Convergența economiei României la UE se referă despre cât de repede recuperează economia noastră decalajele față de media Uniunii Europene – la salarii, prețuri, putere de cumpărare sau infrastructură. E ca un fel de cursă de „ajungere din urmă”, scrie hotnews.ro .
Dacă România crește mai repede decât media UE, se apropie de nivelul de trai occidental. Dacă crește mai lent sau are inflație și dezechilibre mari, ritmul încetinește.
Cum se măsoară acest proces
Indicatorii cei mai folosiți sunt:
PIB pe locuitor în paritate de putere de cumpărare (PPS) – arată câtă valoare economică produce România pe om, comparabil cu alte țări;
AIC (consumul individual efectiv) – arată cât de mult pot cumpăra efectiv gospodăriile, adică nivelul de viață real.
De menționat că în anii 2000–2020, România a avut o convergență spectaculoasă: a trecut de la circa 30% din media UE la aproape 80%. În ultimii ani însă, ritmul a încetinit – nu mai pierdem teren, dar nici nu mai recuperăm la fel de repede.
Pe scurt:
Convergența economică înseamnă drumul României de la o economie mai săracă la una apropiată de standardele vestice.Nu e un sprint, ci un maraton, în care contează cât de sănătos crește economia, nu doar cât de repede.
În 2023–2024 ritmul a încetinit. Valoarea PIB/locuitor (PPS) – indicatorul standard de convergență – a stat practic pe loc: ~78% din media UE în 2023–2024 (după un deceniu de creșteri rapide).
AIC/locuitor (consumul efectiv sau bunăstarea efectivă a gospodăriilor) a mai făcut un pas înainte: ~88% din media UE în 2024 – peste Grecia, Ungaria, Croația – deci pe consum material convergența a continuat.
Motorul ciclic a slăbit: creșterea a coborât la ~0,9% în 2024, pe fondul investițiilor private slabe și al deficitului extern ridicat.
Ritmul pe termen scurt depinde de: relansarea investițiilor (inclusiv PNRR), corecția deficitelor, dezinflație și productivitate.
„Până în prezent, convergența s-a făcut prin ignorarea completă a echilibrilor macroeconomice. Deci, deficitul bugetar, deficitul de cont curent, inflația, au fost indicatori care n-au interesat aproape pe niciunul dintre decidenți și, ca atare, România a ajuns pe ultimul loc din Uniunea Europeană la acești trei indicatori. La toți trei!”, avertizează Valentin Lazea, economistul șef al BNR.
Suntem pe ultimul loc de departe. Nu poți să speri să continui, când ai aceste pietre de moare agățate de picior, mai spune el într-o conferință organizată de confederația Concordia.
Lazea mai spune că o altă cauză este dominația politicului asupra fiscalului. „De prea puține ori, în guverne, se făcea auzită vocea ministrul de finanțe. În orice țară dezvoltată, ministrul de finanțe este cel care are drept de veto în guvern. El are pâinea și cuțitul! La noi, ministrul de finanțe este omul care preia cererile și se străduiește să le acomodeze pe cât posibil mai mult. Nu e al doilea ca putere după prim-ministru cum normal ar trebui să fie. Asta indică o problemă instituțională gravă!”, mai spune Lazea.
Al treilea motiv, în opinia lui este mantra „absurdă” că Banca Centrală ar putea corecta orice dezechilibre create prin politicile fiscale.
Toate aceste obiceiuri ar trebui să dispară, spune Lazea, care a mai spus și cum am putea relua apropierea de nivelul de trai din Vest.
„Salariile să nu crească mai rapid decât productivitatea.Și asta, an de an, pe termen lung. Apoi, pensiile să nu crească mai rapid decât salariile. Avem nevoie de integrarea mai deplina economiei în lanțurile de producție europene. Și, nu în ultimul rând, asigurarea autosuficienței și chiar a unui excedent în materie de energie și de produse alimentare. Pentru că un stat trebuie să aibă acest minim – energie și alimente, ca să-și satisfacă necesitățile interne!”, mai spune economistul șef al BNR.
Reamintim că în anul 2024, cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în regiunile Sud-Vest Oltenia (29,8%), Sud-Est (26,8%) și Nord-Est (26,4%), iar cea mai mică în Bucureṣti-Ilfov (3,7%). Din analiza evoluţiei ratei sărăciei în anul 2024, faṭă de anul 2021, se observă că cea mai mare scădere s-a întâlnit în regiunea Nord-Est (cu 9,1 puncte procentuale), urmată de regiunea Vest (cu 7,4 puncte procentuale) și Sud-Muntenia (cu 5,6
puncte procentuale). Creștere a ratei sărăciei în perioada analizată s-a înregistrat doar în regiunea Bucureşti – Ilfov (cu 0,8 puncte procentuale).
Potrivit Statisticii, numărul persoanelor sărace a fost anul trecut de 3,59 milioane de români. Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei se întâlnește în rândul tinerilor de 18-24 ani. Astfel, în anul 2024 ponderea tinerilor aflați în risc de sărăcie, a fost de 22,2%. Sărăcia este inegal distribuită şi în profil regional. În anul 2024, rata sărăciei a fost de 8 ori mai mare în regiunea Sud-Vest Oltenia decât în regiunea București-Ilfov.

