Dragoş Damian: Ceauşescu avea ca plan de ţară industrializarea şi internaţionalizarea. Ironic, după 35 de ani în care am închis sute de fabrici, uzine şi combinate, dacă vrem să supravieţuim economic, va trebui să adoptăm acelaşi plan de ţară
Nicolae Ceauşescu si ceilalţi lideri din fostul bloc de Est nu au construit doar fabrici, uzine si combinate, ci o adevărata cultură industrială. Romania si-a dărâmat cultura industriala odată cu fabricile, uzinele si combinatele pe care le-a pus la pământ. Celelalte tari din fostul bloc de Est au păstrat totul aproape intact si, iată, astăzi Polonia, Cehia si Ungaria sunt ţări industrializate si internaţionalizate. Au atras si multe alte investiţii industriale străine, au ştiut sa folosească atuul culturii industriale, a scris in Ziarul Financiar consilierul onorific al premierului Dragoș Damian de la Terapia Cluj.
Ce mai scrie Dragoș Damian:
”Băi moş comunist, lasă odată placa asta stricată cu fabrici, uzine si combinate”, este una dintre insultele care îmi merge la inima, alături de multe altele, pe care le primesc in ultimii 15 ani.
15 ani in care vorbesc despre pericolul din spatele dărâmării de fabrici, uzine si combinate, fără a pune ceva in schimb.
Despre absenţa capitalul autohton si eşecul atragerii de capital străin in domenii industriale ale viitorului cum ar fi biotehnologia, microcipurile, comunicaţiile, aeronautica, panourile solare, invertoarele.
Despre deficitul de balanţă comerciala, se fabrică foarte puţin in România, se exporta si mai puţin – daţi la o parte Dacia si Ford, o sa vedeţi cat de dramatica este situaţia.
Despre deficitul de forţă de muncă industrială calificată si specializată.
Despre lipsa unei strategii de competitivitate industriala, axata cu prioritate pe mâncare, chimie, energie si apărare.
Am tot vorbit in ultimii 15 ani despre nevoia reconstrucţiei culturii industriale, care înseamnă in principiu 3 lucruri:
1) o strategie de industrializare continua pe domenii cheie de-a lungul lanţurilor de valoare, indiferent de natura capitalului;
2) un sistem de educaţie in care sa predomine ştiinţele inginereşti si in care sa fie dezvoltata resursa umana industriala calificata si specializata; si
3) o diplomaţie economica competitiva, capabila sa vândă pe pieţele internaţionale lucrurile fabricate in Romania.
Nu avem cultură industrială în România, mai bine zis, nu mai avem. Ce bine era sa avem, acum când Uniunea Europeană strânge rândurile pentru creşterea competitivităţii industriale încercând, cum se spune, sa arunce un pumn de ţărâna si din el sa iasă, preferabil peste noapte, fabrici, uzine si combinate.
Aşadar, s-a dat ordin pe economie, vine de la Bruxelles, români, construiţi fabrici, uzine si combinate! Sa vedem cum, pentru ca fără o cultura industriala, indiferent de câţi bani sunt pe masa, nu putem deveni competitori ai Poloniei, Cehiei, Ungariei si, in plus, Ucrainei, la capitolul fabrici, uzine si combinate. Si din cauza asta va fi greu sa convingem investitori industriali mari sa vina in Romania. Iar cele câteva sute de investitorii industriali autohtoni sunt obosiţi după ani de zile in care au luptat cu guvernări care au distrus bucată cu bucată cultura industrială.
Iată cel mai recent exemplu. Nu exista cultură industrială în România când spui că Arcelor Mittal este de vină că închide combinatul de la Hunedoara şi că cel din Galaţi este în concordat preventiv, când de cinci ani Arcelor Mittal si alte companii iţi atrag atenţia ca metalurgia are nevoie de ajutor.
Cea mai buna reprezentare a culturii industriale o găsim într-o reclamă simpatică la o bere ceheasca. Când se ia curentul la fabrică toata comunitatea merge sa pedaleze pe biciclete legate la generatoare care produc energia necesară ca fabricaţia sa continue. Si berea să continue să fie produsă si exportată, inclusiv către România.
Nu ajunge sa pună cineva pe masa miliarde de euro pentru construcţia de fabrici, uzine si combinate. Este nevoie de o cultura industriala pentru a opera fabrici, uzine si combinate, iar asta deocamdată lipseşte in Romania.
Totuşi, să rămânem optimişti. Mai mult ca sigur că antreprenorii români care au devenit milionari din imobiliare, importuri şi divertisment vor schimba direcţia şi vor investi în cultura industrială, în fabrici, uzine şi combinate.
