Corpul uman rămâne în continuare un mister, chiar și în contextul avansului remarcabil al medicinei. Există aspecte uimitoare, precum faptul că în primele șase săptămâni de viață intrauterină, toți embrionii au caracteristici feminine. În plus, creierul continuă să ridice cele mai multe întrebări fără răspuns în știință.

Medicina a evoluat incredibil mai ales în ultimele decenii. Multe boli și-au găsit tratamentul, au fost identificate altele noi și s-au găsit răspunsuri la întrebări puse timp de secole. Cu toate acestea corpul uman și dezvoltarea sa ascunde încă mistere pentru știință. Adică avem organe, comportamente sau diferite funcții pe care nici astăzi medicina nu le poate înțelege sau explica pe deplin. Totodată există descoperiri care ar stârni uimire, în special în privința dezvoltării ființei umane în pântecele mamei.

O lume a fetelor

La capitolul mistere ale ființei umane se poate încadra și o descoperire medicală deosebit de interesantă. Și anume faptul că după concepție, toți suntem inițial fete. Sau mai precis toți embrionii din pântecele mamei încep să parcurgă calea de dezvoltare către feminitate. Abia ulterior, după câteva săptămâni bune de sarcină vor dobândi cromozomul Y, specific băieților. Specialiștii spun că timp de mai bine de o lună, toți embrionii, fie că sunt destinați să fie masculi sau femele, cresc într-un mod care arată exact la fel. Se aseamănă cu mama lor.

„Este firesc, deoarece ea oferă marea majoritate a structurii de susținere în care cresc. Citoplasma ovulului, o baie complexă de nutrienți esențiali; mitocondriile, motoarele biologice care furnizează energia vieții; și uterul, incubatorul în care embrionul începe să prospere - toate sunt oferite de mamă. În această etapă de dezvoltare, tatăl a furnizat ADN-ul său, o fărâmă de citoplasmă, o structură numită centrosom - care este necesară pentru ca ovulul fertilizat să se divizeze celular - și, la locul penetrării spermatozoizilor, punctul de referință în jurul căruia se vor forma în cele din urmă partea stângă și cea dreaptă a corpului”, precizează Alexander Tsiaras în „The Invision Guide to Sexual Health”.

Același autor precizează că în primele șase săptămâni, embrionii arată la fel, ba chiar se pregătesc să devină fete. Absolut toți. Ulterior, cromozomul Y trebuie să „semnalizeze” corect și să fie acceptat. „Adam poate fi creat primul în Biblie, dar Eva este copilul original din fiecare pântece. Toți embrionii, masculi (XY) sau femele (XX), încep să parcurgă calea de dezvoltare către feminitate, iar în primele șase săptămâni de creștere arată exact la fel. Pentru ca un băiat să se formeze, cromozomul Y nu trebuie doar să trimită semnalele chimice corecte către creier și corp, ci aceste semnale trebuie să fie recepționate corect”, se precizează în aceeași lucrare.

Același lucru este susținut și de alți specialiști care arată că diferențierile sexuale între fetuși apar mai târziu în sarcină și că la început toți arătăm la fel. În plus, toate trăsăturile și organele genitale sunt fenotipic feminine.

„Toți indivizii umani - indiferent dacă au un cromozom XX, un XY sau o combinație atipică de cromozomi sexuali - încep dezvoltarea din același punct de plecare. În timpul dezvoltării timpurii, gonadele fătului rămân nediferențiate; adică, toate organele genitale fetale sunt la fel și sunt fenotipic feminine. Cu toate acestea, după aproximativ 6 până la 7 săptămâni de gestație, expresia unei gene de pe cromozomul Y induce modificări care duc la dezvoltarea testiculelor. Prin urmare, această genă este extrem de importantă în inducerea dezvoltării testiculelor”, se arată în „Exploring the Biological Contributions to Human Health: Does Sex Matter?” publicat de „National Academies Press”.

Același studiu arată că producția de testosteron, dacă cromozomul Y este receptat și acceptat începe abia de la 9 săptămâni, având drept rezultat dezvoltarea tractului reproducător și masculinizarea (dezvoltarea normală a caracteristicilor sexuale masculine) a creierului și a organelor genitale.

Lumea viselor, un tărâm de nepătruns

Visatul este un proces foarte cunoscut și aparent banal pe care toată lumea îl cunoaște și îl experimentează foarte des. Cu toate acestea reprezintă unul dintre cele mai misterioase comportamente și funcții umane. Nimeni nu știe cu adevărat de ce visăm și cum se întâmplă lucrul acesta. Propriu-zis, momentan, se știe că visele se produc într-o anumită fază a somnului și apar, la nivelul creierului, în zona vizuală a cortexului primar, cel puțin așa cum arată studiile lui Sicarli sau Solms, adică într-o porțiune aflată în lobul occipital care primește informații de la nucleii laterali geniculați.

Mai ales când se află în stadiul de REM, la aproximativ 90 de minute după ce o persoană adoarme. Visele pot să fie imagini, senzații, gânduri, emoții. Pot fi frumoase sau coșmaruri care par reale. „Experiența visării este de multe ori similară cu realitate, iar activitatea creierului în timpul somnului REM este asemănătoare cu starea de conștiență. Din 1950, somnul de tip REM este considerată singura etapă care poate genera vise”, arată Xiao Lin, Ying Han și Lin Lu, în lucrarea ”Unraveling the mistery of dreams”.

Studiile arată că, efectiv, creierul pregătește întregul corp pentru visare. Mai precis, anumiți neurotransmițători blochează semnalele motorii de la creier către corp inducând o stare de paralizie - tocmai pentru a ne proteja. Fără această stare de paralizie, pur și simplu am efectua, la modul fizic, toate acțiunile care se petrec în timpul viselor. Adică ne-am trezi că am alerga în somn, sau am face tot felul de acțiuni nedorite. În rest, cercetările continuă pentru a identifica mecanismele care produc visele și până la urmă, ce reprezintă ele. De-a lungul timpului au existat însă numeroase teorii care au încercat să ofere un răspuns la întrebarea: de ce visăm?

Pentru unii specialiști, visele sunt dorințe și aspirații din subconștient, pentru alții pur și simplu sunt interpretări la întâmplare a unor semnale venite de la creier și organism în general. Așa cum specula și Freud, visele scot la iveală cele mai adânci dorințe, ascunse în timpul cât suntem conștienți și pe care nu avem curajul să le exprimăm.

De exemplu, în celebra sa carte „Interpretarea viselor” Freud a avansat ideea că pentru noi visele reprezintă de fapt dorințe neîmplinite. Cu alte cuvinte, visăm lucruri pe care nu le putem avea și pe care ni le dorim. Tot Freud spunea că visele sunt pline de înțelesuri ascunse și a încercat să le descifreze pe baza modului în care oamenii gândeau sau se comportau în starea de conștiență. La rândul său, faimosul neuro-psihiatru Carl Jung, care a lucrat de altfel o perioadă alături de Freud, a elaborat o serie de teorii cu privire la vise.

Jung credea că visele oferă de fapt soluții la problemele pe care le avem atunci când suntem conștienți. Sau că ne oferă informații cu privire la noi înșine sau cu privire la relația noastră cu alți oameni, ca niște sentimente refulate în subconștient care apar odată cu visarea. Explicații certe, fără echivoc nu au fost găsite până în prezent.

.