Marea provocare pentru Uniunea Europeană ar fi să-și poată asigura propria securitate, fără a mai fi dependentă în totalitate de partenerul transatlantic, SUA. Generalul (r) Alexandru Grumaz explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, ce ar presupune acest lucru și de cât timp ar avea nevoie Europa pentru a fi capabilă să realizeze o descurajare reală pentru orice potențial inamic, în special pentru Federația Rusă.

Din ce în ce mai mulți analiști militari, politicieni și chiar generali avertizează că Rusia ar putea deveni imprevizibilă și că în scurt timp ar putea ataca și alte state în afara Ucrainei, ba chiar și țări membre ale NATO. Printre cei care au avertizat că Rusia ar fi pregătită să treacă la acțiune este chiar președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, ultima dată chiar zilele trecute. Și dacă nu era suficient, cancelarul german, Friedrich Merz, a declarat, conform DPA, chiar luni, 29 septembrie, că „nu suntem în război, dar nici în timp de pace nu mai suntem”.

Totuși, cei care văd un atac rusesc reprezintă mai degrabă o minoritate, chiar dacă numărul lor pare să crească de la o zi la alta. În același timp, există și suficienți experți care consideră că Federația Rusă nu are nici potențialul să intre într-un război convențional cinetic cu NATO și nici interesul să o facă.

Capitolul la care UE e complet dependentă de SUA

Există însă o certitudine, dincolo de opiniile analiștilor: Federația Rusă a dovedit că este imprevizibilă, iar riscul unei confruntări, fie și accidentale, nu este egal cu zero, deși este minor. Pe lângă toate acestea, există și o veste chiar mai proastă.

Indiferent dacă Federația Rusă ar decide sau nu să atace, statele europene au o mare problemă de securitate. Iar totul pornește de la lipsa investițiilor în propriile armate și de la dependența lor față de Statele Unite ale Americii. Printre primii care au atras atenția în această privință s-a numărat președintele Franței, Emmanuel Macron, care a cerut ca Uniunea Europeană să aibă propria armată și o autonomie strategică față de partenerul transatlantic. Anii au trecut, iar mesajul liderului de la Paris a redevenit de actualitate, mai ales în condițiile în care, odată cu revenirea lui Donald Trump la putere, care nu face decât să accelereze procesul reorientării americane spre Indo-Pacific, stabilit încă de pe vremea președintelui Barack Obama.

Cunoscutul analist militar american Edward Luttwak, fost consilier la Ministerul Apărărarii al SUA şi al Departamentului de Stat american şi, ulterior, al Guvernului Japoniei şi a numeroase companii internaţionale, atrage atenția asupra faptului că armatele europene sunt complet nepregătite și nu ar face față unui război cu Federația Rusă. Pentru a descrie armatele statelor europene, el a folosit un termen utilizat anterior de președintele Trump, prin care acesta ironiza Armata Rusiei, numind-o „tigru de hârtie”.

Doar că, Edward Luttwak, care nu poate fi bănuit sub nicio formă de simpatii ruse, avertizează că armatele europene ar fi în realitate un astfel de „tigru de hârtie”, iar analiza sa din publicația de specialitate UnHerd relevă ceea ce oricum se întrezărea din disperarea cu care liderii de pe vechiul continent i-au solicitat lui Donald Trump garanții că SUA vor interveni dacă Rusia ar ataca un stat NATO.

Și tot recent, la finele săptămânii trecute, amiralul italian Giuseppe Cavo Dragone, președintele Comitetului Militar al NATO, a explicat că Statele Unite vor continua să susțină NATO și Europa, chiar dacă este posibil ca în timp o parte a trupelor americane să se retragă de pe continent. „Pentru Statele Unite, NATO este importantă și nu vor lăsa NATO singură. Dar NATO este o alianță militară”, a afirmat Cavo Dragone, potrivit EPA . Italianul nu a uitat să precizeze că este legitim ca un aliat să-și reorienteze resursele în funcție de amenințările percepute.

Cum poate Europa să stea pe propriile picioare

Acest lucru nu înseamnă că Bruxelles-ul și statele europene vor fi condamnate pentru totdeauna să-și implore partenerul transatlantic să-i ofere securitate. Există planuri și proiecte, precum acel ReArm, rebotezat apoi „Readiness 2030” - „Planul de Pregătire 2030”, prin care Uniunea Europeană și-a propus să facă rost de 800 de miliarde pentru a se reînarma și a putea să descurajeze credibil orice potențial adversar, în special Rusia. Însă așa cum nimic nu se poate face peste noapte, Uniunea Europeană nu poate deveni complet autonomă de Statele Unite ale Americii decât pe termen mediu și lung, ceea ce înseamnă ani sau chiar decenii.

Generalul Alexandru Grumaz, primul ofițer român cu studii la Harvard, explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, ce are de făcut Uniunea Europeană pentru a putea fi considerată o forță militară capabilă să descurajeze și dincolo de declarații orice potențial adversar. Alexandru Grumaz a contribuit la transformarea armatei române în una integrabilă în sistemul Alianței Nord-Atlantice, ceea ce a dus la admiterea României în NATO, la începutul anului 2004.

Discuția pornește de la o realitate de netăgăduit: în prezent, NATO, dar cu precădere flancul estic, depinde enorm de Statele Unite ale Americii, susține generalul Alexandru Grumaz.

„Flancul estic, inclusiv România, depinde masiv de prezența trupelor și infrastructurii americane. Și mă gândesc automat la baza de la Deveselu cu sistemul Aegis Ashore, trupele de rotație de la baza Mihail Kogălniceanu, exerciții comune etc. Dacă Statele Unite ale Americii își reduc implicarea, imediat apare un «gol de securitate» pe care europenii singuri, în forma actuală, nu îl pot compensa rapid”, avertizează generalul Grumaz.

În opinia sa, europenii ar avea potențialul să suplinească faptul că Statele Unite ale Americii își vor îndrepta tot mai mult atenția și resursele spre zona Asiei de Sud-Est și vor realiza așa-numitul pivot spre Indo-Pacific. Doar că au nevoie de un timp destul de îndelungat pentru ca acest lucru să devină realitate. În anumite privințe, europenii ar avea nevoie chiar și de 20 de ani pentru a se putea descurca fără colegii lor americani.

„Se susține printre militari că un program suficient de recapitalizare militară în întreaga Europă ar putea da rezultate în opt până la 12 ani pentru forțele terestre, un deceniu pentru capacitățile aeriene și 15 până la 20 de ani pentru capacitățile maritime”, explică generalul Alexandru Grumaz.

Asta înseamnă că următorii ani vor sta îndeosebi sub semnul incertitudinii, iar securitatea europeană nu va putea fi concepută fără trupele americane prezente pe continent. Important va fi și că, în tot acest timp, există toate elementele care să indice că Statele Unite ale Americii vor continua să își asume rolul general de garant al bunurilor maritime comune globale.

„Forțele terestre și anumite resurse aeriene sunt cele mai importante componente ale unei apărări europene credibile, mai ales având în vedere că - spre deosebire de presupunerile raportului IISS - este foarte probabil ca Statele Unite ale Americii să își continue rolul general de garant al bunurilor maritime comune globale. Zece ani, însă, reprezintă o perioadă lungă și, fără îndoială, vor exista semne de întrebare cu privire la credibilitatea disponibilității SUA de a se retrage din Europa”, menționează generalul.

Cum stau lucrurile în privința României

În tot acest timp, europenii sunt obligați să își facă temele și să se pregătească serios pentru a prelua responsabilitățile pe care până acum le aveau americanii. Mai exact, europenii vor fi nevoiți să își asigure în mare măsură securitatea, bazându-se mai puțin pe americani.

„Această problemă nu putea fi ilustrată mai clar decât prin retragerea SUA din Afganistan în 2021: multe state europene au fost șocate că administrația Biden și-a respectat promisiunea de a se retrage din Afganistan. Angajamentul SUA de a-și reduce angajamentele europene trebuie, așadar, să fie suficient de credibil pentru a fi luat în serios de statele europene; nu poate fi pur și simplu o reluare verbală a deceniilor de dezbateri privind partajarea sarcinilor. De data asta chiar se va întâmpla!”, explică generalul Alexandru Grumaz.

În cazul României , mai spune generalul, este nevoie de mult mai multă inițiativă și de o politică inteligentă, cu atât mai mult cu cât ne aflăm pe flancul estic al NATO. Deocamdată, însă, nicio țară europeană și nici Uniunea Europeană nu ne poate garanta securitatea.

„În prezent, Europa singură nu poate oferi același nivel de protecție ca SUA, mai ales în domenii cheie (descurajare nucleară, proiecție rapidă, apărare antirachetă, intelligence). Totuși, tendința este de creștere a investițiilor și cooperării europene, cu Polonia, Franța și Germania ca actori principali. Pentru România, cheia este să își sporească propria capacitate militară (lucru care deja se întâmplă, dar prea încet) și să fie un actor activ în inițiativele europene, pentru a nu rămâne dependentă doar de voința politică de la Washington”, încheie generalul Alexandru Grumaz.

Cine e generalul Grumaz

Generalul (r) Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a SUA cu titlul de master în Strategia Resurselor de Apărare și a programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.

Fost consul general al României la Shanghai, generalul a ocupat poziții importante în Ministerul Apărării Naționale ca șef al Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare, director al Directoratului de Planificare Integrată a Apărării sau Inspector pentru armamente. Grumaz a ocupat poziția de prim-adjunct al Directorului STS, fiind specialist în telecomunicații.

Are expertiză în planificarea strategică, în relațiile internaționale militare și civile și experiență în planificarea și managerierea complexă a bugetului unei organizații. Este un bun cunoscător al vieții politice și militare din China și Statele Unite ale Americii unde și-a petrecut o parte din cariera militară și diplomatică. Actualmente este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate.