Ebola în Congo: Peste 2.500 de morți, un virus care depășește capacitatea de răspuns

Actuala epidemie a depășit deja focarul din 2018-2020, devenind cea mai gravă consemnată vreodată în Republica Democrată Congo. Potrivit datelor actualizate la 19 august, citate de Reuters , se înregistrau peste 5.000 de cazuri confirmate și 2.378 de decese, bilanțul morților depășind ulterior 2.500. Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a subliniat gravitatea situației, declarând, conform El Pais : „Trebuie să fim sinceri: epidemia este departe de a fi sub control. A luat-o mult înaintea noastră, iar noi încă încercăm să recuperăm decalajul”.

Un virus agresiv și o reacție tardivă

Epidemia este cauzată de virusul Ebola de tip Bundibugyo, o variantă rară pentru care nu există încă un vaccin sau tratament specific, autorizat. Deși a fost declarată oficial pe 15 mai, autoritățile cred că virusul circula în comunități încă din ianuarie sau februarie. În primele luni, simptomele au fost adesea confundate cu cele ale malariei, tifosului sau gripei sezoniere, iar testele inițiale erau concepute pentru detectarea tulpinii Zaire a virusului, nu pentru Bundibugyo. Această întârziere a diagnosticului a permis virusului să se răspândească nestingherit. Capacitatea de testare a fost ulterior extinsă, incluzând laboratoare în provincia Ituri.

Mortalitate ridicată și pacienți dispăruți

Rata de mortalitate în rândul cazurilor confirmate a atins aproximativ 47% la jumătatea lunii august, un nivel extrem de ridicat, atribuit în mare parte diagnosticării și tratării tardive. O problemă majoră este că numeroase persoane infectate nu ajung în centrele medicale, murind în propriile comunități, fără ca autoritățile să poată identifica la timp cazurile și contacții. Pe 15 august, din cele 4.945 de cazuri confirmate, aproximativ 850 de persoane nu puteau fi localizate, reprezentând un risc serios pentru continuarea transmiterii virusului. Neîncrederea în autorități agravează situația, unii pacienți refuzând tratamentul sau părăsind centrele, iar familiile preferând îngrijirea la domiciliu.

Conflictul armat și lipsa de resurse complică intervenția

Estul Republicii Democrate Congo este afectat de aproape trei decenii de violențe și lupte între diverse grupări armate. Organizația Națiunilor Unite estimează că cel puțin 6,9 milioane de persoane au fost strămutate în țară. Această mobilitate constantă a populației face extrem de dificilă supravegherea epidemiologică, izolarea cazurilor și urmărirea contacților. Conflictele din provinciile Ituri și Kivu de Nord au dus la o capacitate de monitorizare extrem de redusă, Africa CDC estimând că doar 12% dintre contacți sunt urmăriți, comparativ cu ținta de 95%. Lucrătorii sanitari au fost adesea ținta atacurilor, iar unii au intrat în grevă din cauza salariilor neplătite. Reuters a raportat că 160 de lucrători medicali au fost infectați, 43 au decedat, iar peste 260 de atacuri asupra personalului medical au avut loc în ultimele șase luni. Problemele de securitate se suprapun cu lipsa cronică de fonduri. OMS estimează că are nevoie de 115 milioane de dolari pentru a limita epidemia, dar a primit doar aproximativ 60% din această sumă. Africa CDC plasează necesarul total pentru răspunsul medical și problemele umanitare asociate la aproximativ 1,4 miliarde de dolari. În plus, o parte din fondurile promise nu au ajuns încă pe teren, iar lipsa banilor lichizi creează probleme operaționale în zone izolate, unde aeroporturi precum cel din Bunia sunt închise, iar sistemele bancare sau de transfer electronic sunt inexistente.

Speranțe timide: vaccinuri și strategii noi

În ciuda tabloului sumbru, există și semnale de speranță. OMS și Africa CDC au anunțat că Republica Democrată Congo va primi 70.000 de doze de vaccin Ervebo. Dintre acestea, 50.000 vor fi alocate lucrătorilor din prima linie și personalului medical, iar 20.000 vor fi utilizate într-un studiu clinic de fază a treia pentru a evalua eficacitatea împotriva virusului Bundibugyo. Deși Ervebo a fost dezvoltat pentru tulpina Zaire, datele preliminare sugerează că ar putea oferi o anumită protecție încrucișată. În paralel, au început testele de siguranță pentru două vaccinuri experimentale dezvoltate special împotriva Bundibugyo, alături de studii pentru medicamente cu potențial de tratament sau prevenire post-expunere. OMS a adăugat, în iulie, și primul test de diagnostic specific pentru virusul Bundibugyo pe lista sa de utilizare de urgență. Autoritățile încearcă să schimbe strategia, trimițând echipe din ușă în ușă pentru identificarea persoanelor cu simptome și desemnând responsabili epidemiologici în fiecare sat. OMS își propune, de asemenea, să crească numărul de paturi de tratament până la 3.000 și să aducă răspunsul epidemiologic mai aproape de comunități. Thierno Baldé, coordonatorul OMS pentru virusul Bundibugyo în Republica Democrată Congo, a declarat că epidemia ar putea fi controlată în aproximativ trei luni, dacă resursele necesare sunt disponibile. Exemplul Ugandei, unde un focar de Ebola a fost oprit după doar 20 de cazuri și două decese printr-o identificare rapidă și urmărire intensivă a contacților, oferă un model de succes, deși provocările din Congo sunt semnificativ mai mari.

Riscul unei epidemii globale

OMS evaluează riscul pentru Republica Democrată Congo ca fiind foarte ridicat și ridicat pentru țările vecine, inclusiv Uganda. La nivelul restului Africii și global, riscul este considerat scăzut, în condițiile în care nu există o transmitere susținută în afara regiunii. Cu toate acestea, au fost înregistrate cazuri importate în Uganda, Franța și Germania, care, deși nu au generat lanțuri de transmitere susținute, indică un potențial de răspândire. Specialiștii avertizează că, fără măsuri intensificate, epidemia din Congo ar putea depăși focarul din Africa de Vest din 2014-2016, care a provocat peste 11.000 de decese, devenind cea mai mortală epidemie de Ebola înregistrată vreodată.

Explorează subiectele:

Ebola Republica Democrată Congo OMS

Distribuie Distribuie Comentarii