Donald Trump merită credit pentru eforturile diplomatice deosebit de intense din cadrul summitului de la Washington, dar se pune întrebarea ce se poate spera realmente și cum ar putea arăta sfârșitul războiului, scrie CNN , într-o analiză referitoare la perspectivele de pace în Ucraina.

A răsărit soarele pentru Ucraina, după multă vreme. Întâlnirea din Biroul Oval a mers șnur de această dată. În același timp, Trump a oferit perspective incitante asupra unui viitor în care Ucraina ar fi salvată, iar securitatea Europei asigurată.

Liderii europeni veniți la Washington să-l susțină pe Trump au arătat o unitate impresionantă, în ciuda unor importante divergențe ideologice. În discursul de la începutul întâlnirii, s-au întrecut în a-i prezenta lui Trump argumente politice dar au făcut apel și la emoție pentru a-l convinge să fie alături de Ucraina.

Ziua a fost istorică, un ecou al marilor întruniri politice care au pus capăt celui de-al Doilea Război Mondial.

Așa ar trebui să funcționeze Occidentul: un președinte american conducând discuțiile cu oaspeți europeni puternici, care împărtășesc obiective comune.

Priveliștea este frumoasă, dar care sunt șansele să și dureze?

În orice caz, progresele sunt remarcabile, având în vedere fracturile anterioare ale alianței transatlantice și comportamentul oscilant al lui Trump, care doar cu câteva zile mai devreme părea să-i facă concesii lui Putin la summitul din Alaska.

Summitul a evidențiat eforturile tuturor de a sublinia opțiuni, dar, totodată, încercările aproape ostentative de a nu intra pe teren minat, riscând să risipească toată vraja și să strice ziua.

Dar, din punctul de vedere al diplomației, avântul a fost evident: în aceeași seară, Trump posta pe rețelele de socializare despre un potențial summit tripartit pe care l-ar găzdui în curând, și care ar putea fi precedat de o întâlnire față în față între liderii rus și ucrainean.

La rândul său, cancelarul german Friedrich Merz a declarat că o astfel de întâlnire ar putea avea loc în termen de două săptămâni.

Președintele finlandez Alexander Stubb i-a spus lui Trump că „în ultimele două săptămâni, probabil am făcut mai multe progrese în încheierea acestui război decât în ultimii trei ani și jumătate”.

Acestea nu au fost vorbe de lingușire pentru a intra în grațiile unui președinte imprevizibil., ci o manifestare rară de autenticitate, apreciază CNN.

Ce urmează

„Întâlnirile de luni au fost cel mai convingător semn de până acum că președintele este realmente serios atunci când spune că vrea să oprească masacrele din Ucraina”.

Din acest punct de vedere, Trump merite mai mult credit pentru eforturile și angajarea puternică în vederea păcii.

Însă summitul scoate la iveală problemele a căror dificultate va deveni cu adevărat vizibilă în următoarele săptămâni, riscând să zădărnicească eforturile lui Trump în vederea păcii și să fisureze unitatea occidentală, spre evidenta satisfacție a lui Putin.

De pildă, s-a vorbit cu mult entuziasm despre necesitatea imperioasă de a oferi Ucrainei garanții de securitate ca parte a unui acord de pace. Trump a semnalat chiar că va trimite sprijin din partea armatei americane. Dar nimeni nu a explicat deocamdată cum ar funcționa - și, mai important, ce ar fi dispusă Rusia să tolereze.

Prim-ministrul italian Giorgia Meloni a înaintat o propunere pentru a oferi Ucrainei un set de garanții modelate după clauza de apărare reciprocă din tratatul NATO.

În ciuda asigurărilor date de Trump că Putin s-a arătat deschis la garanții de securitate pentru Ucraina, este totuși puțin probabil să le accepte în această formă. Liderul rus duce un război pentru a zdrobi aspirațiile vecinului său la NATO. Așadar, de ce ar accepta un acord care ar oferi o protecție similară NATO?

Și cât de puternice ar fi astfel de garanții, de fapt? Ar presupune ca națiunile europene ce ar trimite „forțe de reasigurare” în Ucraina să se lupte cu Rusia, pentru a salva Ucraina de o nouă invazie rusească? De amintit că în subtextul războiului actual a fost mereu anxietatea administrațiilor Biden și Trump de a fi cumva atrase într-un război cu o țară cu arme nucleare.

Aspectele înșelătoare ale „schimburilor de teritorii”

Problema teritoriilor este și mai spinoasă, și dureroasă pentru Ucraina.

Sintagma centrală a procesului de pace în fază incipientă este „schimbul de teritorii”, care este acum pe buzele tuturor după ce a fost rostit de Trump.

A fost prezent și la summit, și anume sub forma unei hărți expuse la Casa Albă, pentru care Zelenski s-a arătat recunoscător. Dar care arată ce alegeri dificile are de făcut.

Potrivit oficialilor informați cu privire la summitul Trump- Putin, liderul rus încearcă să obțină teritorii pe care nu a reușit să le cucerească prin mijloace diplomatice, mai cu seamă regiunea industrială Donbas, care are și importanță strategică pentru Ucraina, întrucât aici se află centura sa de fortificații.

Pe de altă parte, expresia „schimb de teritorii” este înșelătoare în contextul războiului: practic, înseamnă că Ucraina ar negocia propriile teritorii. Rusia ar oferi zone mai puțin importante pentru ea care se află sub controlul său în schimbul unora pe care le dorește cu adevărat. Nu este deloc un târg bun pentru Ucraina.

O opțiune ar fi ca acestea să nu fie recunoscute oficial, amânând deciziile critice privind suveranitatea și înghețând războiul. S-ar putea ajunge astfel la o situație similară celei a relației dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud sau a Germaniei împărțite din perioada Războiului Rece.

În orice caz, „fiecare efort major de pace pare la început fără speranță. Uneori, singura modalitate de a depăși problemele dificile este să le dai un impuls. Așadar, graba lui Trump de a organiza summituri ar putea avea logică. Poate că asta va putea ajuta pe toată lumea să avanseze atât de mult pe drumul spre pace, încât să fie imposibil ca cineva să mai dea înapoi”, scrie CNN.

Dar, la un moment dat, trebuie abordate obstacolele aparent imposibil de depășit.

„Nu cred că ceea ce trăim în acest moment, în care toată lumea pare să fie parte a unei diplomații fantastice, nu cred că este sustenabil”, a apreciat Michael Kimmage de la Centrul Wilson, autorul cărții „Coliziuni: Originile războiului din Ucraina și noua instabilitate globală”.

Un război dificil

Când Trump s-a întors în funcție, mulți susținători ai Ucrainei s-au temut că o va lăsa în voia sorții.

Însă pe parcurs Trump și-a pus la bătaie credibilitatea personală și capitalul politic pentru eforturile de a pune capăt unui război despre care recunoaște acum că este mult mai dificil de soluționat decât și-a imaginat.

Mărturie stau sirenele de raid aerian care au răsunat la Kiev chiar când un efort diplomatic de anvergură se punea în mișcare.

Luni, Donald Trump a jucat un rol aproape tradițional al unui președinte american înconjurat de aliați transatlantici.

„Cu toții lucrăm pentru același scop, un scop foarte simplu - vrem să oprim uciderile, să rezolvăm această problemă”, a spus Trump.

Sosirea intempestivă a liderilor europeni la Washington, pe fondul îngrijorărilor prilejuite de întâlnirea Putin-Trump în Alaska, arată că aceștia au simțit nevoia să se asigure de angajamentul lui Trump față de securitatea occidentală.

Totuși, este neîndoielnic că, în acest moment, nimeni altcineva nu poate media între Zelenski și liderii Europei și Putin.

„Dacă va fi încheiat vreodată un acord de pace, probabil se va întâmpla pentru că Trump și-a folosit carisma și puterea Americii”, scrie CNN.

Totuși, este o abordare neortodoxă, și tocmai de aceea riscantă.

Analiștii lansează avertismente în acest sens.

Trump „încearcă să fie totul pentru toți oamenii, se întâlnește cu Putin, îl primește cu brațele deschise și pare să ajungă la un acord. Vorbește despre angajamentele de securitate față de Ucraina; îi laudă pe liderii europeni pentru sprijinul acordat Ucrainei. Nu avem detalii despre ce se petrecere. Sunt promisiuni, iar promisiunile, la prima vedere, se contrazic reciproc. Te întrebi cât timp va mai putea președintele Trump să jongleze cu toate aceste mingi”, apreciază Michael Kimmage, analist la Centrul Wilson.