Donald Trump și Xi Jinping sunt mai slabi decât își imaginează
Pe măsură ce China și America își continuă confruntarea comercială, ies la iveală fisurile din pozițiile ambelor tabere, notează The Economist .
Fabricarea unei baterii litiu-ion, de tipul celor care pot alimenta un vehicul electric, seamănă puțin cu prepararea unui tort. Pudra bogată în ioni este mai întâi amestecată până devine o compoziție omogenă, fără cocoloașe, apoi este întinsă uniform pe o folie. Solvenții trebuie uscați într-un cuptor, la fel cum coacerea elimină apa, iar rezultatul final trebuie apoi așezat cu mare grijă în straturi. Chimia de bază este destul de bine înțeleasă. Însă cei mai buni producători de baterii, asemenea celor mai buni cofetari, își perfecționează meșteșugul de-a lungul anilor petrecuți „în bucătărie”.
Mulți dintre maeștrii acestui meșteșug se află acum în China. Pe 9 octombrie, Ministerul Comerțului de la Beijing a anunțat că producătorii de baterii vor avea în curând nevoie de o licență pentru a exporta bunuri, echipamente sau ingrediente. Noile reguli fac parte dintr-o revizuire amplă a controalelor la export ale Chinei, care include și limite asupra pământurilor rare. Acest regim a tulburat partenerii comerciali ai Chinei și l-a înfuriat pe președintele Donald Trump. Ca răspuns, el a amenințat cu o taxă suplimentară de 100% asupra bunurilor chinezești și cu controale de retorsiune asupra exporturilor americane către China.
Cele două superputeri par în continuare încrezătoare că vor evita o criză comercială devastatoare. China a denunțat amenințarea tarifară a Americii, dar nu a răspuns pe măsură. Oficialii celor două țări s-au întâlnit pe 13 octombrie și urmează să poarte din nou discuții la reuniunile Băncii Mondiale și ale FMI din 15 octombrie. Există încă speranțe că Trump va reuși să încheie o înțelegere cu omologul său chinez, Xi Jinping, pe 29 octombrie, înainte de summitul din Coreea de Sud. Totuși, pentru ca un armistițiu durabil să fie posibil, fiecare parte trebuie să înțeleagă atât punctele forte, cât și punctele slabe ale celeilalte — și ale propriei economii. Nu pare însă că acest lucru se va întâmpla prea curând.
Trump pare să creadă că economia americană poate rezista unei taxe vamale de trei cifre asupra Chinei. Aceasta, în ciuda experienței din timpul războiului comercial anterior, când taxa medie a Americii asupra bunurilor chinezești a depășit pentru scurt timp 100%, iar piețele s-au prăbușit. Acea perioadă — și represaliile Chinei — s-au dovedit prea dureroase pentru a fi suportate mai mult de câteva săptămâni. Din acest motiv, America a căutat un armistițiu în luna mai.
Bursa americană, aflată într-o creștere euforică, nu ar trebui să fie un motiv de confort. Ea a crescut din aprilie, parțial pentru că Trump a renunțat la cele mai dure amenințări. Acțiunile și-au revenit după scăderea din 10 octombrie deoarece investitorii cred că el va da înapoi din nou. Însă dacă va merge mai departe cu o taxă de 100%, toate pariurile cad. Dacă investitorii vor ajunge la concluzia că Trump nu se teme de ei, atunci ei se vor teme de el.
Nepăsători față de punctele slabe ale propriei țări, oficialii americani exagerează și slăbiciunile Chinei. Este adevărat că aceasta se confruntă cu o cerere scăzută și o deflație persistentă: prețurile de producție au scăzut, în termeni anuali, în septembrie, pentru a 36-a lună consecutiv. Creșterea sa economică din acest an a fost, de asemenea, susținută în mare parte de exporturi. Dar asta nu înseamnă că China este profund dependentă de piața americană.
De fapt, până acum, China a reușit cu mare succes să-și redirecționeze exporturile de la piața americană către alte piețe. În anul încheiat în septembrie, de exemplu, exporturile de bunuri au crescut cu peste 8%, chiar dacă cele către America au scăzut cu 27%. Iar dacă vânzările externe ale Chinei ar încetini, statul ar putea umple golul prin măsuri de stimulare, inclusiv prin creșterea cheltuielilor publice. O taxă vamală mai mare impusă de America va schimba modul în care China își atinge obiectivele de creștere, nu și faptul că le va atinge, susține Larry Hu de la banca Macquarie.
China ar putea calcula, așadar, că poate suporta durerea tarifelor mai bine decât America. Dar tarifele nu sunt singura armă economică a Statelor Unite. America are, de asemenea, propriile controale la export. Oficialii pot bloca o gamă largă de tehnologii sofisticate, de care China depinde încă într-un mod inconfortabil. De exemplu, în luna mai, America a suspendat vânzarea de echipamente către COMAC, producătorul chinez de avioane comerciale. America ar putea merge și mai departe, refuzând piese pentru flota de avioane Boeing a Chinei, care ar putea apoi întâmpina dificultăți în a fi certificate și asigurate în Occident, arată Capital Economics, o firmă de consultanță. Iar Trump a declarat deja că va restricționa exporturile de „orice software critic”. În timpul disputei din mai, America a limitat vânzările de software de automatizare a proiectării electronice (EDA), un instrument esențial pentru proiectarea de cipuri. Cele trei mari companii din această industrie — Cadence, Synopsys și Siemens EDA — au sediul în America și dețin o cotă de 82% din piața chineză, notează banca Morgan Stanley. Deși China are mai multe firme EDA decât orice altă țară, niciuna nu poate egala gama de servicii oferite de cele trei mari. America ar putea, de asemenea, colabora cu aliații europeni pentru a restricționa și mai mult accesul Chinei la echipamentele pentru fabricarea de cipuri.
China încă se teme de aceste controale. Pe 29 septembrie, America a anunțat „regula de 50%”, care a extins lista neagră de companii pentru a include și filialele deținute majoritar. Oficialii americani au considerat această modificare doar închiderea unei breșe legale. De ce i-ar fi interesat dacă China percepe lucrurile altfel? Ei bine, acum îi interesează. „Gândește-te cum învață un copil să se teamă de lucrurile fierbinți”, a scris Ren Yi, nepotul unui fost lider al Partidului Comunist, pe rețelele de socializare. „Se arde o dată și devine precaut.”
Noile controale imită propriile reguli americane. Cerințele de licență ale Chinei acoperă produsele străine realizate cu ajutorul echipamentelor și tehnologiilor sale — o replică a „regulii produsului direct străin” din legislația americană. Definiția Chinei pentru cipuri „avansate” este aproape identică cu cea a Americii: de exemplu, cipuri logice cu noduri de 14 nanometri sau mai mici.
Oficialii chinezi s-au plâns de mult timp de „jurisdicția cu braț lung” exercitată de autoritățile de reglementare americane dincolo de granițele lor. Acum, China își afirmă propria jurisdicție extinsă. Pot ei impune reguli atât de cuprinzătoare? „Cu siguranță”, spune Mel Sanderson de la American Rare Earths, o companie minieră. „Guvernul chinez are o foarte bună înțelegere privitor la cine produce ce, cu ce și cuie vinde. Urmărește aceste lucruri cu atenție de mult timp”. Chiar dacă autoritățile nu pot urmări totul, firmele care au vreo prezență în China nu vor dori să riște să fie prinse încălcând regulile.
Ministerul Comerțului din China a ținut să sublinieze că solicitarea licențelor de export nu este același lucru cu o interdicție. A precizat că ar putea aproba licențe generale și acorda scutiri, pentru a nu perturba prea mult lanțurile de aprovizionare. Dar este posibil să fi calculat greșit, supraestimând credibilitatea propriilor asigurări. Pe 15 octombrie, secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, a menținut presiunea, avertizând: „Dacă China vrea să fie un partener nesigur pentru lume, atunci lumea va trebui să se decupleze de ea”.
De asemenea, China se poate să fi subestimat cât de împovărătoare vor fi noile cerințe, chiar și pentru clienții pe care dorește să-i păstreze. Noile reguli, de exemplu, se aplică produselor care conțin chiar și urme minime de pământuri rare chinezești. Companiile străine care cumpără magneți permanenți (sau protecții ori catalizatori) trebuie, prin urmare, să aibă încredere că furnizorii lor le vor spune ori de câte ori aceste elemente depășesc 0,1% din valoarea produsului. Greutatea exactă este adesea un secret comercial.
Multe dintre companiile vizate de noile reguli nu au mai solicitat anterior o licență. Le va lua timp să adune informațiile necesare, chiar și dacă sunt dispuse să le furnizeze. Cererile trebuie depuse în limba chineză, către autorități de reglementare ce le sunt nefamiliare. Chiar și anexele noilor reglementări sunt într-un format dezvoltat de Kingsoft, o companie chineză de software, și nu în format PDF. Între timp, autoritățile de reglementare vor trebui să se familiarizeze cu mult mai multe industrii și companii. Prudența excesivă a funcționarilor de nivel inferior ar putea provoca întârzieri mai mari decât și-ar dori liderii Chinei, în acordarea licențelor.
Problemele s-ar putea extinde mult dincolo de producătorii auto, care au fost cei mai vizibil afectați de disputa din primăvară. Unele state americane, de exemplu, au nevoie de baterii de mare capacitate pentru rețelele lor electrice, mai ales pentru alimentarea noilor centre de date. Dacă își pierd accesul la furnizorii chinezi, „probabil vor fi nevoite să se grăbească pentru a acoperi acest gol”, subliniază agenția de rating S&P Global.
Perturbările par inevitabile. Chiar dacă Trump se va întâlni cu Xi în Coreea de Sud, este puțin probabil ca China să-și abroge noile controale. Ar putea oferi reasigurări privind modul în care acestea vor fi aplicate sau alte gesturi de bunăvoință. Consilierii lui Trump l-ar putea apoi îndemna să declare victoria, măcar pentru a evita o taxă vamală care ar dăuna Americii la fel de mult ca și Chinei. Lumea nu poate decât să spere că China își va implementa cât mai discret posibil noul regim. Ar putea apărea, în cele din urmă, un armistițiu fragil, în care fiecare parte se abține de la a perturba excesiv exporturile critice, de teamă că cealaltă va face la fel. Dar drumul până acolo nu va fi deloc ușor.
