Europa de Est, în alertă: un summit Trump-Putin-Xi readuce spectrul Ialtei
Pregătirile pentru o eventuală reuniune la nivel înalt între liderii Statelor Unite, Rusiei și Chinei conturează un demers diplomatic prin care Washingtonul și Moscova ar încerca să implice Beijingul în găsirea unor soluții pentru conflictele ce le pun în pericol interesele strategice. O astfel de întâlnire, preconizată pe durata summitului APEC găzduit de China, ar putea deschide calea unor tratative privind reconfigurarea ordinii internaționale de securitate.
Perspectiva unui acord între cei trei lideri stârnește însă îngrijorare profundă în Europa de Est. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat, potrivit The Guardian , că un aranjament negociat exclusiv între marile puteri riscă să reediteze scenariul Conferinței de la Ialta din februarie 1945, când SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică au decis soarta Europei postbelice fără ca țările vizate să aibă un loc la masa discuțiilor. Într-un astfel de context, Ucraina, statele baltice și alte națiuni din flancul estic ar fi nevoite să suporte efectele unor compromisuri la care nu au luat parte. Alarma nu se limitează la spațiul european, vizând deopotrivă Taiwanul și Iranul, zone în care ambițiile marilor actori globali se ciocnesc direct.
Xi Jinping, Donald Trump și Vladimir Putin, caricaturizați cu AI Foto: X/Lukyluke31
Miza Kremlinului: statutul de mare putere și o nouă ordine europeană
Pentru Vladimir Putin, ideea unor negocieri directe între principalele centre de putere ale lumii nu este o noutate. Kremlinul urmărește de ani buni să depășească cadrul crizelor punctuale și să impună o reorganizare fundamentală a relațiilor globale. Dincolo de obiectivele strategice, simpla prezență la aceeași masă cu liderii de la Washington și Beijing ar reprezenta un câștig major de imagine pentru președintele rus, confirmând că Moscova rămâne un interlocutor de prim rang, în ciuda pierderilor militare și economice suferite în Ucraina.
Această ambiție a fost conturată explicit de negociatorul-șef rus, Vladimir Medinsky, care a pledat pentru edificarea unui sistem extins de securitate pe continent, asemănător unei noi Ialte sau unui Potsdam contemporan, capabil, în viziunea sa, să asigure pacea europeană pe termen lung. În același registru, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova, a prezentat eventualul dialog drept o șansă de revenire la stabilitate, după o etapă marcată de tensiuni acute pe scena internațională.
Rezervele Beijingului între Orientul Mijlociu și frontul ucrainean
De cealaltă parte, China privește cu precauție scenariul unui summit trilateral. Beijingul evită să lase impresia că se amestecă direct în disputele altor state, preferând să își protejeze profilul de promotor al stabilității și al coexistenței pașnice. Analizând poziționarea Chinei, profesorul Minghao Zhao de la Universitatea Fudan a pus crizele actuale pe seama deciziilor luate la Moscova și la Washington: „Războiul Rusia-Ucraina este greșeala strategică făcută de președintele rus. Războiul din Iran este greșeala strategică făcută de președintele Trump. China gestionează consecințele acestor conflicte.”
Există totuși analiști care văd un potențial constructiv în implicarea chineză. Wang Huiyao, președintele Centrului pentru China și Globalizare, apreciază că un rol activ al Beijingului ar putea calma tensiunile internaționale și ar feri economia globală de șocuri suplimentare. Influența chineză ar putea cântări greu mai ales în Orientul Mijlociu, datorită legăturilor strânse cu Iranul și interesului vital de a menține deschise coridoarele comerciale și energetice. În schimb, când vine vorba despre Ucraina, Beijingul tratează dosarul drept o chestiune ce ține prioritar de securitatea Europei și nu dă semne că ar fi dispus să își sacrifice parteneriatul cu Rusia sau să gireze un acord încheiat în absența europenilor.
Europa, între teama de excludere și dezbaterea privind dialogul cu autocrațiile
O eventuală înțelegere între Trump, Putin și Xi ridică semne serioase de întrebare și în cancelariile vest-europene. Redefinirea securității europene într-un format restrâns Washington-Moscova-Beijing, fără participarea statelor de pe continent, ar lovi direct în interesele strategice ale Europei. În plus, raporturile dintre Uniunea Europeană și China sunt deja tensionate de dezechilibrele comerciale și de supracapacitatea industrială chineză, factori care pun o presiune crescândă pe companiile europene.
Nici mediul academic occidental nu este unitar în privința modului în care democrațiile trebuie să se raporteze la puterile autoritare. Adept al internaționalismului liberal, John Ikenberry susține că statele democratice dispun în continuare de resursele necesare pentru a forma o coaliție solidă în apărarea ordinii internaționale bazate pe reguli. În replică, Charles Kupchan, cercetător în cadrul Consiliului pentru Relații Externe, estimează că epoca în care SUA și aliații lor democratici dominau fără rival scena mondială se apropie de final, motiv pentru care Washingtonul va fi nevoit să coopereze mai pragmatic cu state precum China, India și Indonezia, indiferent de diferențele dintre sistemele lor politice.
Lecțiile istoriei și miza suveranității pentru flancul estic
Invocarea Conferinței de la Ialta reactualizează unul dintre cele mai sensibile capitole ale istoriei moderne a Europei. În 1945, preocuparea marilor puteri aliate de a închide războiul și de a trasa ordinea postbelică a dus la sacrificarea intereselor Europei Centrale și de Est în fața realităților de pe teren și a sferei de influență sovietice. Promisiunile privind respectarea suveranității și organizarea de alegeri libere au rămas pe hârtie, iar regiunea a intrat sub dominație comunistă pentru decenii — un deznodământ criticat public inclusiv în 2005 de fostul președinte american George W. Bush, care a recunoscut că libertatea națiunilor mici fusese atunci sacrificată.
Astăzi, noua direcție a administrației Trump în politica externă readuce în prim-plan logica sferelor de influență și a negocierilor directe între marile puteri. Deși nu există certitudini nici că summitul trilateral va avea loc, nici că ar produce rezultate concrete, simpla perspectivă a unui asemenea format pune o problemă critică: pot decide marile capitale ale lumii soarta unor regiuni întregi fără acordul statelor vizate? Pentru Ucraina și pentru țările din Europa de Est, printre care și România, miza rămâne esențială: prevenirea oricărui aranjament geopolitic în care securitatea și suveranitatea statelor mai mici să devină monedă de schimb.
Explorează subiectele:
