în societate, din surse proprii sau surse atrase pe numele său, pe o perioadă de cinci ani, începând cu date de 17 aprilie 2002, o investiție de 800.000 de lei”, adică 278.901 euro după următorul grafic:
Anul 1: 41.835 de euro, din care investiția pentru mediu trebuie să fie de 29.633 de euro
Anul 2: 52.294 de euro, din care 2.092 de euro pentru mediu
Anul 3: 69.725 de euro, din care 2.092 de euro pentru mediu
Anul 4. 62.735 de euro, din care 2.092 de euro pentru mediu
Anul 5: 52.294 de euro, din care 2.092 de euro pentru mediu
Însă, în 2004, Consiliul Județean îl iartă pe Fișcuci să mai facă aceste investiții prin faptul că prietenul lui Dragnea a susținut că a băgat în firmă un cap de tractor și alte două-trei instalații.
Negocierea lui Fișcuci cu oamenii lui Dragnea
Una dintre anexele Hotărârii Consiliului Județean 21 din 15 aprilie 2002 prin care s-a aprobat de către consilierii județeni conduși de Dragnea privatizarea Tel Drum SA era și un document privind modul cum a fost ales Marian Fișcuci.
În documentul intitulat “Notă privind finalizarea negocierii” se amintește că au fost doi ofertanți, Marian Fișcuci și Mihail Diaconu.
Dacă oferta lui Ficșcuci a fost de 800.000 de lei preț de cumpărare și investiții de 800.000 de lei, Mihail Diaconu a oferit 430.000 de lei pe acțiuni și promitea investiții de 500.000 de lei.
Subalternii din Consiliul Județean ai lui Liviu Dragnea i-au acordat lui Fișcuci 157 puncte și lui Diaconu 116 puncte.
Comsia de negociere a fost formată din Victor Piperea, Florina Popescu, Victorița Diaconu, Diaconu Alexandrina, și Mugur Bătăuș.
Datoriile, motivul privatizării Tel Drum
În acest document se precizează și ce datorii avea la zi Tel Drum:
la bugetul de pensii: 260.000 de lei;
la bugetul prentru drepturile angajaților și șomaj: 28.000 de lei;
la Fisc: 430.000 de lei, plus majorări de 76.000 de lei și penalități de 15.000 de lei;
la bugetul asigurărilor de sănătate: 160.000 de lei.
Însă mare parte dintre aceste datorii erau cele curente, cu excepția celor de la Fisc.
„Evident dorea să arate că firma nu este profitabilă şi soluţia pentru rentabilizarea acestei firme era privatizarea. Normal că a lăsat firma făra comenzi şi fără contracte. A fost lăsată aşa pentru ca bilanţul să fie mic, pentru ca preţul de privatizare să fie unul mic”, susține Teodor Nițulescu.
Din 2007, de când a apărut obligativitatea publicării investiţiilor publice, Tel Drum a primit în Teleorman 142 de contracte. 58 dintre ele au fost acordate direct, fără licitatie.
